Călătorie în Japonia pe cont propriu

Japonia este un fascinant echilibru între tradiție și modernitate, în care temple vechi de secole conviețuiesc cu metropole ultramoderne, peisaje naturale de tăiat respirația și o cultură gastronomică printre cele mai renumite din lume. Fie că vrei să te plimbi printre templele din Kyoto, să te cufunzi în freamătul din Tokyo, să faci trekking în Alpii japonezi sau să admiri natura sălbatică din Hokkaido, Japonia este o țară unică în felul ei, în stare să ofere ceva oricărui tip de călător.

Am petrecut trei luni călătorind cu rucsacul în spate, din Kyushu, în extremul sud, până în Hokkaido, în nordul țării, iar în acest ghid vei găsi o mulțime de informații practice și sfaturi utile ca să-ți organizezi cât mai bine călătoria în Japonia.

Meniu rapid

↑ Meniu

Sanctuarul Fushimi Inari-Taisha, Kyoto.

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Japonia

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Japonia depinde mult de ce intenționezi să faci și de regiunile pe care vrei să le explorezi. Cu toate acestea, în general, pentru majoritatea călătorilor perioadele ideale sunt primăvara (martie, aprilie și mai), în timpul celebrei înfloriri a cireșilor „Sakura”, și toamna (septembrie, octombrie și noiembrie). În ambele perioade clima este în general blândă în aproape toată țara, ceea ce le face perfecte pentru o călătorie itinerantă.

Dacă ai în plan o călătorie pe termen lung, din punct de vedere logistic este recomandat să începi din sud și să te deplasezi spre nord primăvara, „urmărind” înflorirea, în timp ce toamna e mai bine să faci invers, pornind din nord și coborând treptat spre sud.

Vara poate fi o perioadă excelentă pentru pasionații de drumeții: rețeaua japoneză de trasee este de nivel foarte înalt și, exact ca în Alpii italieni, sezonul propriu-zis de drumeții începe între iunie și iulie, dar, cu excepția extremului nord, în restul țării te poți aștepta la zile foarte calde și umede, nu tocmai o vreme plăcută.

În fine, iarna este o alegere excelentă pentru pasionații de schi, datorită condițiilor excepționale pe care le oferă țara, în special în regiunile din nord, precum Hokkaido și Nagano.

Valea Kiso.

Documente și vaccinuri pentru intrarea în Japonia

Deținătorii de pașaport italian (cu valabilitate de peste 6 luni) primesc o viză turistică gratuită, cu durata de 90 de zile din momentul intrării în țară (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Din câte știu, viza turistică nu poate fi prelungită decât din motive de forță majoră, precum boală, accidente etc. etc.

Acesta este site-ul oficial al imigrației.

Oficial, Japonia cere o dovadă a ieșirii din țară în limitele vizei tale. Asta nu e o problemă pentru cei care au un zbor de întoarcere sau spre o altă țară, dar ar putea fi pentru cei care au un bilet doar dus.

Controalele sunt la latitudinea ofițerului de frontieră și a companiilor aeriene la îmbarcare, înainte de plecare. Poate am avut ghinion, dar înainte de a mă îmbarca pe zborul meu din Taiwan mi s-a cerut într-adevăr să arăt un zbor de ieșire din țară. Dacă nu ai unul, sfatul meu este să închiriezi un bilet (adevărat, serviciu cu plată) pe un site precum Onward Ticket.

Japonia nu cere nicio vaccinare obligatorie, dar, ca pentru orice călătorie, hepatita A și B sunt recomandate. Oricum, vorbește despre asta cu medicul tău.

Pentru informații actualizate despre vize și altele îți recomand să verifici informațiile de călătorie ale ministerului de externe din țara ta (de exemplu, în România, „Condiții de călătorie” de pe site-ul MAE).

Tokyo.

Ce să faci și ce să vezi în Japonia

În acest ghid prețurile sunt adesea exprimate în moneda locală. Moneda oficială a Japoniei se numește „yen japonez” sau, simplu, „yen”, abreviată „JPY” sau „¥”. Cursul este de aproximativ 1€ = 177 JPY. Pentru cursul actual îți recomand să arunci o privire pe această pagină.

În fine, destinațiile descrise sunt enumerate pornind de la Fukuoka și mergând spre nord, urmând de fapt traseul călătoriei mele. Această ordine este probabil cea mai bună variantă pentru a optimiza deplasările în perioada de primăvară, dar, evident, depinde mult de locul în care ajungi și de intențiile tale.

Notă: De mai multe ori în cursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și apoi încărcându-le în Organic Maps, care este de departe una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.

KYUSHU

Kyushu este a treia insulă ca mărime din arhipelagul japonez. Aflându-se relativ departe de circuitele turistice clasice, reprezintă un compromis excelent pentru cei care caută destinații mai puțin aglomerate decât marile clasice ale țării.

Insula este un concentrat de istorie, natură și cultură: a fost unul dintre leagănele Japoniei feudale și a avut un rol-cheie în perioada samurailor și în secolele de deschidere comercială către Occident. Nagasaki, în special, este un oraș cu o mare valoare istorică, simbol atât al contactelor cu Europa, cât și al tragediilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Kyushu este și un ținut cu peisaje spectaculoase, caracterizat prin vulcani activi, izvoare termale naturale (precum cele celebre din Beppu și Yufuin) și o natură luxuriantă și sălbatică, perfectă pentru cei care iubesc drumețiile, onsen-urile și locurile autentice.

Vulcanul Sakurajima, Kagoshima.

Fukuoka

Fukuoka este cel mai mare oraș de pe insula Kyushu și unul dintre cele mai populate zece orașe din Japonia. Datorită poziției sale geografice, mai aproape de Seul decât de Tokyo, este de secole una dintre principalele porți de intrare ale țării spre continentul asiatic. În trecut a fost un important centru comercial și cultural, precum și locul în care forțele mongole au încercat să debarce în timpul invaziilor din secolul al XIII-lea.

Astăzi Fukuoka este un oraș modern și vioi în care, spre deosebire de alte orașe mari, turismul de masă este încă limitat, și tocmai de aceea își păstrează un farmec autentic.

Ce să faci și ce să vezi în Fukuoka

Cum am spus deja, Fukuoka nu este tocmai o destinație turistică, în oraș nu sunt cine știe ce atracții, dar poți cu siguranță petrece cel puțin o jumătate de zi explorând ruinele castelului și parcul care le înconjoară (Google Maps); îți recomand apoi să dai o fugă până la templul Shofukuji (Google Maps), care, finalizat în 1195, este cel mai vechi templu zen din Japonia. În sfârșit, seara ai putea să te plimbi pe malul râului, unde sunt tarabe care servesc mâncare (Yatai) (Google Maps). Zona e drăguță, dar cu adevărat turistică și scumpă pentru a mânca.

Ruinele castelului.

Dazaifu

Dazaifu, la aproximativ o jumătate de oră cu trenul de Fukuoka, este o excursie de o zi cu adevărat populară și pe care o recomand. Gara la care trebuie să ajungi este aceasta (Google Maps) și poți folosi pur și simplu Google Maps pentru orele de plecare.

Dazaifu Tenmangu Shrine (Google Maps), sanctuarul principal, era în curs de restaurare în timpul vizitei mele, dar grădinile și diversele temple din jur sunt oricum foarte frumoase și merită cu siguranță o vizită, mai ales dacă te afli deja în Fukuoka. Îți recomand să mergi în timpul săptămânii, pentru că chiar și într-o zi de joi era foarte mult turism local; nu îndrăznesc să-mi imaginez cum e în weekend.

Merită să mergi pe jos până la Tenkai Inari Shrine (Google Maps): plimbarea este plăcută. Dacă vrei, poți continua până la Kamado Jinja Shrine (Google Maps): există un autobuz-navetă, dar eu am mers pe jos.

În plus, ai putea vizita Kyushu National Museum (Google Maps); intrarea costă 700 JPY pentru expoziția permanentă. Clădirea este nouă și foarte frumoasă, cu numeroase exponate, de la vase din teracotă vechi de 4.000 de ani până la obiecte mai recente. Personal, l-am găsit cam plictisitor, dar, evident, este o părere subiectivă.

Dacă pleci dis-de-dimineață, poți vedea practic totul într-o zi, inclusiv atracțiile din oraș menționate mai înainte.

Dazaifu.

Yanagawa

Nu am fost la Yanagawa, dar este o altă excursie populară de o zi din Fukuoka; și în acest caz e vorba de aproximativ o jumătate de oră cu trenul. Aici atracția principală este gigantica statuie a lui Buddha de la Templul Nanzō-in (Google Maps).

Cazare în Fukuoka

Eu am dormit la UNPLAN Fukuoka și, în ansamblu, îl recomand: ieftin, poziție strategică la doi pași de stația de metrou, spații comune curate și spațioase, mic dejun inclus.

Transportul până în Fukuoka

Fukuoka are conexiuni directe cu autobuzul spre și dinspre toate principalele destinații turistice de pe insula Kyushu (Nagasaki, Kumamoto, Beppu și Kagoshima), dar și spre Hiroshima, la est; poți rezerva online pe site-uri precum global.atbus-de și Willer. Există două terminale de autobuz, Nishitetsu Tenjin Expressway Bus Terminal (Google Maps) și Hakata Bus Terminal (Google Maps); multe autobuze opresc la amândouă, așa că poți alege după care ți se potrivește mai bine, în funcție de locul unde stai.

Principala gară de unde, dacă vrei, poți lua shinkansen-ul este Hakata Station (Google Maps). În fine, dacă ajungi pe aeroport, din terminalul zborurilor interne (legat de cel al zborurilor internaționale printr-o navetă gratuită) poți urca direct în metrou și ajunge în centru.

În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Templul Shofukuji.

Nagasaki

Situat pe coasta de vest a insulei Kyushu, Nagasaki este un oraș cu o mare valoare istorică și culturală. În perioada Edo a fost unul dintre puținele porturi japoneze deschise comerțului cu Occidentul, devenind un punct de întâlnire între culturi diferite. Secole mai târziu, orașul a fost lovit în mod tragic de a doua bombă atomică, în 1945, lăsând o amintire care și astăzi îi marchează identitatea.

Ce să faci și ce să vezi în Nagasaki

Muzeul bombei atomice și Parcul Păcii

Îți recomand să începi vizita în Nagasaki de la Muzeul Bombei Atomice (Google Maps). Intrarea costă 200 de yeni și, personal, l-am găsit foarte interesant și plin de semnificație pentru generațiile viitoare. Apoi te poți îndrepta spre apropiatul Parc al Epicentrului (Google Maps) și poți încheia la Parcul Păcii (Google Maps).

Dacă vrei, nu departe se află și Catedrala Urakami (Google Maps), care se vede clar din Parcul Păcii; nu am fost acolo, dar, după câte se pare, cândva era cea mai mare biserică din Asia.

Parcul Păcii.

Chinatown și împrejurimi

Nagasaki Shinchi Chinatown (Google Maps) este cel mai vechi Chinatown din Japonia. Cum am spus deja, Nagasaki era singurul mare port deschis comerțului exterior în perioada de izolare a Japoniei, iar chinezii erau singurii negustori admiși în oraș, alături de olandezi. Chinatown a fost inițial o insulă artificială (de unde numele Shinchi, literal „pământ nou”). Datorită unor lucrări ulterioare de recuperare a terenului, astăzi cartierul nu mai este o insulă. Sincer, nu mi s-a părut nimic ieșit din comun, dar strada principală este cu siguranță drăguță.

Chinatown.

Dacă te hotărăști să te aventurezi pe aici, îți recomand să dai o fugă și la Podul Megane (Google Maps), construit în jurul anului 1634, cel mai vechi pod în arc din piatră din Japonia. Nu departe se află și Templul Sofuku-ji (Google Maps). Construit inițial în 1629 pentru locuitorii chinezi din Nagasaki, templul are un stil arhitectural chinezesc și este, prin urmare, puțin diferit de celelalte temple. Un panou cere o donație de 300 de yeni pentru intrare. Drăguț, dar nimic ieșit din comun. În fine, ai putea coborî până la Grădinile Glover (Google Maps), unde se află unele dintre cele mai vechi reședințe în stil occidental din Japonia.

Podul Megane.

Muntele Inasa

Din vârful Muntelui Inasa (Google Maps), unde se află o platformă panoramică, se văd priveliști fantastice asupra întregului oraș și a golfului. Îți recomand cu tărie să urci acolo pentru apus și să rămâi și pentru priveliștea de noapte. Sunt mai multe linii de autobuz care duc la parcare (Google Maps) de unde e suficient să mergi pe jos aproximativ un kilometru, lucru pe care eu l-am făcut personal, dar, dacă vrei, există și un fel de trenuleț (Google Maps) care ar trebui să coste 500 de yeni pentru un bilet dus-întors sau 300 de yeni doar dus.

Muntele Inasa.

Gunkanjima

Gunkanjima (Hashima), la aproximativ 20 km de Nagasaki (Google Maps), este faimoasă pentru că a fost una dintre cele mai dens populate insule din lume datorită minelor de cărbune. Astăzi poate fi vizitată doar parțial; turul cu barca pare să fie popular, dar, după câte se pare, se desfășoară doar în japoneză și, cum tocmai am spus, zona vizitabilă este cu adevărat limitată. Personal nu am fost, pentru că mi s-a părut că nu merită, dar las la aprecierea ta. O alternativă ar putea fi să vizitezi Gunkanjima Digital Museum (Google Maps), care reconstituie viața de pe insulă cu instalații digitale și realitate augmentată.

Cazare în Nagasaki

Mezame Hostel, hostel excelent la doi pași de muzeul bombei atomice și de autogară.

Transportul până în Nagasaki

Nagasaki are conexiuni directe cu autobuzul spre și dinspre Fukuoka și Kumamoto; poți rezerva online pe site-uri precum global.atbus-de și Willer. Principalul terminal de autobuz este Nagasaki Ekimae (Google Maps). Principala gară de unde, dacă vrei, poți lua shinkansen-ul este Nagasaki Station (Google Maps).

În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Templul Sofuku-ji.

Kumamoto

Kumamoto este un oraș cu un mare farmec istoric și natural. Celebru pentru magnificul său castel feudal, unul dintre cele mai impunătoare și mai pitorești din Japonia, reprezintă un simbol al epocii samurailor și al puterii clanurilor locale. În jurul orașului se întinde o natură spectaculoasă, dominată de Muntele Aso, unul dintre cei mai mari și mai activi vulcani ai țării.

Ce să faci și ce să vezi în Kumamoto

Castelul Kumamoto și împrejurimi

Castelul Kumamoto (Google Maps) este unul dintre cele mai frumoase castele din Japonia și al treilea ca mărime. Din păcate, ca majoritatea castelelor din Japonia, este o replică recentă, întrucât originalul a fost incendiat în timpul unei rebeliuni în 1877; ca și cum n-ar fi fost de ajuns, multe dintre clădirile din parc au suferit pagube grave în timpul cutremurului din 2016; turnul principal a fost redeschis publicului, dar reconstruirea celorlalte clădiri din jur va dura ani. Eu îți recomand oricum vizita. Intrarea costă 800 de yeni și cu aplicația oficială există un audioghid gratuit, adu căștile, există Wi-Fi gratuit. Pentru o vedere excelentă asupra castelului, complet gratuită, urcă la etajul paisprezece al Kumamoto City Hall (Google Maps).

Castelul Kumamoto.

Tot în interiorul parcului castelului se află Hosokawa Gyōbutei (Google Maps), adică vechea reședință a familiei Hosokawa, un important clan de samurai care a guvernat feudul Kumamoto. Este o locuință tradițională în stil japonez, înconjurată de o grădină elegantă, care oferă o privire autentică asupra vieții și arhitecturii aristocrației samurailor din perioada Edo. Din păcate, în timpul vizitei mele accesul era complet interzis din cauza pagubelor suferite în timpul cutremurului. Alături ai putea lua în considerare Kumamoto City Museum (Google Maps).

Vedere din Kumamoto City Hall.

Temple diverse

Templul Honmyo-ji (Google Maps) este unul dintre cele mai faimoase din Kumamoto. Templul în sine nu e mare lucru, dar se află în vârful unui deal de unde se văd priveliști excelente asupra orașului și chiar și asupra Muntelui Aso în depărtare, dacă o permite vremea. Există și o alee cu cireși de ambele părți care, în plină înflorire, cred că este foarte pitorească. După câte se pare, aici are loc și un festival al cireșilor în floare. Dacă te hotărăști să urci, îți recomand să continui apoi până la parcul Honmyoji (Google Maps), unde panorama este și mai frumoasă și se află o statuie a lui Katō Kiyomasa, un celebru samurai care a pus să se construiască castelul Kumamoto.

Dacă nu ai chef să te obosești, în oraș este un templu drăguț care nu cere să urci nicio scară, Fujisaki Hachimangu (Google Maps). Dacă, dimpotrivă, cauți un alt punct panoramic, îți recomand să urci la Pagoda Hanaokayama (Google Maps); și aici, pe lângă o panoramă excelentă asupra orașului, există o alee frumoasă cu cireși care îmi imaginez că nu e deloc rea în perioada înfloririi.

Fujisaki Hachimangu.

Muntele Aso

Muntele Aso este unul dintre cei mai mari și mai activi vulcani din Japonia. Vasta sa calderă oferă peisaje care îți taie respirația; personal cred că merită absolut să-l vizitezi. Îți recomand să iei primul tren spre gara Aso (Google Maps), ca să urci în primul autobuz care urcă la vulcan. Stația este în fața ieșirii din gară, acesta este site-ul oficial al autobuzului. Biletul costă 1.500 de yeni și îți permite să urci și să cobori din diversele autobuze de câte ori vrei pe tot parcursul zilei (dacă vrei, poți lua autobuzul și pentru a coborî de la Asosanjo Terminal la centrul pentru vizitatori sau invers). Primul autobuz era aproape plin într-o zi de miercuri, așa că îmi imaginez că în weekend cineva rămâne aproape sigur pe dinafară. Coboară la ultima stație, Asosanjo Terminal (Google Maps).

Craterul vulcanului.

De aici există mai multe opțiuni: eu am făcut traseul descris pe această pagină (All Trails); voiam să fac acest circuit (All Trails), dar muream literalmente de frig. Am nimerit o zi cu adevărat rece la sfârșitul lui martie, cu rafale de vânt de aproximativ 60 km/h și o temperatură resimțită de -5 grade. Traseul nu a fost deosebit de greu, dar nici o plimbare în parc. Oricum, opțiuni nu lipsesc: există trasee mai accesibile, cum ar fi acesta (All Trails) și, deși accesul la crater era închis în timpul vizitei mele din cauza activității prea mari, dacă vrei, ai putea pur și simplu să urci la crater.

După ce faci puțin trekking, îți recomand să dai o fugă la centrul pentru vizitatori (Google Maps), unde există o mică expoziție dedicată parcului. Dacă vrei să vizitezi muzeul propriu-zis, la etajul al doilea al clădirii (Google Maps) trebuie să plătești 1.100 de yeni. Judecând după comentariile de pe Google Maps, majoritatea informațiilor sunt doar în japoneză, așa că nu am intrat. De cealaltă parte a drumului se află un punct panoramic ușor accesibil (Google Maps). Totuși, dacă s-a făcut târziu sau pur și simplu nu ai chef, poți coborî fără probleme în vale, sărind peste centrul pentru vizitatori.

Defileul Takachiho

Nu am fost personal acolo pentru că este destul de incomod de ajuns cu transportul public, dar defileul Takachiho (Google Maps) este o destinație foarte populară. Situat la mai puțin de două ore cu mașina de Kumamoto, poate fi vizitat și într-o excursie de o zi dacă închiriezi o mașină. Defileul este celebru pentru pereții săi verticali de stâncă, apele cristaline ale râului și cascadele pitorești, care creează un peisaj natural spectaculos. Pe această pagină găsești ceva mai multe informații (în engleză).

Cazare în Kumamoto

Eu am dormit la HOTEL CARNA A și îl recomand. Clădirea este destul de veche, așa încât capsulele au televizor cu tub catodic, dar prețul este cu adevărat corect și, mai ales, există un Daiyokujō (baie publică mare) excelent, cu tot cu saună.

Transportul până în Kumamoto

Kumamoto are conexiuni directe cu autobuzul spre și dinspre Fukuoka, Nagasaki și Kagoshima. Poți rezerva online pe site-uri precum global.atbus-de și Willer. Principalul terminal de autobuz este Sakuramachi Bus Terminal (Google Maps). Principala gară de unde, dacă vrei, poți lua shinkansen-ul este Kumamoto Station (Google Maps).

În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Pagoda Hanaokayama.

Beppu

Pe coasta de est a insulei Kyushu se află Beppu, una dintre cele mai faimoase stațiuni termale din Japonia. Orașul este renumit pentru onsen-urile sale (izvoarele termale naturale tradiționale ale Japoniei) și pentru spectaculoasele „hells” (iaduri), adică izvoare termale naturale cu culori și forme surprinzătoare.

Personal nu am fost: rețeaua de transport public din Kyushu face mai comodă ajungerea în Beppu din Fukuoka, dar asta implică să te întorci apoi în Fukuoka pentru a continua călătoria. Având în vedere că în itinerariul meu nu lipseau alte ocazii de a trăi experiența clasică onsen, am preferat să dedic timpul altor opriri. Rămâne totuși o destinație foarte populară, care cred că merită cel puțin menționată.

În plus, dacă ai în plan să vizitezi Shikoku, din Saganoseki, o localitate nu departe de Beppu, pleacă un feribot care leagă direct cele două insule. Pe scurt, în funcție de planurile tale de călătorie, Beppu se poate dovedi o oprire interesantă.

Pe această pagină (în engleză) poți găsi informații suplimentare despre diversele onsen din zonă.

Vulcanul Sakurajima.

Kagoshima

Kagoshima, așezată pe malul unui golf splendid, în care se înalță maiestuosul vulcan Sakurajima, activ și astăzi, a fost unul dintre leagănele culturii samurailor și locul natal al lui Saigō Takamori, figură simbol a Restaurației Meiji. Astăzi își îmbină trecutul cu o atmosferă relaxată și cu peisaje printre cele mai pitorești din Japonia.

Ce să faci și ce să vezi în Kagoshima

Orașul Kagoshima

Îți recomand să începi vizita în oraș cu Muzeul Restaurației Meiji (Google Maps). Intrarea costă 300 de yeni și este inclus un audioghid gratuit în engleză. La intervale regulate sunt proiectate și două filme interesante, tot în engleză. Nu o fi cel mai bun muzeu pe care l-am văzut vreodată, dar nici nu e rău, în ansamblu îl recomand. După aceea îndreaptă-te spre ce a mai rămas din castelul Tsurumaru (Google Maps); singura parte cu adevărat interesantă este poarta veche, datorită restaurării recente (Google Maps). După această scurtă vizită îți recomand să urci la platforma panoramică din parcul Shiroyama (Google Maps), de unde se văd priveliști fantastice asupra orașului, cu vulcanul Sakurajima în fundal. În sfârșit, nu am fost, dar grădinile Sengan-en (Google Maps) sunt adesea recomandate. Intrarea este relativ scumpă față de multe alte grădini tradiționale, dar, judecând după multe comentarii, merită absolut.

Platforma panoramică din parcul Shiroyama.

Sakurajima

Sakurajima este unul dintre cei mai activi vulcani din Japonia și simbolul orașului Kagoshima. Vulcanul fumegă constant și adesea au loc erupții minore de mai multe ori pe zi. Feribotul (Google Maps) spre insula din golf unde se află vulcanul face naveta foarte des, literalmente 24 de ore din 24, și costă doar 200 de yeni. Odată ajuns pe insulă, din port (Google Maps) îți recomand să mergi pe jos până la centrul pentru vizitatori (Google Maps) unde poți viziona un film și există și o mică expoziție, un fel de mic muzeu în care este povestită istoria insulei și formarea ei. După ce termini vizita, coboară în zona unde sunt băile termale pentru picioare (Google Maps). Ajuns aici, dacă ai mai mult noroc decât mine, ai putea lua autobuzul (trece la fiecare jumătate de oră, iar biletul valabil toată ziua ar trebui să coste 500 de yeni) care duce la punctul panoramic accesibil publicului cel mai apropiat de crater (Google Maps). Din păcate, în timpul vizitei mele, vârful vulcanului era complet învăluit în nori, așa că am preferat să nu urc, din moment ce nu ar fi existat nicio panoramă. Cu titlu informativ, ai putea urca și pe jos, așa cum este descris pe această pagină (All Trails). Doar ca să-mi petrec timpul înainte de a mă întoarce la Kagoshima, eu am ajuns până la urmă să fac scurtul traseu de coastă (Google Maps) până la observatorul Karasujima (Google Maps), nimic deosebit.

Băi termale pentru picioare.

Muntele Kaimondake

Datorită formei sale conice aproape perfecte, care amintește de cea a Muntelui Fuji, Muntele Kaimondake este adesea numit „Fuji din Kagoshima”. Este o drumeție foarte frumoasă cu puțină semi-cățărare lângă vârf; traseul este bine întreținut și relativ circulat chiar și în timpul săptămânii, pare să fie o drumeție foarte populară printre localnici. Din vârf se vede o priveliște fantastică asupra lacului Ikeda și golfului Kagoshima. Găsești traseul descris pe această pagină (All Trails).

Dacă, la fel ca mine, te deplasezi cu transportul public și îți place să călătorești cu trenul, este fezabil să iei trenul de la 10:00 din Kagoshima, să cobori la gara Kaimon (Google Maps), să urci în vârf și apoi să te întorci în oraș cu trenul de la 16:37, dar trebuie să menții un ritm bun. Eu n-am avut probleme, dar dacă vrei s-o iei mai încet, după câte se pare se poate lua un autobuz spre sau dinspre Ibusuki, de unde conexiunile cu trenul spre Kagoshima sunt mai frecvente.

Totuși, ai putea oricum să te oprești la Ibusuki și să vizitezi faimoasele „băi de nisip” de la Sunamushi Onsen (Google Maps), unde, în loc să te scufunzi în apă caldă, ești pus la „înmuiat” în nisip încălzit de activitatea vulcanică. Eu nu am fost, dar judecând după numărul de turiști pe care i-am văzut urcând și coborând din tren, pare să fie cu adevărat popular.

Muntele Kaimondake.

Yakushima

Yakushima este cea mai ploioasă insulă din Japonia. Această ploaie constantă hrănește o vegetație luxuriantă și păduri de cedri milenari care par ieșite dintr-un film de Miyazaki, nu întâmplător Princess Mononoke este inspirat chiar de aceste peisaje.

Insula și parcul ei național par cu adevărat un loc extraordinar, pe care îl recomand pe baza cercetărilor mele și a mărturiilor altor călători. Din păcate, nu pot vorbi din experiență personală, întrucât prognozele meteo erau groaznice mai multe zile și nu aveam chef să rămân pe loc prea mult timp așteptând o fereastră meteo mai bună, așa că, cu puțin regret, am părăsit Kagoshima fără să vizitez Yakushima.

Oricum, există trei variante pentru a ajunge pe insulă: două feriboturi și o ambarcațiune rapidă. Pe site-ul oficial al Green Guesthouse găsești un tabel recapitulativ foarte util cu toate orele și prețurile. Pe această pagină (în engleză) găsești câteva idei interesante pentru a planifica un itinerariu.

Parcul Național Kirishima-Kinkōwan

Pentru a încheia, dacă ești interesat de alte drumeții folosind Kagoshima drept bază, parcul național Kirishima-Kinkōwan, la nord de oraș, nu este foarte departe, dar cel puțin în timpul vizitei mele transportul public era atât de deficitar încât am renunțat să-l vizitez; dacă ești dispus să închiriezi o mașină, cred că ar putea fi o destinație interesantă. Eu identificasem această drumeție, dar pe această pagină găsești o mulțime de alte idei interesante.

Poarta castelului Tsurumaru.

Cazare în Kagoshima

Eu am dormit la Green Guesthouse, nimic ieșit din comun, dar poziție excelentă, la doi pași atât de Kosokusen Terminal cât și de portul de unde pleacă feriboturile spre Sakurajima și Yakushima. În ansamblu, o recomand.

Transportul până în Kagoshima

Kagoshima are conexiuni directe cu autobuzul spre și dinspre Kumamoto, dar și Fukuoka. Poți rezerva online pe site-uri precum global.atbus-de și Willer. Principalul terminal de autobuz este Kagoshima Chūō (Google Maps), dar multe autobuze opresc și la Kosokusen Terminal (Google Maps), nu departe de Green Guesthouse. Principala gară de unde, dacă vrei, poți lua shinkansen-ul este Kagoshimachuo Station (Google Maps). În sfârșit, având în vedere cât de departe în sud se află Kagoshima, merită absolut să iei în considerare ideea de a lua câteva zboruri interne, mai ales dacă intenționezi să părăsești insula Kyushu. Dacă sunt rezervate din timp, zborurile au prețuri foarte avantajoase. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Nagasaki.

SHIKOKU

Shikoku este cea mai mică dintre cele patru insule principale ale Japoniei și una dintre cele mai puțin vizitate de turismul internațional. Este cunoscută mai ales pentru pelerinajul celor 88 de temple, un itinerariu spiritual care traversează întreaga insulă și atrage atât credincioși, cât și călători în căutare de experiențe mai contemplative.

Departe de ritmurile frenetice ale marilor metropole, Shikoku oferă peisaje naturale pitorești, sate tradiționale și izvoare termale. Coastele sale crestate, podurile suspendate care o leagă de Honshū și ospitalitatea călduroasă a localnicilor o fac o destinație ideală pentru cei care vor să exploreze o Japonie mai intimă și mai autentică.

Nu am pus literalmente piciorul pe Shikoku, așa că nu am cine știe ce informații despre ea, dar, cum am spus deja, ai putea lua feribotul din Saganoseki dacă te afli în Kyushu sau unul dintre diversele poduri care o leagă de Honshū. Pe scurt, nu este chiar atât de greu să incluzi Shikoku în propriul itinerariu. Pe această pagină găsești idei despre ce să faci și ce să vezi (în engleză).

HONSHŪ

Honshū este cea mai mare și mai populată dintre insulele arhipelagului japonez, precum și inima culturală, economică și politică a țării. Aici se află principalele metropole japoneze (Tokyo, Kyoto, Osaka și Hiroshima), împreună cu unele dintre cele mai iconice și mai reprezentative destinații ale Japoniei, precum Muntele Fuji. Chiar aici, de-a lungul axei care merge de la Tokyo la Hiroshima, se concentrează cea mai mare parte a turismului internațional.

Iwakuni.

Hiroshima

Situată în regiunea Chūgoku, pe insula Honshū, Hiroshima este un oraș cu o profundă semnificație istorică și simbolică. Devenită, din păcate, celebră ca ținta primei bombe atomice, la 6 august 1945, astăzi Hiroshima este un oraș modern și vioi, care îmbină memoria și speranța.

Ce să faci și ce să vezi în Hiroshima

Hiroshima are un centru frumos, a cărui arteră principală este Hondori Street (Google Maps), o lungă galerie pietonală acoperită, plină de magazine și restaurante. Este clasica stradă comercială care se găsește în multe orașe japoneze: plăcută pentru o plimbare, dar nimic deosebit de special.

Parcul Păcii din Hiroshima.

Parcul Păcii din Hiroshima

Îți recomand să începi vizita cu Muzeul Memorial al Păcii din Hiroshima (Google Maps); în sezonul de vârf, încă de la 9:00 era coadă pentru a intra, iar înăuntru era foarte aglomerat, așa că cred cu adevărat că merită să mergi cât mai devreme. Muzeul urmărește istoria Hiroshimei și apariția bombei nucleare. Atenția principală se îndreaptă totuși asupra evenimentelor din 6 august: lansarea bombei și rezultatul ei în termeni de suferință umană. Intrarea costă 200 de yeni; dacă vrei, există și un audioghid pentru 400 de yeni, dar eu nu l-am luat.

Plimbă-te apoi prin Parcul Memorial al Păcii (Google Maps), care era inima politică și comercială a orașului și tocmai din acest motiv a fost ales drept țintă. În sfârșit, vizitează faimoasa Cupolă a Bombei Atomice (Google Maps). Inițial sediul Palatului pentru Promovarea Industriei, a fost una dintre puținele clădiri rămase în picioare după explozia din 6 august 1945. Astăzi este păstrată în aceleași condiții de atunci, ca monument al memoriei și avertisment universal împotriva războiului nuclear.

Castelul Hiroshima.

Castelul Hiroshima

Castelul Hiroshima (Google Maps), cunoscut și ca Castelul Crapilor, a fost construit în 1589 de puternicul senior feudal Mōri Terumoto și a fost secole la rând un important centru de putere în vestul Japoniei. Cruțat de demolările din perioada Meiji, a fost totuși distrus complet, împreună cu restul orașului, de bomba atomică din 1945. Ceea ce se poate vedea acum este, prin urmare, o reconstrucție. Intrarea costă 370 de yeni și include un audioghid gratuit (îți recomand să aduci căști). Expoziția din interior, dedicată istoriei castelului și a orașului, nu este deosebit de memorabilă, dar panorama de la ultimul etaj merită. Duminica după-amiaza, la 13:00 și 15:00, ar trebui să existe un spectacol cu samurai complet gratuit.

Grădina Shukkeien

Grădina Shukkeien (Google Maps) este o grădină japoneză rafinată, datând din 1620, creată imediat după construirea castelului din Hiroshima. Dealuri, văi și păduri în miniatură reproduc peisaje naturale la scară redusă, cu poteci care șerpuiesc în jurul unui lac mic central. Este un loc foarte îngrijit și liniștit, perfect pentru o pauză relaxantă în timpul vizitei orașului, după ce ai fost la muzeul bombei atomice. Intrarea costă doar 260 de yeni și merită fără îndoială vizita.

Grădinile Shukkeien.

Muzeul Mazda

Muzeul Mazda se află în interiorul uzinei principale a companiei, în Hiroshima (Google Maps). Turul, gratuit și disponibil și în engleză, urmărește istoria producătorului auto prin modele din diverse epoci și o parte din linia de producție. Este necesară rezervarea din timp, pentru că este foarte căutat. Eu nu am fost personal, așa că nu pot vorbi din experiență directă, dar pare o experiență interesantă pentru pasionații de motoare.

Poarta torii.

Insula Itsukushima

Itsukushima este o insulă mică situată la aproximativ o jumătate de oră la sud de Hiroshima. Este faimoasă mai ales pentru gigantica sa poartă torii, care, la maree înaltă, pare să plutească pe apă. Este o excursie foarte populară pentru cei care vizitează Hiroshima. Nu te aștepta totuși la o atmosferă liniștită: insula este aproape mereu aglomerată, dar rămâne totuși o destinație pe care o recomand.

Pentru a ajunge pe Itsukushima din Hiroshima ai două variante: poți lua trenul spre gara Miyajimaguchi (Google Maps) sau linia 2 de tramvai până la ultima stație, Hiroden-Miyajimaguchi (Google Maps); trenul este puțin mai rapid, dar costă literalmente dublu, alegerea îți aparține. Odată ajuns la destinație, feriboturile spre insulă circulă fără întrerupere; dacă ai un JR Pass, acest feribot este inclus, altfel costă 200 de yeni doar dus, pe care îi poți plăti direct cu cardul tău IC, fără să stai la coadă pentru a cumpăra biletul.

Odată ajuns pe insulă, îți recomand să te îndrepți spre sanctuarul Hokoku-jinja (Google Maps); poți foarte bine să nu intri și, sincer, același lucru este valabil pentru mai faimosul Itsukushima Jinja (Google Maps): intrarea costă doar 300 de yeni, dar pe lângă coadă e cu adevărat puțin de văzut, după părerea mea cei mai mulți oameni intră doar ca să facă poza cu poarta torii în fundal. Pentru muzeu mai cer încă 200 de yeni, pe care nu i-am plătit, așa că nu știu ce este înăuntru. Cum vrei tu.

Parcul Omoto.

După aceea îți recomand să mergi pe jos până la parcul Omoto (Google Maps), unde de obicei sunt o grămadă de cerbi, precum și cireși în floare în perioada potrivită. Dacă ai chef să te mai obosești puțin, de aici există un traseu marcat și pe Google Maps care urcă până la Muntele Komagabayashi (Google Maps), de unde se văd priveliști excelente asupra golfului, iar apoi poți continua spre Muntele Misen (Google Maps), care oferă o panoramă similară, dar este mult mai aglomerat, având în vedere că stația telecabinei se află nu departe. De aici îți recomand să cobori pe traseul principal (All Trails), care este cel mai puțin abrupt și cel mai bine întreținut, făcând o oprire la templul Daisho-in (Google Maps). Dacă, din orice motiv, nu ai chef să urci pe jos, cum am spus deja, există o telecabină care pleacă din acest punct (Google Maps) și ajunge la stația Shishiiwa (Google Maps). Ai putea decide și să urci cu telecabina și apoi să cobori pe jos, cum par să facă mulți; eu recomand circuitul pe jos, dar nu schimbă mult. Alegerea îți aparține.

Priveliște din vârf.

Iwakuni

Iwakuni este un orășel aflat la aproximativ o oră la sud de Hiroshima (și la o jumătate de oră de Itsukushima), cunoscut mai ales pentru iconicul său pod Kintai-kyo, o structură din lemn cu cinci arcade, considerată o capodoperă a ingineriei tradiționale japoneze, construită în întregime fără cuie metalice. Din Hiroshima există conexiuni frecvente spre gara Iwakuni (Google Maps); odată ajuns la gară, ia autobuzul spre această stație (Google Maps). De aici poți decide să traversezi faimosul pod pe jos (Google Maps); cer 300 de yeni pentru asta, iar eu, sincer, nici nu știam și am mers direct spre podul situat mai la nord, pentru că pur și simplu voiam să văd Kintai-kyo din alt unghi. Apoi am explorat parcul care înconjoară Sanctuarul Kikko (Google Maps) și am luat traseul marcat pe Organic Maps care duce la castelul Iwakuni (Google Maps); cu siguranță nu este cel mai impresionant din Japonia, dar am găsit totuși vizita plăcută; cer 270 de yeni pentru intrare, iar înăuntru există un fel de muzeu mic cu katane, arme diverse și istoria castelului.

Priveliște din castel.

Cu toate acestea, dacă ai un buget limitat, ai putea pur și simplu să urci pe jos și să te plimbi în jurul castelului; nu este absolut necesar să intri. Dacă, dimpotrivă, banii nu sunt o problemă, nu ai chef să mergi pe jos sau pur și simplu vrei să iei telecabina care duce la castel (Google Maps) în loc de traseul menționat mai înainte, merită cu siguranță să cumperi biletul combinat la intrarea podului (Google Maps); costă 970 de yeni și permite să traversezi Kintai-kyo Bridge, să iei telecabina și să intri în castel. Pentru a încheia, în perioada înfloririi cireșilor, care de obicei are loc la începutul lui aprilie pe aici, aleea cu cireși și felinare din parcul Ukai (Google Maps) de pe malul râului este foarte pitorească. Cu titlu informativ, dacă pleci dis-de-dimineață, ai putea cu siguranță să vizitezi atât insula, cât și Iwakuni în aceeași zi.

Podul Kintai-kyo.

Cazare în Hiroshima

Am petrecut două nopți la Guesthouse Akicafe Inn, un loc cu adevărat foarte drăguț, personal amabil și poziție practic perfectă, la doi pași de gară. Unul dintre cele mai bune hosteluri în care am stat în timpul călătoriei mele în Japonia. Au și camere private. Am petrecut două nopți și la Hiroshima Guesthouse HARU, clădirea nu este la fel de îngrijită, iar poziția este puțin mai incomodă, dar rămâne totuși un hostel bun, cu un raport calitate-preț excelent.

Transportul până în Hiroshima

Hiroshima are conexiuni directe cu autobuzul spre și dinspre Fukuoka, la vest, și Osaka, la est. Poți rezerva online pe site-uri precum Willer. Principalul terminal de autobuz este Bus Station Hiroshima Station North Gate (Google Maps), dar multe autobuze opresc și la Hiroshima Bus Center (Google Maps). Principala gară de unde, dacă vrei, poți lua shinkansen-ul este Hiroshima Station (Google Maps). În sfârșit, în funcție de itinerariul tău, ai putea lua în considerare zboruri spre și dinspre Hiroshima. Dacă sunt rezervate din timp, prețurile pot fi foarte avantajoase și îți pot economisi destul de mult timp. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Cupola Bombei Atomice.

Onomichi

Onomichi este un orășel la jumătatea drumului dintre Hiroshima și Himeji, perfect pentru oricine vrea să-și întrerupă călătoria și să iasă puțin din itinerariul turistic clasic.

Ce să faci și ce să vezi în Onomichi

Atracția numărul unu din Onomichi este fără îndoială așa-numitul „Temple Walk”, care, pe mai puțin de 3 km, leagă nu mai puțin de 25 de temple. Este un mod extrem de plăcut de a petrece o jumătate de zi. Traseul este bine semnalizat, începe în acest punct (Google Maps) și trece și prin faimoasa „stradă a pisicilor” (Google Maps). Îți recomand să incluzi și „traseul literaturii”, care duce la observatorul din vârful Muntelui Senkoji (Google Maps). Dacă vrei, ai putea lua și telecabina (Google Maps).

Temple Walk.

Pe scurt, ai putea combina totul urmând traseul GPS pe care îl găsești la această pagină, care include și templul Saikoku (Google Maps), oficial în afara „Temple Walk” și, prin urmare, mult mai puțin aglomerat, dar drăguț și cu priveliști excelente. Dacă nu te-ai săturat încă de mers pe jos și de vizitat temple, eu am fost și la templul Jodoji Okunoin Manpuku (Google Maps), care în spate are o frumoasă platformă panoramică (Google Maps).

Temple Walk.

Cazare în Onomichi

Am petrecut două nopți la Onomichi Guest House, nici bun, nici rău. Dacă cauți o opțiune ieftină, nu e chiar așa de rău.

Transportul până în Onomichi

Fie că vii din Hiroshima, la sud, fie din Himeji/Osaka, la nord, îți recomand să iei trenul pe linia San-yo până la gara Onomichi (Google Maps). Dacă te grăbești și nu te deranjează să cheltuiești mult mai mult, poți lua Shinkansen-ul până la Fukuyama, de unde va trebui oricum să continui pe linia San-yo. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Onomichi.

Okayama, Naoshima și Teshima

De la Onomichi eu am mers direct spre Himeji, dar, dacă vrei, există câteva destinații interesante pe drum, pe care cred că merită să le menționez. Mai întâi Castelul Okayama (Google Maps), poreclit Castelul Negru pentru culoarea închisă a pereților săi exteriori, și grădina Kōraku-en din apropiere (Google Maps), considerată una dintre cele mai frumoase din Japonia.

Okayama este, de asemenea, o bază excelentă pentru a explora insulele Naoshima și Teshima, deosebit de populare printre pasionații de artă contemporană. Pe linkuri (în engleză) găsești câteva informații.

Templul Saikoku.

Himeji

Himeji este un oraș celebru pentru magnificul său castel, considerat cel mai frumos din Japonia. Cunoscut și drept „Castelul Stârcului Alb”, Castelul Himeji, datând din 1609, este unul dintre puținele exemple de arhitectură feudală japoneză care au supraviețuit intacte războaielor, cutremurelor și bombardamentelor. Astăzi reprezintă unul dintre cele mai iconice simboluri ale Japoniei și un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Castelul Himeji.

Ce să faci și ce să vezi în Himeji

Castelul Himeji

Castelul Himeji (Google Maps) este fără îndoială atracția numărul unu a orașului. Am avut plăcerea să-l vizitez în timpul înfloririi cireșilor și, în ciuda mulțimii, a fost fără îndoială unul dintre momentele de vârf ale călătoriei mele în Japonia. Mai ales în sezonul de vârf, îți recomand să intri cât mai devreme pentru a evita cozile lungi. Deschid la 9:00, iar când am ieșit, la 10:30, era deja o coadă foarte lungă. Intrarea costă 1.000 de yeni. Din păcate, turnul principal este practic gol, vizita constând mai ales în rânduri de scări peste rânduri de scări. Sincer, dacă ai un buget cu adevărat limitat, ai putea să nu intri în castelul propriu-zis. Cu toate acestea, dacă te hotărăști să intri, îți recomand să plătești cei 50 de yeni în plus pentru a vizita grădinile interioare. Altfel, ai putea pur și simplu să te bucuri de castel din parcul exterior.

Nici grădinile Koko-en (Google Maps) din apropiere nu sunt deloc rele, dar și în acest caz te poți aștepta la destul de multă aglomerație. Pentru a încheia, în acest punct (Google Maps) se vede frumos castelul, așa cum vezi în fotografia de mai jos, iar dacă cauți un loc liniștit cu o panoramă frumoasă nu doar asupra castelului, ci asupra întregului oraș, îți recomand să urci în parcul Otokoyama Haisui’ike (Google Maps).

Templul Shoshazan Engyoji

Situat pe Muntele Shosha, la nord-vest de Himeji, complexul templului Shoshazan Engyoji este un străvechi loc de cult budist, întemeiat în secolul al X-lea. Cufundat într-o pădure pitorească, păstrează clădiri din lemn de mare valoare istorică și spirituală. Atmosfera și farmecul său arhitectural au servit drept fundal pentru numeroase filme, printre care Ultimul samurai.

Pentru a ajunge acolo, ia orice autobuz spre Shosha Bus Stop (Google Maps), după care îți recomand să urci pe jos, sunt aproximativ 20 de minute; traseul începe în acest punct (Google Maps), este ușor de urmat și marcat și pe Google Maps. Evident, cum se întâmplă adesea în Japonia, există și o telecabină, stația se află în acest punct (Google Maps), iar biletul dus-întors ar trebui să coste 900 de yeni. Traseul ajunge direct în locul unde se află stația de sosire a telecabinei (Google Maps). Fie că alegi să urci pe jos sau cu telecabina, de aici, pentru a ajunge la complexul propriu-zis, trebuie să mergi pe jos încă vreo douăzeci de minute. Alternativ, există și autobuze-navetă cu plată, care leagă stația superioară de zona templului. Din nou, eu îți recomand să mergi pe jos, mai ales că acest tronson este mult mai puțin abrupt. La puțin timp după stația de sosire se află locul unde trebuie plătită intrarea, care costă 500 de yeni. Cele două clădiri pe care trebuie neapărat să le vezi sunt Engyoji – Maniden (Google Maps) și Engyoji Three Halls (Google Maps), dar mai sunt o grămadă de alte sanctuare, temple și altele; îți recomand să explorezi întreaga zonă, care după părerea mea este foarte drăguță și, cel puțin în timpul vizitei mele, deloc aglomerată.

Engyoji Three Halls.

Cazare în Himeji

Am dormit la Himeji 588 Guest House, poziție excelentă la jumătatea drumului dintre gară și castel. Sunt foarte stricți cu ora de check-in și cu păstrarea bagajelor, dar în rest nu e deloc rău.

Transportul până în Himeji

Himeji Station (Google Maps) are conexiuni extrem de frecvente atât spre Onomichi/Hiroshima, la vest, cât și spre Kōbe/Osaka, la est. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Himeji Gokoku.

Kōbe

Așezat între munți și mare și celebru pentru carnea sa de vită de înaltă calitate, Kōbe este un vechi port comercial care îmbină influențe occidentale și tradiția japoneză într-un peisaj urban elegant.

Ce să faci și ce să vezi în Kobe

Pentru turismul local, una dintre principalele atracții din Kōbe este cartierul Kitano (Google Maps), unde locuiau cândva diplomați și negustori europeni. Aici se găsesc numeroase case în stil occidental, multe dintre ele găzduind astăzi mici muzee și cafenele. Cea mai faimoasă este casa Moegi (Google Maps); eu nici nu am intrat, așa că nu știu dacă merită sau nu. Pentru cei care vin din Europa, totuși, vizita ar putea să nu fie deosebit de interesantă. Rămâne oricum o plimbare plăcută, ideală dacă ai puțin timp liber sau dacă vrei să faci o oprire de o jumătate de zi pe drumul spre o altă destinație. Merită, de asemenea, să vizitezi Chinatown din Kōbe (Google Maps), după părerea mea cel mai fascinant dintre cele pe care le-am văzut eu în Japonia, vioi și plin de tarabe și restaurante. În sfârșit, să guști celebra carne de Kōbe este aproape o obligație.

Cartierul Kitano.

Muntele Rokko

Eu am petrecut doar o jumătate de zi la Kobe, vizitând-o din Osaka, și nu voiam să rămân până târziu, așa că am plecat spre sfârșitul dimineții, dar, dacă te hotărăști să rămâi mai mult sau poate să înnoptezi aici, ai putea urca la observatorul Tenran (Google Maps); priveliștea este considerată una dintre cele mai frumoase din Japonia, descrisă adesea ca una dintre „cele trei mari priveliști nocturne” ale țării (Nihon Sandai Yakei), alături de cele din Hakodate și Nagasaki. Poți lua telecabina din acest punct (Google Maps), care este legată de oraș prin autobuz.

Transportul până în Kobe

Kobe are conexiuni extrem de frecvente cu trenul atât spre nord, cât și spre sud, către toate principalele destinații turistice din jur. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Chinatown.

Osaka

Osaka este a doua arie metropolitană a Japoniei după Tokyo și de secole reprezintă inima economică a regiunii Kansai. Cunoscută în trecut drept Naniwa, a fost prima capitală a Japoniei înainte de perioada Nara, când reședința imperială se schimba cu fiecare nou suveran. Astăzi Osaka este o metropolă modernă și vioaie, celebră pentru sufletul ei comercial și pentru impunătorul castel.

Castelul Osaka.

Ce să faci și ce să vezi în Osaka

Castelul Osaka

Castelul Osaka (Google Maps) cu amplul său parc (Google Maps) sunt fără îndoială unul dintre cele mai iconice locuri ale orașului. Eu, sincer, nici nu am intrat în castelul propriu-zis. Am vizitat Osaka în plină înflorire a cireșilor și era o coadă absurdă pentru a intra. Din câte am citit, ca și în alte castele din Japonia, interiorul nu este deosebit de interesant, așa că m-am scutit de așteptarea interminabilă și am economisit și cei 1.200 de yeni ai biletului. Nu pot totuși vorbi din experiență directă. Dacă te hotărăști să intri, după câte se pare, să faci biletul online ar trebui să-ți economisească puțin timp în sezonul de vârf. Am intrat în schimb în Grădinile Nishinomaru (Google Maps), care, mai degrabă decât grădini, sunt un parc plin de cireși ce, după părerea mea, oferă cele mai bune priveliști asupra castelului; intrarea costă 200 de yeni și în perioada înfloririi există și iluminări speciale.

Pentru a încheia, eu nu am fost, dar lângă castel se află și Muzeul de istorie din Osaka (Google Maps), care ar putea fi o vizită interesantă.

Castelul Osaka văzut din Grădinile Nishinomaru.

Namba și Dotonbori

Namba (Google Maps) este un cartier faimos pentru shopping și divertisment, printre cele mai populare din Osaka. Dotonbori (Google Maps) este zona cea mai animată de-a lungul canalului, faimoasă pentru localuri, firme luminoase și restaurante. Îți recomand să te plimbi pe acolo seara și să dai o fugă și la templul Hozen-ji (Google Maps), care se află în inima cartierului. Aici se găsește și piața Kuromon Ichiba (Google Maps).

Shinsekai

Dacă cauți un cartier mai puțin turistic, dar totuși fascinant, în care să te plimbi seara, îți recomand să dai o fugă la Shinsekai (Google Maps), foarte colorat și animat. Îmbină caracteristici moderne, cu firme vii și țipătoare, cu elemente tradiționale. Eu nu am făcut-o, dar, dacă vrei, poți urca în vârful turnului Tsutenkaku (Google Maps), unde există o platformă panoramică care ar trebui să ofere priveliști excelente asupra orașului.

Turnul Tsutenkaku.

Sumiyoshi Taisha

Sumiyoshi Taisha (Google Maps) este un sanctuar frumos, cufundat în verdeață, care te face aproape să uiți că ești în Osaka. Aici se află faimosul pod roșu, care permite să faci o fotografie frumoasă cu reflexia lui în apă.

Parcul Minoh

Parcul Minoh (Google Maps), la periferia orașului Osaka, este unul dintre cele mai bune locuri din regiunea Kansai pentru a vedea culorile de toamnă ale frunzișului. Pentru că am vizitat Osaka primăvara, nu am fost, dar toamna cred că ar putea fi o destinație interesantă. Sunt câteva temple, precum Ryuan-ji (Google Maps), o cascadă (Google Maps) și o serie de trasee.

Pentru a încheia, alte două destinații pe care cred că merită să le menționez sunt Universal Studios Japan (Google Maps) și acvariul Kaiyukan (Google Maps).

Sumiyoshi Taisha.

Cazare în Osaka

Am dormit la IMANO OSAKA SHINSAIBASHI HOSTEL, hostel bun și poziție bună, dar trebuie să spun că dormitoarele comune erau cam înghesuite. În ansamblu, nu e rău.

Transportul până în Osaka

Osaka are conexiuni extrem de frecvente cu trenul atât spre nord, cât și spre sud, către toate principalele destinații turistice din jur. În plus, orașul este deservit de aeroportul internațional Kansai (Google Maps). În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Dotonbori.

Kyoto

Situat în inima regiunii Kansai, Kyoto a fost capitala Japoniei și reședința imperială timp de peste un mileniu, din 794 până în 1868. În ciuda conflictelor și incendiilor care, de-a lungul secolelor, l-au pus de mai multe ori la încercare, orașul a reușit să păstreze un patrimoniu istoric unic, scăpând chiar și de bombardamentele din al Doilea Război Mondial.

Astăzi Kyoto este un mare oraș modern care își păstrează cu mândrie trecutul: templele, sanctuarele și grădinile tradiționale îl fac unul dintre cele mai fascinante și mai reprezentative locuri ale culturii japoneze.

Sanctuarul Yasaka.

Ce să faci și ce să vezi în Kyoto

În Kyoto există o cantitate impresionantă de lucruri de văzut, așa că riști să te simți copleșit. Chiar și rămânând aproape o săptămână, am plecat fără să fi vizitat mai multe temple pe care mulți le consideră de neratat. Este valabil oriunde, dar în Kyoto mai mult ca oriunde: a încerca să vezi „totul” este imposibil. Mai bine să accepți asta și să te bucuri de ce reușești să incluzi, fără stres.

În plus, deși orașul este fermecător, poate o fi fost din cauza perioadei înfloririi cireșilor, dar l-am găsit adesea extrem de aglomerat, uneori dincolo de limita suportabilului. Oricât de esențial ar fi Kyoto în orice călătorie în Japonia, cred că are sens să nu te încăpățânezi să vezi fiecare templu în parte și să iei în considerare să dedici o parte din timp unor destinații mai puțin turistice.

Temple diverse

Sunt peste 1.600 de temple în oraș. Ca să rămân la ce am spus adineauri, a le vizita pe toate este cu adevărat puțin realist, la fel ca și a le menționa una câte una. De aceea voi încerca să le recomand pe cele care, dintr-un motiv sau altul, sunt cele mai populare: voi da o părere despre cele pe care le-am vizitat și voi sugera un posibil itinerariu de urmat. Cu toate acestea, cum am spus deja, lista nu este deloc completă: știu că cineva ar putea să nu fie de acord cu mine, dar cred că ce urmează este un bun punct de plecare pentru a petrece câteva zile în Kyoto.

Calea Filozofului.

Îți recomand să începi cu Ginkaku-ji (Google Maps), un templu zen din secolul al XV-lea, faimos pentru estetica sa simplă și pentru elegantele sale grădini de nisip și mușchi. Intrarea costă 1.000 de yeni. Dacă ai un buget limitat, există cu siguranță temple mai impresionante de vizitat. Totuși, templul se combină bine cu apropiata Cale a Filozofului sau Tetsugaku no Michi (Google Maps), care este complet gratuită și începe chiar la doi pași de templu. Deosebit de pitorească în timpul înfloririi cireșilor, întrucât întregul traseu este plin de ei, este cu siguranță o plimbare plăcută tot anul. Tot în apropierea templului se află traseul care duce în vârful Muntelui Daimonjiyama (All Trails); nu am fost, dar pare să fie o drumeție destul de populară și nu prea solicitantă, care oferă priveliști excelente asupra orașului.

Revenind la Calea Filozofului, traseul este destul de evident și se limitează, în esență, la urmarea canalului, dar îți recomand să faci o mică ocolire spre templul Hōnenin (Google Maps); intrarea este gratuită. De aici mergi spre capătul sudic al traseului (Google Maps). Nu departe se află templul Eikandō Zenrinji (Google Maps), care, cel puțin ca dimensiuni, este poate printre cele mai mari pe care le-am vizitat și dă senzația că e ceva de văzut, spre deosebire de multe altele. Totuși, grădina este plină de arțari care fac ca frunzișul de toamnă să fie deosebit de pitoresc. Intrarea costă 1.000 de yeni. Nu departe se află încă un templu, Nanzen-ji (Google Maps); eu l-am sărit pentru că văzusem deja destule pentru ziua respectivă, așa că nu comentez. Intrarea costă 600 de yeni. Am fost în schimb la apropiatul Keage Inkurain (Google Maps), un fost traseu feroviar mărginit de cireși care, în perioada înfloririi, îl transformă într-un loc deosebit de pitoresc.

Templul Ginkaku-ji.

Mergând spre sud, găsim districtul Higashiyama (Google Maps), unul dintre cele mai bine conservate cartiere istorice ale orașului. Nu am fost, dar ai putea începe cu templul Chionin (Google Maps), faimos pentru imensa sa poartă din lemn și pentru un clopot colosal de bronz de 70 de tone. În timpul ceremoniei anuale de Anul Nou (Joya no Kane), clopotul este lovit de 108 ori pentru a alunga dorințele pământești în vederea noului an. Nu departe se află templul Kodaiji (Google Maps); nici aici nu am fost, așa că nu mă pronunț, dar este renumit pentru grădinile sale îngrijite până în cele mai mici detalii (deosebit de impresionante toamna, datorită numeroșilor arțari), obiectele lăcuite decorate cu pulbere de aur și pitorescul crâng de bambus.

Shōgunzuka Mound.

De acolo poți continua spre Parcul Maruyama (Google Maps), care se contopește direct cu Sanctuarul Yasaka (Google Maps), ambele cu intrare gratuită. Zona găzduiește numeroase tarabe de street food și devine deosebit de plăcută în timpul înfloririi cireșilor, când întregul parc se umple de copaci înfloriți. Dacă ai chef să te plimbi puțin, din parc poți urca pe jos spre Shōgunzuka Mound (Google Maps), o veche necropolă în vârful muntelui, lângă un templu care oferă două splendide platforme panoramice, cu o vedere de 360° asupra orașului și a împrejurimilor. Tehnic, accesul este cu plată, dar când am fost eu casa de bilete era închisă și poarta deschisă, cu multă lume deja înăuntru. Traseul începe în acest punct (Google Maps) și, oricum, este marcat pe Organic Maps. Nu departe se află și iconica Pagodă (Google Maps), folosită ca fundal pentru faimoasa fotografie pe care sunt sigur că ai văzut-o de mai multe ori. Se face din acest punct (Google Maps). Îți recomand cu tărie să vii aici în zori dacă vrei o fotografie „curată”, fără mulțimi.

Fotografia iconică.

Templul Kiyomizu Dera (Google Maps) este unul dintre cele mai celebre temple ale orașului și ale Japoniei. Este cunoscut mai ales pentru terasa sa de lemn care iese în afară din sala principală și oferă o priveliște frumoasă asupra numeroșilor cireși și arțari de dedesubt, care explodează într-o mare de culori primăvara și toamna, precum și asupra orașului Kyoto în depărtare. Îți recomand să vii spre sfârșitul după-amiezii și să rămâi până la ora închiderii, ca să vezi apusul; vor fi un milion de alți oameni, dar cred că merită. Intrarea costă 600 de yeni.

Templul Kiyomizu Dera.

Pentru a încheia această secțiune dedicată districtului Higashiyama, nu am fost, dar ai putea lua în considerare să vizitezi templul Kenninji (Google Maps), întemeiat în 1202, cel mai vechi templu zen din Kyoto, cunoscut mai ales pentru „cei doi dragoni”, o imensă pictură murală în tuș pe hârtie care acoperă tot tavanul și care, deși pare veche, a fost pictată în 2002 pentru a comemora cei opt sute de ani ai templului. În sfârșit, în extremitatea sudică a districtului Higashiyama se află Tōfuku-ji (Google Maps) și Komyo-in (Google Maps). Ambele sunt recomandate în special în sezonul de toamnă.

Toate cele menționate până acum sunt temple relativ apropiate unele de altele sau, oricum, nu prea departe de centru, dar, evident, mai există o grămadă de alte variante. Eu am fost la To-ji (Google Maps), care în perioada înfloririi cireșilor este deschis seara și complet iluminat, oferind un spectacol unic, dar, evident, nu te aștepta să fii acolo singur; pentru ocazie, intrarea costă 1.000 de yeni.

Templul To-ji.

Templul Bishamondō (Google Maps) este deosebit de pitoresc toamna, datorită frunzișului arțarilor. Intrarea costă 500 de yeni și dă acces la câteva încăperi care păstrează obiecte legate de istoria mănăstirii; sincer, însă, nu cred că merită. Grădinile, în schimb, pot fi vizitate complet gratuit, inclusiv celebra scară care toamna se umple de frunze.

Daigo-ji (Google Maps), unde se află cea mai veche pagodă cu cinci niveluri din Kyoto (Google Maps). Intrarea costă nu mai puțin de 1.500 de yeni și dă acces la trei zone distincte: cea cu pagoda, grădinile și templul. Totul e drăguț, dar cam prea scump pentru gustul meu.

Pagoda de la Daigo-ji.

Kinkakuji (Pavilionul de Aur) (Google Maps) este un templu zen din nordul orașului Kyoto, acoperit complet cu foițe de aur. Fără îndoială unul dintre cele mai faimoase, mai iconice și mai aglomerate din Japonia. Eu am decis să nu-l vizitez, preferând să fac altceva, dar, dacă te hotărăști să mergi dimineața devreme, probabil că situația nu e chiar așa de rea. În împrejurimi ai putea vizita și Hojo Teien (Google Maps), faimos pentru „grădina sa de stânci”, și Ninna-ji (Google Maps). Dacă vizitezi orașul toamna, ai putea include și Kitano Tenmangu Momiji-en (Google Maps), aflat nu prea departe – iconicul pod roșu înconjurat de arțari.

Pentru a încheia această secțiune dedicată templelor orașului, dacă cauți o experiență diferită, Saihōji (Kokedera) (Google Maps), cunoscut și ca templul de mușchi, este unul dintre cele mai exclusive și mai spirituale locuri din Kyoto. Celebru pentru grădina sa de basm acoperită de peste 120 de varietăți de mușchi. Accesul este puternic limitat: rezervarea este obligatorie și, înainte de a intra în grădini, vizitatorii sunt invitați să participe la un scurt ritual budist (precum copierea sutrelor), ceea ce garantează o experiență intimă și departe de mulțime. Dacă te interesează, acesta este site-ul oficial unde poți rezerva. Intrarea costă 4.000 de yeni.

Templul Bishamondō.

Sanctuarul Fushimi Inari-Taisha

Sanctuarul Fushimi Inari-taisha (Google Maps) este probabil locul meu preferat din oraș. Faimos pentru sutele sale de porți torii vermilion, care, de-a lungul unei rețele de poteci, duc până în vârful Muntelui Inari (Google Maps).

Și în acest caz îți recomand să mergi cât mai devreme, ideal în zori, dacă vrei să eviți mulțimea. Încă de pe la șapte dimineața, când coboram eu, lumea urca în valuri. În orice caz, cei mai mulți oameni parcurg doar primul tronson (Google Maps), apoi se întorc și se duc înapoi. De aceea îți recomand cu căldură să urci până în vârf: sunt o mulțime de locuri frumoase și, mai ales, mult mai puțini oameni.

Sanctuarul Fushimi Inari-Taisha.

Pădurea de bambus din Arashiyama

Iconica pădure de bambus (Google Maps) poate fi un loc fascinant și, în același timp, dezamăgitor; totul depinde de ora la care o vizitezi și de ce te aștepți. Personal nu am găsit-o chiar așa de excepțională: dacă nu ești pasionat de fotografie și nu vrei neapărat fotografia iconică, se poate lua în considerare și să o sari complet.

Cu toate acestea, mai ales în sezonul de vârf, dacă vrei să te bucuri de ea în liniște, fără mulțimi, și în acest caz îți recomand cu tărie să vii în zori. În special îți recomand să iei primul tren spre această gară (Google Maps), care se află ceva mai departe față de această gară (Google Maps), dar primul tren de dimineață ajunge cu vreo 20 de minute mai devreme; nu e mult, dar este exact cât trebuie pentru 10–15 minute de liniște. Eu m-am întors la culcare, dar, dacă te hotărăști să vizitezi zona în timpul zilei, ai putea combina vizita cu grădinile Sogenchi Teien (Google Maps), plimbarea cu barca de-a lungul defileului (Google Maps), apropiatul templu Daikaku-ji (Google Maps), templul Adashino Nenbutsuji (Google Maps), care are o pădure de bambus foarte asemănătoare cu cea din Arashiyama și de aceea este adesea recomandat celor care vor să evite mulțimile, și, în sfârșit, templul Otagi Nenbutsuji (Google Maps), faimos pentru cele peste 1.200 de capete de piatră ale sale.

Pădurea de bambus din Arashiyama.

Palatul Imperial

În Kyoto se află unul dintre cele două palate imperiale ale Japoniei (celălalt se află în Tokyo). Deși zona vizitabilă este limitată, cred că merită oricum. Intrarea este complet gratuită. Intrarea pentru public se află în acest punct (Google Maps). În plus, îți recomand să descarci aplicația oficială, care conține un ghid audio. Ia-ți căștile! Dacă nu te-ai săturat încă de temple, Shokoku-ji (Google Maps) se află nu departe și, dacă vrei, ai putea vizita și castelul Nijō-jō (Google Maps). Eu nu am vizitat niciunul dintre ele, așa că nu mă pronunț.

Palatul Imperial.

Castelul din Kyoto

Castelul propriu-zis (Google Maps) este închis publicului, dar accesul în parc este permis și complet gratuit; când am fost eu erau foarte puțini alți oameni, așa că cred că este o alegere excelentă pentru oricine vrea să scape de mulțimea din centrul orașului Kyoto și să se bucure de puțină liniște. Dacă te hotărăști să mergi, îți recomand să iei trenul până la gara Momoyama-Minamiguchi (Google Maps), ca să urci această impunătoare scară (Google Maps).

Castelul din Kyoto.

Muzeul feroviar din Kyoto

Muzeul feroviar din Kyoto (Google Maps) este unul dintre cele trei mari muzee feroviare din Japonia, alături de cel din Saitama (chiar la marginea orașului Tokyo) și cel din Nagoya. Eu l-am vizitat pe acesta din urmă, preferând să fac altceva în Kyoto, dar, în funcție de itinerariul și de interesele fiecăruia, sunt sigur că poate fi o vizită foarte interesantă.

Cazare în Kyoto

Sauna & Capsule Hostel Rumor Plaza: recomandat cu tărie. O experiență cu adevărat de lux la un preț modest, cu condiția să nu te deranjeze să dormi într-o capsulă. Locul dispune și de o zonă wellness separată, cu saună, masaje și baie publică în stil japonez: foarte îngrijită, curată și plăcută. Personalul este amabil, iar micul dejun bufet este generos și delicios: nu există cu adevărat nimic care să mă oprească să-l recomand, dar, din păcate, este doar pentru bărbați. Poziție centrală.

Transportul până în Kyoto

Kyoto are conexiuni extrem de frecvente cu trenul atât spre nord, cât și spre sud, către toate principalele destinații turistice din jur. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Kyoto.

Nara

Nara a fost prima capitală stabilă a Japoniei (710–794), cu curtea imperială stabilită la Heijō-kyō (se pare că nu prea e mare lucru de văzut), marcând sfârșitul tradiției de a muta sediul puterii la fiecare nou suveran. Astăzi este celebră pentru templele sale istorice, marile parcuri și iconicii săi cerbi liberi, considerați mesageri divini.

Ce să faci și ce să vezi în Nara

Nara este destul de compactă și măcar principalele atracții pot fi vizitate într-o excursie de o zi, fără să dormi neapărat acolo, folosind în schimb Kyoto sau Osaka drept bază, dar, dacă ai timp la dispoziție, cred că merită să petreci acolo vreo două zile și să folosești în schimb Nara ca bază pentru a explora alte destinații din împrejurimile orașului.

Parcul din Nara.

Centrul orașului Nara

Îți recomand să începi vizita cu Grădinile Yoshikien (Google Maps). Intrarea este complet gratuită. Nu am fost, dar o alternativă sunt apropiatele grădini Isuien (Google Maps), care însă sunt cu plată, iar mai mult de câteva comentarii par să indice că merită vizitate doar cele gratuite.

Din grădini îndreaptă-te spre Todaiji (Google Maps), unul dintre cele mai faimoase și mai semnificative temple din punct de vedere istoric din Japonia. Templul a fost construit în 752 ca templu principal al tuturor templelor budiste provinciale din Japonia și a devenit atât de puternic încât capitala a fost mutată de la Nara în 784 pentru a diminua influența templului asupra treburilor guvernului. Intrarea costă 800 de yeni; templul în sine este foarte drăguț, iar statuia lui Buddha dinăuntru este fără îndoială impresionantă, dar în rest nu e chiar mare lucru de văzut. Dacă te hotărăști să înnoptezi în Nara și vrei să eviți mulțimile, îți recomand să vii imediat ce se deschide dimineața.

Templul Todaiji.

De aici poți intra în parcul propriu-zis din Nara (Google Maps), cu nenumărații săi cerbi și cu cireșii în floare (dacă sezonul o permite). Pavilionul Ukimido (Google Maps) înconjurat de cireși poate fi deosebit de pitoresc. Un alt loc pe care l-ai putea vizita este Forumul Internațional (Google Maps); deși nu este excepțional, grădina din spate (Google Maps) este un loc foarte liniștit pentru o plimbare, iar intrarea este gratuită.

În sfârșit, vizitează Sanctuarul Kasugataisha (Google Maps), care se află la capătul parcului, așa că este un mod frumos de a încheia vizita în Nara. Sunt o grămadă de felinare care îl fac cu adevărat deosebit și foarte drăguț; intrarea în zona „specială” costă 500 de yeni. Sincer, te poți limita să arunci o privire din afară.

Sanctuarul Kasugataisha.

Temple în afara orașului

Imediat în afara principalei zone turistice se află cel puțin încă două temple demne de menționat. Primul este Yakushiji (Google Maps); intrarea costă 1.000 de yeni, nu e mult, dar, dacă ai un buget limitat, ai face mai bine să-ți folosești banii în altă parte. Cu toate acestea, complexul este drăguț și mult mai puțin aglomerat decât centrul orașului Nara.

Nu departe se află templul Toshodai-ji (Google Maps); aici nu am fost, așa că nu mă pronunț, dar ai putea merge foarte bine pe jos de la un templu la celălalt și, prin urmare, să combini vizitele. Intrarea costă 1.000 de yeni.

Hōryū-ji (Google Maps) este unul dintre cele mai vechi temple din țară și, totodată, cea mai veche clădire din lemn încă existentă din lume, realizată cu îmbinări, fără cuie. Nici aici nu am fost, dar îmi imaginez că poate fi o vizită interesantă. Intrarea costă 2.000 de yeni.

Am fost, în schimb, la templul Hase-dera (Google Maps), un complex frumos, la care se ajunge ușor datorită gării din apropiere (Google Maps). Intrarea costă 500 de yeni. Vizita poate fi combinată cu Poteca Yamanobe-no-michi, despre care vorbesc mai jos.

Templul Hase-dera.

Templul Murō-ji (Google Maps) se află la aproximativ o oră de Hase-dera; eu nu am fost din lipsă de timp, dar este cunoscut pentru cadrul său liniștit, înconjurat de păduri, și pentru străvechile sale clădiri din lemn. Întemeiat în secolul al VIII-lea, este adesea numit „Kōyasan-ul femeilor”, pentru că, din punct de vedere istoric, permitea accesul credincioaselor atunci când alte situri sacre nu o făceau.

Mai ales dacă ai o mașină închiriată, ai putea lua în considerare Tanzan Jinja (Google Maps) și templul Tsubosaka Dera (Google Maps); acesta din urmă este templul unde se află statuia gigantică a lui Buddha înconjurată de cireși. Nu am fost la niciunul dintre ele, dar un prieten mi le-a recomandat pe amândouă.

În sfârșit, există Okunoin (Google Maps), unul dintre cele mai mari cimitire din Japonia, cu peste 200.000 de morminte și felinare care mărginesc o potecă de aproximativ 2 km. Din păcate, nici aici nu am fost, dar pare un loc cu adevărat fascinant.

Poteca Yamanobe-no-michi.

Poteca Yamanobe-no-michi

Poteca Yamanobe-no-michi este considerată cel mai vechi drum din Japonia; astăzi este o drumeție fascinantă, cufundată în peisajul rural din împrejurimile orașului Nara. Între temple, cireși înfloriți, orezării și niciun alt turist, este una dintre cele mai frumoase experiențe din călătoria mea în Japonia. De la gară (Google Maps) până la gară (Google Maps) sunt cam 15 km fără diferențe mari de nivel, deci este accesibilă pentru mulți. Găsești traseul GPS pe această pagină (All Trails). Mie mi-a luat nici cinci ore de la o gară la alta, cu multe pauze și cu pachet cu mâncare de acasă, dar, dacă vrei, pe traseu sunt mai multe locuri unde poți mânca ceva, precum Cafe WaWa Tenri (Google Maps), Cafe & Culture Tea House (Google Maps), Yamanobenomichi hana mori (Google Maps) etc. etc. La sfârșitul traseului se află un memorial (Google Maps) care marchează locul simbolic al sosirii budismului în Japonia în secolul al VI-lea, eveniment care a transformat profund cultura și religia țării. Aici este o frumoasă alee plină de cireși, luminată seara de felinare, așa că ai putea face în așa fel încât să ajungi spre sfârșitul după-amiezii sau să vizitezi templul Hase-dera (Google Maps), așa cum am făcut eu, și să te oprești la întoarcere.

Poteca Yamanobe-no-michi.

Yoshino

Yoshino, în prefectura Nara, este o localitate montană celebră pentru cei peste 30.000 de cireși ai săi, care primăvara transformă peisajul într-un spectacol unic. De la sine înțeles, perioada cea mai bună pentru a vizita Yoshino, dar și cea mai aglomerată, este cea a înfloririi cireșilor. Am fost într-un weekend și era o cantitate enormă de oameni, dar cred că merită oricum. Îți recomand să vii după-amiaza și să rămâi până la apus, când cireșii din vale, scăldați în lumina aurie, creează un peisaj suprarealist.

Yoshino.

De la gara Yoshino (Google Maps) eu îți recomand să urci pe jos, dar, dacă vrei, există un autobuz care, din câte am înțeles, te duce până în acest punct (Google Maps), precum și un teleferic foarte scurt (Google Maps) care acoperă primul tronson al urcușului (se pare că este cel mai vechi din țară). Atenție, pentru că în timpul înfloririi cireșilor, pentru a lua autobuzul, trebuie să stai la o coadă nesfârșită. Oricare ar fi alegerea ta, îți recomand să urci până la foișorul Hanayagura (Google Maps). Urcușul e destul de lung, dar, chiar și în ritm foarte lejer, nu ar trebui să-ți ia mai mult de două ore de la stație. Pe parcurs ai putea face o oprire la templul Kinpusen-ji (Google Maps). Dacă nu ai chef să urci până la foișorul propriu-zis, pe drum sunt și alte priveliști frumoase.

Yoshino.

Cazare în Nara

Eu am dormit la Nara Deer Hostel, poziție excelentă, nu departe de gara de tren și de principala zonă turistică. Una peste alta, îl recomand.

Transportul până în Nara

Nara are conexiuni extrem de frecvente cu trenul atât spre Kyoto, la nord, cât și spre Osaka, la vest. Cam o oră în ambele cazuri. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Aleea plină de cireși de la capătul potecii Yamanobe-no-michi.

Kumano Kodo

Kumano Kodo este o rețea de străvechi poteci de pelerinaj situate în peninsula Kii (Google Maps), folosite de peste o mie de ani pentru a ajunge la cele trei mari sanctuare sacre din Kumano. Traseele străbat păduri de cedri, pasuri montane și mici sate rurale. Din punct de vedere istoric erau drumuri spirituale ale împăraților, ale călugărilor și ale pelerinilor, iar astăzi sunt unul dintre puținele situri din lume, alături de Drumul Sfântului Iacob, recunoscute ca Patrimoniu UNESCO pentru tradiția pelerinajului viu.

Este o drumeție plăcută, cu condiția să ai așteptările potrivite. Dacă te aștepți la o potecă cu peisaje alpine care îți taie respirația, riști să fii foarte dezamăgit. Dacă, dimpotrivă, vrei o experiență mai ales culturală, îmbinată cu o bună doză de mișcare fizică, atunci Kumano Kodo devine o variantă interesantă.

Kumano Kodo.

Cum am spus deja, există mai multe poteci (harta), dar și în cadrul traseelor principale există variante posibile, scurtături etc. etc. Acestea fiind spuse, cea mai populară variantă este Nakahechi, lungă de aproximativ 70–100 km, care, în funcție de punctul de plecare, se parcurge în mod obișnuit în 4–6 zile.

Un alt aspect important de luat în considerare este cazarea; deși de-a lungul traseului există mai multe guesthouse-uri, poteca a devenit relativ populară și, în sezonul de vârf (primăvara și toamna), puținele locuri de dormit sunt rezervate cu luni în avans. Am încercat să fac niște rezervări spre sfârșitul lui martie și multe dintre guesthouse-uri nu aveau nicio disponibilitate până în mai! Eu am ajuns până la urmă la o strategie hibridă: am sărit peste prima secțiune, am dormit pe traseu, unde e ceva mai multă ofertă, și am luat mijloacele de transport la sfârșitul zilei ca să merg să dorm în altă parte, ca apoi să mă întorc pe potecă dimineața următoare. Tehnic, ai putea chiar să faci camping.

Pentru a rezerva guesthouse-urile de pe traseu, acesta este site-ul principal; majoritatea unităților de cazare nu apar pe alte site-uri de rezervări. Pe același site se oferă și pachete complete cu cazare, mese, autobuz, transfer de bagaje etc. etc. Dacă nu ai probleme cu bugetul, sunt cu siguranță o variantă interesantă; pentru toți ceilalți îți recomand sistemul „hibrid”. Dacă te interesează doar transferul bagajelor, acesta este linkul. Cu toate acestea, eu am făcut totul cărându-mi întregul rucsac (în italiană, dar poți activa subtitrările); dacă călătorești cu un bagaj suficient de ușor, nu ar trebui să ai probleme.

Kumano Kodo.

Itinerarul Kumano Kodo Nakahechi

Nodul de transport pentru oricine vrea să facă varianta Nakahechi a traseului Kumano Kodo este orașul Tanabe, comod legat cu trenul de restul țării (Google Maps). De la Nara sunt cam 3–4 ore. Aici am dormit la Buddha Guest House, un guesthouse foarte tradițional, cu proprietar ospitalier și poziție centrală. Recomandat.

Pe această pagină găsești „traseul oficial”, împărțit în cinci secțiuni cu sosire la Kumano Nachi Taisha (unde se află cascada Nachi) pentru un total de 70,7 km, cu plecare din Takijiri, unde se ajunge cu autobuzul din Tanabe; aici se află centrul oficial pentru vizitatori Kumano Kodo (Google Maps) și, în cazul în care te interesează, se poate lua carnetul care permite colectarea ștampilelor diverselor temple/sanctuare, care atestă încheierea pelerinajului. Acesta este site-ul oficial al companiei de autobuze care operează în regiune, dar ai putea folosi pur și simplu Google Maps.

Kumano Kodo.

Dacă începi la Takijiri, trebuie să petreci prima noapte la Takahara sau la Nakahechicho Chikatsuyu; pentru că n-am găsit niciun guesthouse cu locuri disponibile unde să mă cazez, am hotărât să sar peste prima secțiune și am coborât la această stație de autobuz (Google Maps), de unde am ajuns în vreo cinci ore la J-Hoppers Kumano Yunomine Guesthouse, pe care îl poți rezerva comod online și care este una dintre unitățile mele preferate din toată călătoria în Japonia. Chiar dacă oficial nu se află pe traseul oficial, este o scurtă variantă pe care o recomand. Cu toate acestea, o altă opțiune ar putea fi să mergi direct până la Hongu și să dormi la Kumano Backpackers. Eu am petrecut o noapte și aici, iar a doua zi am mers pe jos până la Koguchi (Google Maps), de unde după-amiaza am luat autobuzul spre Shingu, unde am dormit la Hanare, pentru că toate guesthouse-urile din apropierea traseului erau complet ocupate. Dacă te hotărăști să faci la fel, ia în considerare să rezervi două nopți, astfel încât a doua zi să te poți întoarce la Koguchi cu primul autobuz al zilei (lăsând la Shingu o bună parte din bagaj), să termini traseul ajungând la Kumano Nachi Taisha (Google Maps), să faci niște fotografii de rigoare la iconica pagodă (Google Maps), să cobori la cascada Nachi (Google Maps) și apoi să iei autobuzul spre Shingu din acest punct (Google Maps).

Cascada Nachi.

Ise

Ise nu este o oprire deosebit de populară, dar, dacă ai timp ca mine, ai chef să ieși din circuitele turistice clasice și vrei să întrerupi drumul spre Nagoya, atunci să petreci acolo o noapte are perfect sens.

Ce să faci și ce să vezi în Ise

Ise găzduiește unul dintre cele mai importante sanctuare din Japonia, dedicat lui Amaterasu, strămoașa mitică a familiei imperiale; importanța sa derivă și din legătura strânsă cu împăratul și din tradiția de a-l reconstrui la fiecare 20 de ani. Sanctuarul este împărțit în două complexe principale, Naikū (Google Maps) și Gekū (Google Maps); primul, care este și cel mai important dintre cele două, se află ceva mai în afara orașului, dar există o navetă comodă care le leagă.

Sanctuarul Futami Okitama.

Un alt loc interesant de vizitat este sanctuarul Futami Okitama (Google Maps), faimos pentru Meoto Iwa, două stânci sacre unite printr-o frânghie, simbol al uniunii și al armoniei în tradiția șintoistă. Situat pe malul mării, este unul dintre cele mai iconice locuri din zona Ise. Poți să iei pur și simplu trenul până la gara Futamino-Ura (Google Maps); faleza este drăguță și plăcută, am fost acolo la apus și nu era practic nimeni.

Cazare în Ise

Eu am dormit la FOLK FOLK Hostel, Cafe & Bar, nici bun, nici rău. Dacă cauți o variantă ieftină, nu e deloc rău.

Transportul până în Ise

Gara Ise (Google Maps) are conexiuni frecvente atât spre Shingu, la sud, cât și spre Nagoya, la nord.

În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Castelul din Nagoya.

Nagoya

Cu peste două milioane de locuitori, Nagoya este al patrulea cel mai populat oraș din Japonia, după Tokyo, Yokohama și Osaka. Din păcate, o mare parte a orașului, inclusiv majoritatea clădirilor istorice, a fost distrusă de bombardamentele aeriene din 1945.

Ce să faci și ce să vezi în Nagoya

Nagoya nu este o destinație deosebit de turistică și, după cum am menționat adineauri, nu a rămas prea mult de văzut din punct de vedere istoric, dar oferă oricum mai mult de câteva atracții interesante, în funcție de interesele fiecăruia.

Castelul din Nagoya

Castelul din Nagoya (Google Maps) cu siguranță nu este printre cele mai impresionante din țară și, de parcă n-ar fi de ajuns, turnul principal este închis publicului cel puțin până în 2028 pentru lucrări de restaurare. Se poate vizita însă restul complexului, inclusiv palatul Honmaru (Google Maps), care a fost renovat recent și este o reconstrucție fidelă a unui complex ceremonial din epoca feudală japoneză, faimos pentru interioarele bogat decorate cu picturi pe panouri glisante și pentru folosirea abundentă a foiței de aur. Intrarea costă 500 de yeni.

Picturi pe panouri glisante.

SCMAGLEV and Railway Park

Inaugurat în 2011, SCMAGLEV and Railway Park (Google Maps) este unul dintre principalele muzee feroviare din Japonia. Expoziția urmărește evoluția trenurilor de mare viteză din țară, cu o bogată colecție de trenuri reale: de la locomotivele cu abur istorice la shinkansen-urile experimentale de record, până la cele mai recente trenuri cu levitație magnetică (maglev). Biletul costă 1.000 de yeni și include un ghid audio gratuit (mai bine să-ți iei propriile căști). Este disponibil și Wi-Fi. Muzeul oferă simulatoare de conducere a trenului Shinkansen, numeroase zone interactive pentru copii și un mic cinematograf care proiectează scurte documentare. Am găsit vizita interesantă, mai ales ținând cont de ziua deosebit de ploioasă în care am hotărât să merg.

SCMAGLEV and Railway Park.

Toyota Commemorative Museum of Industry and Technology

Toyota Commemorative Museum of Industry and Technology (Google Maps) este un muzeu interesant, împărțit în două pavilioane: unul dedicat sectorului textil, care povestește începuturile Toyota, și unul dedicat automobilului. Sunt disponibile vizite ghidate gratuite în engleză la 14:00 pentru pavilionul dedicat sectorului textil și la 15:15 pentru cel al automobilului (site-ul oficial pentru a verifica orele), cu cel mult 20 de participanți și fără posibilitate de rezervare. Am găsit vizita plăcută; în special, turul ghidat permite să apreciezi mai bine conținutul expus. Intrarea costă 1.000 de yeni.

Toyota Auto Museum

Toyota Automobile Museum (Google Maps) este un alt muzeu interesant marca Toyota, de data aceasta dedicat în întregime automobilului. Intrarea costă 1.200 de yeni și, trimițând un e-mail în avans, se poate rezerva o vizită ghidată gratuită. Colecția este cu adevărat impresionantă și se întinde de la primele modele realizate vreodată până la mașinile moderne. Muzeul urmărește istoria globală a automobilului și a culturii auto, cu aproximativ 140 de vehicule din Japonia, Statele Unite și Europa, care ilustrează evoluția și răspândirea motorizării în diferite țări. Vizita este plăcută chiar și pentru cei care, ca mine, nu sunt deosebit de pasionați de motoare.

Pentru a încheia, Toyota are și un al treilea muzeu, Kaikan Museum (Google Maps), unde sunt prezentate publicului cele mai recente modele și noile tehnologii. Nu l-am vizitat personal, așa că nu pot exprima o părere, dar este probabil o opțiune interesantă de luat în considerare.

Toyota Automobile Museum.

Defileul Korankei

Dacă ți se întâmplă să vizitezi Nagoya toamna, poți lua în considerare o excursie la Defileul Korankei (Google Maps). Întreaga vale este acoperită de arțari care, în perioada frunzișului de toamnă, oferă un spectacol deosebit de pitoresc. Pentru că am fost la Nagoya primăvara, nu l-am vizitat, dar rămâne sigur o excelentă opțiune de sezon.

Inuyama

Nici la Inuyama nu am fost, dar mi-a fost recomandat de un american întâlnit în timpul vizitei la castelul din Nagoya, care locuiește în Japonia de mulți ani. După el, este o destinație ideală pentru o excursie de o zi, folosind Nagoya ca bază. Printre principalele atracții se află castelul Inuyama (Google Maps). Aici găsești un articol interesant.

Valea Kiso

Pentru a încheia, în funcție de itinerariul tău, poate avea sens să vizitezi valea Kiso pornind din Nagoya. Din diverse motive am preferat să o includ ca etapă următoare, cu baza la Matsumoto, așa că voi vorbi despre ea mai departe în ghid, dar rămâne oricum o variantă foarte bună de luat în considerare dacă te afli la Nagoya.

Valea Kiso.

Cazare în Nagoya

Eu am dormit la 9h nine hours Nagoya station, unitate frumoasă, curată și modernă. Recomandat.

Transportul până în Nagoya

Nagoya are conexiuni foarte frecvente spre Osaka, Kyoto, Nara, Ise și Shingu, la sud. Dacă vii din Osaka, Kyoto sau Nara și vrei să economisești față de costul trenului, există autobuze directe pe care le poți rezerva pe Willer. Spre nord există, evident, conexiuni frecvente spre Tokyo; și în acest caz, dacă vrei să economisești, autobuzele de linie costă mai puțin decât trenul. Nagoya are și un aeroport internațional cu mai multe conexiuni spre restul țării și nu numai (Google Maps). În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o mulțime de alte informații utile.

Templul Sensō-ji, Tokyo.

Îți organizezi călătoria? Dacă mai trebuie să-ți faci asigurarea, găsești aici ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Dacă o cumperi prin linkurile din ghid, susții acest site fără niciun cost suplimentar.

Tokyo

Tokyo, capitala Japoniei și cea mai populată zonă metropolitană din lume, cu peste 37 de milioane de locuitori, este o adevărată destinație în interiorul destinației. Poți petrece aici cu ușurință chiar și două săptămâni, mai ales dacă incluzi și excursii populare precum Nikko, Hakone și Kamakura.

Eu am stat aici zece nopți și am plecat fără să reușesc să văd tot ce îmi propusesem. Sfatul meu, așadar, este același ca pentru Kyoto: a încerca să vezi „tot” este imposibil. Mai bine accepți asta și te bucuri de ce reușești să faci, fără stres.

Ce să faci și ce să vezi în Tokyo

Ca să fie mai practic, voi împărți această secțiune în zone geografice din interiorul orașului Tokyo, astfel încât să optimizezi deplasările, iar ce urmează să aibă o ordine mai logică. Este, desigur, o împărțire cu totul personală.

Templul Sensō-ji văzut de la Centrul de informare.

Nordul orașului Tokyo

Vorbim pe scurt despre zona din apropierea stațiilor Ueno și Asakusa. Îți recomand să începi cu parcul Ueno (Google Maps); aici sunt mai multe muzee care ar trebui să mulțumească cam toate gusturile, eu am fost doar la Muzeul Național din Tokyo (Google Maps), cel mai vechi și mai important muzeu din Japonia, cu o colecție vastă de artă și artefacte care povestesc istoria și cultura țării. Intrarea costă 1.000 de yeni, dar poți petrece acolo fără probleme cel puțin 2–3 ore; personal nu l-am găsit deosebit de interesant, însă venisem deja după mai bine de o lună în Japonia, așa că de artefacte, bucăți de porțelan, săbii și altele asemenea văzusem destule. În interiorul parcului mai există și un mic altar (Google Maps).

După ce termini vizita în parcul Ueno, îți recomand să dai o fugă până la piața Ameyoko (Google Maps) și, poate, să iei prânzul acolo. De aici te poți deplasa spre Asakusa; eu n-am fost, dar dacă m-aș întoarce vreodată la Tokyo, aș trece sigur pe la Muzeul Samurai Ninja (Google Maps); ca alternativă, mergi direct la emblematicul templu Sensō-ji (Google Maps), intrarea este gratuită. Îți recomand cu tărie să intri și în apropiatul Centru de informare turistică și culturală din Asakusa (Google Maps); și aici intrarea este gratuită, iar de la ultimul etaj sunt vederi superbe, atât spre templu, deosebit de pitoresc seara când este luminat, cât și spre Tokyo Skytree (Google Maps).

Acesta din urmă poate fi cu siguranță o variantă pentru a te bucura seara de o priveliște panoramică asupra orașului Tokyo, dar există cel puțin două alternative complet gratuite, menționate mai departe în ghid. Îți recomand să închei ziua în Akihabara (Google Maps), cartierul-simbol al culturii otaku și al electronicelor din Tokyo, renumit pentru magazinele de tehnologie, anime, manga, jocuri video și pentru caracteristicele maid café. Pe parcursul zilei, în funcție de ce decizi să vizitezi sau nu (poate nu ești deloc interesat de muzee), ai putea face o plimbare prin grădinile Koishikawa Korakuen (Google Maps), una dintre numeroasele grădini tipice din Tokyo; intrarea costă doar 300 de yeni. Nu departe de grădini se află și Bunkyo City Office (Google Maps), care oferă o platformă panoramică complet gratuită la etajul 25. Închis în weekend.

Akihabara.

Centrul orașului Tokyo

Vorbim despre zona din jurul gării centrale din Tokyo. Aici mulți ți-ar recomanda să începi ziua vizitând notoria piață de pește Tsukiji (Google Maps), unde multe restaurante sunt deschise de la 5:00 dimineața și servesc pește foarte proaspăt. Te îndemn să dai o fugă pe acolo, dar personal am găsit-o extrem de aglomerată, turistică și scumpă. Mi-au plăcut în schimb foarte mult grădinile Hamarikyu (Google Maps), aflate nu departe, în special contrastul cu zgârie-norii învecinați; intrarea costă 300 de yeni. De aici ai putea merge pe Chuo-dori Avenue (Google Maps), care în weekend este chiar închisă traficului, în direcția Tokyo International Forum (Google Maps); chiar și fără să iei în calcul funcția sa de spațiu pentru expoziții, concerte și conferințe, clădirea merită absolut văzută. Intrarea este gratuită, iar arhitectura modernă, făcută din sticlă, oțel și spații mari, creează o atmosferă luminoasă și futuristă.

Piața de pește Tsukiji.

O altă oprire scurtă posibilă este Sukiyabashi Crossing (Google Maps), o trecere de pietoni aproape la fel de aglomerată ca cea din Shibuya, dar mai puțin populară; cele mai bune priveliști le ai din centrul comercial GinzaNovo (Google Maps), unde la etajul al șaselea este un lounge de unde priveliștea este decentă; ca alternativă, poți urca pe rooftop, unde însă, pe bună dreptate, ți se cere să consumi ceva. De aici mergi spre Palatul Imperial (Google Maps); aici poți vizita mai ales Grădinile Exterioare (Google Maps), care sunt partea principală deschisă publicului. Nu am făcut-o, așa că nu vorbesc din experiență personală, dar dacă rezervi din timp poți participa și la o vizită ghidată care intră în unele zone interioare ale complexului, dar nu în clădirea propriu-zisă a palatului, care rămâne mereu închisă. Aici găsești site-ul oficial. După ce termini vizita la Palatul Imperial, îți recomand să dai o fugă până la altarul Hie (Google Maps), unde se află o scară frumoasă plină de porți torii în stilul Fushimi Inari Taisha, deși la o scară net mai mică.

Sukiyabashi Crossing.

Vestul orașului Tokyo

Vorbim despre zona din jurul stațiilor Shinjuku și Shibuya. Îți recomand să începi cu Shibuya, dar poți urma fără probleme itinerariul invers, dacă preferi să o vezi seara. Shibuya este unul dintre cele mai emblematice cartiere din Tokyo, celebru pentru intersecția sa aglomerată, energia tinerească, luminile de neon și viața de noapte animată. Dacă vrei să vezi faimoasa trecere de pietoni (Google Maps) de sus, două variante complet gratuite sunt coridorul care leagă stația Shibuya (Google Maps) de Shibuya Mark City (Google Maps) și centrul comercial Shibuya Hikarie (Google Maps), care la etajul al unsprezecelea are o platformă panoramică gratuită (Google Maps); dacă este foarte aglomerată, coboară un etaj, priveliștea este aproape identică, dar cu mult mai puțină lume. Dacă nu te deranjează să cheltuiești 1.800 de yeni, există un rooftop bar la propriu deasupra trecerii de pietoni, care include în prețul intrării și o băutură (Google Maps) (site oficial); o altă variantă este Starbucks, de cealaltă parte a străzii (Google Maps).

Shibuya crossing.

După ce te-ai bucurat o vreme de atmosfera din Shibuya, îți recomand să mergi pe jos spre altarul Meiji Jingu (Google Maps). Dacă ai chef, pe drum poți face o oprire la centrul comercial Tokyu Plaza Omotesando (Google Maps): aici găsești celebrele scări rulante acoperite de oglinzi și o grădină plăcută pe acoperiș. Revenind la altar, intrarea este gratuită, dar dacă vrei să vizitezi parcul alăturat trebuie să plătești 500 de yeni. Eu nu am intrat în parc, dar cred că este clasica grădină în stil japonez. Am fost în schimb la apropiata Shinjuku Gyoen National Garden (Google Maps); și aici intrarea costă 500 de yeni, există o clasică grădină japoneză și o seră cu plante tropicale, nici bună, nici rea, după părerea mea.

Tokyo Metropolitan Government Building.

Mergi apoi spre Tokyo Metropolitan Government Building (Google Maps), deschis doar de luni până vineri, până la 18:45, așa că organizează-te ținând cont de asta; aici este o platformă panoramică complet gratuită la etajul patruzeci și cinci, care oferă vederi superbe asupra orașului și chiar și asupra Muntelui Fuji în depărtare, dacă vremea permite. După vizită, oprește-te în piața din fața clădirii ca să vezi proiecția unui scurtmetraj pe fațada clădirii; spectacolul, numit Tokyo Night & Light, este complet gratuit și la propriu, de record mondial (motiv pentru care îți recomand să mergi la Shibuya dimineața și la Shinjuku seara). Acesta este site-ul oficial, cu programul spectacolelor. Ca să închei ziua, îți recomand să te plimbi pe străduțele din Omoide Yokocho (Google Maps), renumite pentru micile izakaya și tarabele de yakitori, care oferă o atmosferă retro și autentică a Tokyo-ului de după război.

Priveliște de la Tokyo Metropolitan Government Building.

Sudul orașului Tokyo

Îți recomand să începi ziua cu emblematicul teamLab Planets (Google Maps), un muzeu imersiv de artă digitală în care te plimbi desculț printre instalații interactive de lumină, apă și oglinzi. Intrarea nu este ieftină, dar personal cred că merită. Îți recomand să rezervi primul interval orar al dimineții, ca să eviți aglomerația pe cât posibil. După vizită, poți da o fugă până la sediul Fuji (Google Maps); clădirea în sine este foarte interesantă și, pentru 800 de yeni, poți urca pe platforma de observație din interiorul sferei uriașe, de unde sunt vederi fantastice asupra orașului, de cealaltă parte a golfului. Alternativ, poți pur și simplu să te plimbi pe faleză, unde există o platformă complet gratuită (Google Maps).

TeamLab Planets.

De aici, dacă te interesează, ai putea vizita templul Sengakuji (Google Maps), care găzduiește mormintele legendarilor 47 de ronini (Google Maps) și un mic muzeu; dacă nu cunoști povestea, aruncă o privire la acest videoclip. 300 de yeni pentru morminte și alți 500 de yeni pentru muzeu. Ca alternativă, mergi direct la templul Zojo-ji (Google Maps), intrarea este complet gratuită, iar în spate se află și un mausoleu interesant (Google Maps); un templu drăguț și un contrast frumos cu Tokyo Tower (Google Maps) din fundal. Aceasta din urmă, cu cei 333 de metri ai săi, își depășește cu 3 metri modelul, Turnul Eiffel. Simbol al renașterii Japoniei de după război ca mare putere economică, Tokyo Tower a fost cea mai înaltă construcție din țară de la finalizarea ei, în 1958, până în 2012, când a fost depășită de Tokyo Skytree. Eu nu am urcat până sus, dar desigur este o variantă; costă 1.500 de yeni. Celebra fotografie cu scările poate fi făcută în acest punct (Google Maps), care este, practic, intrarea într-o parcare subterană.

Templul Zojo-ji.

Alte destinații în Tokyo

Aici enumăr câteva destinații care sunt puțin mai incomode de ajuns, care se combină cu alte atracții din oraș sau care sunt pur și simplu de nișă și nu sunt relevante pentru majoritatea călătorilor.

Muzeul Ghibli (Google Maps) este o oprire de neratat pentru pasionații de filme Studio Ghibli, în timp ce poate fi mai puțin interesant pentru cei care nu-i cunosc operele. Muzeul oferă o experiență imersivă, cu expoziții și decoruri inspirate din filmele studioului. Biletele se pun în vânzare pe 10 ale lunii dinaintea celei a vizitei (de exemplu, cele pentru mai apar pe 10 aprilie) și se epuizează în câteva minute. Eu am renunțat, dar sora mea și soțul ei, conectându-se în toiul nopții de pe trei dispozitive diferite, au reușit să le rezerve. Pe scurt, dacă te interesează, este esențial să te organizezi din timp.

Grădinile Kiyosumi.

Grădinile Kiyosumi (Google Maps) sunt aproape de centru, dar „departe” de celelalte obiective turistice principale; să fie clar, nimic de neratat, sunt grădini clasice în stil japonez, dar dacă te afli prin zonă, ți le recomand. Eu am fost acolo ca să-mi omor timpul până la lăsarea serii, pentru că nu departe se află podul Eitai (Google Maps), de unde se poate face celebra fotografie cu dârele de lumină create de bărci, cu zgârie-norii în fundal, pe care o vezi mai jos.

Ashikaga Flower Park (Google Maps) se află la vreo două ore în afara orașului; eu nu am fost, dar este un parc floral renumit mai ales pentru splendidele glicine, cu tuneluri și copaci iluminați care creează peisaje foarte pitorești, mai ales primăvara și în timpul iluminărilor de noapte.

Notă: Destinațiile care urmează sunt toate excursii în afara orașului: dacă se poate, organizează-le în timpul săptămânii, ca să eviți exodul de weekend din Tokyo.

Tokyo International Forum.

Nikko

Nikko este, fără îndoială, printre cele mai populare excursii; este un oraș istoric de munte la nord de Tokyo, renumit pentru altarurile și templele sale, patrimoniu UNESCO, și înconjurat de multă natură, inclusiv cascade, păduri și lacul Chuzenji. Dacă te hotărăști să-l vizitezi într-o excursie de o zi, îți recomand să iei trenul Limited Express, care ajunge în circa două ore la stația Tōbu-nikkō (Google Maps); eu am urcat în tren la Asakusa (Google Maps). De la stație poți continua fără probleme pe jos spre diferitele temple; eu am intrat și în grădina Shōyō-en (Google Maps), o grădină clasică în stil japonez, probabil mai frumoasă toamna. În funcție de ce hotărăști să vizitezi, merită luat în calcul biletul combinat care include și templul Rinnōji (Google Maps), templul Taiyuin (Google Maps) și muzeul (Google Maps), la 1.000 de yeni.

Nikko Futarasan.

Altarul Nikkō Tōshōgū (Google Maps) este, în general, cea mai faimoasă atracție din zonă. Este probabil cel mai bogat și mai decorat complex șintoist din Japonia, construit ca mausoleu al lui Tokugawa Ieyasu, shogunul care a unificat țara. Eu nici nu am intrat, pentru că, fiind Golden Week, era o coadă nesfârșită la intrare și petreceam ziua cu un prieten atent la buget (intrarea costă 1.600 de yeni), așa că am decis să vizităm altarul Nikko Futarasan (Google Maps) aflat nu departe; intrarea costă 300 de yeni, nimic extraordinar, sincer. După aceea am coborât la Kanmangafuchi (Google Maps), unde, de-a lungul râului, sunt niște statui acoperite de mușchi cu adevărat pitorești.

Kanmangafuchi.

De aici, ideea era să luăm autobuzul spre cascada Kegon (Google Maps), dar era o coadă nesfârșită pentru autobuz, iar mașinile înaintau în ritm de pas pe drumul principal (Golden Week!!), așa că am preferat să evităm și am mers pe jos spre cascada Choji (Google Maps) și cascada Kirifuri (Google Maps), nu tocmai cele mai impresionante cascade pe care le-am văzut, dar măcar nu era practic nimeni. Într-o zi obișnuită cred că merită să mergi la cascada principală, iar dacă rămâi câteva zile, ai putea lua în calcul urcarea pe Muntele Nantai (Google Maps) (All Trails), pentru priveliști spectaculoase asupra lacului Chuzenji.

Kamakura

La doar o oră cu trenul de Tokyo se află Kamakura, care a fost pentru scurt timp capitala Japoniei, din 1185 până în 1333, înainte ca puterea să revină la Kyoto. De-a lungul secolelor s-a transformat într-unul dintre cele mai importante centre spirituale ale Japoniei și este destinație de pelerinaj. Dacă vii dinspre Tokyo, îți recomand să cobori la stația Kita-Kamakura (Google Maps) și să parcurgi pe jos acest scurt „traseu” foarte plăcut, pe care îl găsești pe AllTrails. Pe parcurs sunt o serie de temple și altare: Jōchi-ji (Google Maps), Kuzuharaoka (Google Maps), Zeniarai Benten (Google Maps), Sasuke Inari (Google Maps) și, în sfârșit, marele Buddha din Kamakura (Google Maps) de la templul Kotoku-in. Aici se cer 300 de yeni pentru intrare.

Marele Buddha din Kamakura.

Dacă nu ți-au ajuns încă templele și altarele, nu departe se află Hase-dera (Google Maps), foarte drăguț, cu numeroase clădiri pe mai multe niveluri. În sfârșit, mai este altarul Tsurugaoka Hachiman-gu (Google Maps). Dacă nu ai chef să faci scurtul traseu menționat mai devreme, îți recomand să-ți începi vizita în Kamakura chiar aici, coborând la stația principală (Google Maps), și apoi, poate, să te duci să vezi marele Buddha. În orice caz, aici intrarea este complet gratuită; în interiorul complexului există un mic muzeu de artă, cu plată (Google Maps). Nu am intrat, așa că nu mă pronunț. Ca să închei, pe plaja din Kamakura (Google Maps) se poate face și surf, sau te-ai putea opri pur și simplu să te scalzi, în funcție de sezon.

Plaja din Kamakura.

Hakone

Hakone, la mai puțin de o sută de kilometri de Tokyo, este o altă destinație populară pentru o excursie în afara orașului. Este renumită în special pentru izvoarele termale și pentru priveliștea asupra apropiatului Munte Fuji peste lacul Ashinoko. Am vizitat Hakone în timpul Golden Week, după ce petrecusem dimineața în Kamakura; între plecarea târzie, autobuzele cu întârziere și aglomerația de pe drum, am stat cam două ore în Hakone, așa că nu am avut cum să fac mare lucru. Acestea fiind spuse, dacă vii dinspre Tokyo, ia primul tren spre stația Odawara (Google Maps); de aici pleacă toate autobuzele spre Hakone. Dacă vrei pur și simplu să explorezi zona din jurul lacului, ia un autobuz spre această stație (Google Maps). De cealaltă parte a străzii se află Muzeul de Artă Narukawa (Google Maps); nu tocmai genul meu de muzeu, așa că nu am intrat, dar îl recomandă mulți, în special pentru priveliștea asupra lacului din cafeneaua din interiorul muzeului.

Fuji văzut din Hakone.

Dacă vrei, nu departe se află un parc complet gratuit, cu priveliști frumoase asupra lacului și a muntelui Fuji, dacă vremea permite (Google Maps). Eu am mers pur și simplu pe jos până la emblematica poartă torii de pe celălalt mal al lacului (Google Maps) și la altarul din apropiere (Google Maps), m-am întors, m-am uitat la apus și apoi am urcat în autobuzul spre stația Odawara. Dacă ajungi în Hakone dimineața sau poate te hotărăști chiar să înnoptezi acolo, ia în calcul să vizitezi Muzeul în aer liber din Hakone (Google Maps), să dai o fugă la băile termale (aici găsești o listă cu diversele locuri) sau poate să urci pe vârful Muntelui Komagatake (Google Maps) cu pitoreasca telecabină (Google Maps). Dacă vrei, se poate urca și pe jos (All Trails). Dacă ai de gând să iei telecabina sau oricum să petreci în Hakone cel puțin două zile, aruncă o privire la Hakone Freepass, care include, printre multe altele, și o reducere la trenul de la Shinjuku la Hakone.

Yokohama

Ca să închei această secțiune lungă dedicată orașului Tokyo și împrejurimilor, poți lua în calcul o vizită la Yokohama. Cândva un liniștit sat de pescari, a fost deschis comerțului exterior în 1859, după sfârșitul izolării Japoniei, devenind rapid una dintre principalele porți de acces către schimburile internaționale, mai ales în perioada Meiji. Nu am vizitat-o personal, dar această istorie a lăsat moștenire arhitecturi interesante din epocă, alături de clădirile moderne care caracterizează astăzi malul mării, precum și cel mai mare și mai faimos Chinatown din Japonia (Google Maps).

Tokyo Tower.

Cazare în Tokyo

Am petrecut aproape o săptămână la Hotel Plus Hostel TOKYO ASAKUSA 1, raport calitate-preț excelent și locație excelentă, la doi pași de stația Asakusa; sauna și băile tradiționale sunt cireașa de pe tort. Am petrecut câteva nopți și la Hotel Tomariya Ueno, nici bun, nici rău, la doi pași de stația Ueno.

Transportul până în Tokyo

Tokyo are o grămadă de legături directe cu restul țării; cu shinkansenul poți ajunge în doar 5 ore la Fukuoka, în sud, și la Hakodate, în nord! Desigur, există și o grămadă de legături cu autobuzul și cele două aeroporturi cu cel mai mare trafic din țară: Narita (Google Maps), aflat la cam o oră în afara orașului, și Haneda (Google Maps), mult mai aproape de centru, dar care gestionează mai ales trafic intern. Dacă din orice motiv trebuie să înnoptezi lângă aeroport, Toyoko Inn Narita Airport Shinkan este drăguț și nu prea scump, cu navete frecvente spre și dinspre aeroport. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Altarul Hie.

Regiunea celor cinci lacuri (Muntele Fuji)

Regiunea celor cinci lacuri este o zonă la poalele Muntelui Fuji, formată din cinci lacuri, faimoasă pentru panoramele spectaculoase asupra vulcanului și pentru activitățile în aer liber.

Ce să faci și ce să vezi în regiunea celor cinci lacuri

Să începem prin a spune că am petrecut șase nopți în zonă și am văzut Fuji rar, așa că, dacă te gândești să stai acolo o noapte, trebuie să iei în calcul posibilitatea ca vremea să nu coopereze. După această mică paranteză, în funcție de interesele fiecăruia, există o grămadă de activități și destinații posibile în jurul celor cinci lacuri. În funcție de ce hotărăști să faci, poate avea sens să cumperi abonamentul pe una sau două zile, care garantează curse nelimitate cu autobuzele locale; găsești toate informațiile relevante pe această pagină.

Muntele Fuji.

Muntele Ashiwada și punctul panoramic Sankodai

Poți face această drumeție pornind comod din Kawaguchiko și continuând pe jos. Pe traseu se găsesc numeroase puncte panoramice, precum vârful Muntelui Ashiwada (Google Maps) și punctul panoramic Sankodai (Google Maps), cu priveliști superbe asupra Muntelui Fuji, a lacului Kawaguchi și a lacului Saiko. Este un traseu de mai puțin de 10 km, cu aproximativ 500 de metri diferență de nivel, deci accesibil multora. Poteca este bine întreținută și ușor de urmat. Găsești traseul GPS la această pagină (All Trails). Pentru mine a fost o dimineață cu adevărat plăcută: am întâlnit doar un grup de elevi. Dacă cauți liniște și priveliști frumoase asupra Muntelui Fuji, este o alegere excelentă, dacă vremea permite.

Narusawa Ice Cave.

Narusawa Ice Cave, Fugaku Wind Cave, Pădurea Aokigahara și Fuji Yurari Hot Spring

La capătul potecii descrise mai sus, practic de cealaltă parte a drumului, se află Narusawa Ice Cave (Google Maps); intrarea costă doar 300 de yeni, dar după părerea mea este o porcărie de toată frumusețea: partea care se poate vizita este chiar mică, sunt câteva blocuri de gheață și nimic mai mult, foarte dezamăgitor, atât de mult încât, în loc să vizitez și apropiata Fugaku Wind Cave (Google Maps), cu recenzii asemănătoare, am luat primul autobuz de întoarcere la Kawaguchiko. Cu toate acestea, o variantă mai interesantă ar putea fi vizitarea Pădurii Aokigahara (Google Maps), cunoscută și drept pădurea sinuciderilor, renumită pentru peisajul ei pitoresc, între rădăcini, mușchi și liniște. Nu am fost, dar un prieten mi-a spus că nu e deloc rău. O altă variantă ar putea fi Fuji Yurari Hot Spring (Google Maps); în ziua în care am vizitat zona era cald, așa că nu mi s-a părut potrivit, dar într-o zi rece sau poate pur și simplu seara te-ai putea opri aici înainte de a te întoarce la Kawaguchiko.

Pagoda Chureito.

Pagoda Chureito

Pagoda Chureito (Google Maps) este poate unul dintre cele mai emblematice locuri din Japonia, cel puțin printre pasionații de fotografie. Pentru mine, una dintre cele mai memorabile priveliști din toate călătoriile mele. Îți recomand cu tărie să vii aici în zori, ca să eviți aglomerația. Din păcate, dacă nu te cazezi suficient de aproape ca să poți merge pe jos, singura variantă este un taxi, pentru că mijloacele de transport încep să circule prea târziu. Cu toate acestea, să nu vii în zori nu este absolut deloc o tragedie, iar, deși mai aglomerat, apusul rămâne o variantă excelentă; cea mai apropiată stație este Shimoyoshida Station (Google Maps), de unde urci la pagodă în cam 10 minute.

Fujiyoshida Street

Fujiyoshida Street (Google Maps) este celebra stradă care se aliniază perfect cu Muntele Fuji din fundal. Este un loc foarte popular pentru fotografii, mai ales folosind un obiectiv zoom pentru a obține clasicul efect de compresie a perspectivei. Cu toate acestea, rămâne totuși o stradă cu trafic: evită comportamentele imprudente doar pentru o fotografie. Nu sta în mijlocul carosabilului și respectă indicațiile locale; nu întâmplător sunt panouri care îi îndeamnă pe turiști să nu se oprească pe șosea. Dacă te hotărăști să vizitezi Pagoda Chureito în zori, sfatul este să treci pe aici imediat după aceea, când lumina este încă favorabilă, iar traficul este redus.

Fujiyoshida Street.

Muntele Mitsutoge

Muntele Mitsutoge (Google Maps) oferă unul dintre cele mai bune puncte panoramice asupra Muntelui Fuji. Cu circa 1.200 de metri diferență de nivel, este o drumeție mai solicitantă decât cea descrisă mai înainte, dar totuși accesibilă multora. Eu îți recomand să urmezi acest traseu (All Trails), pornind de la stația Mitsutōge (Google Maps); chiar sub vârf se află și o cabană (Google Maps) unde, dacă vrei, ai putea înnopta, dar cu siguranță poți mânca sau bea ceva la sfârșitul urcușului. O variantă interesantă față de poteca descrisă pe All Trails ar putea fi să cobori spre Pagoda Chureito pentru apus, schimbând poteca în acest punct (Google Maps). Pentru cei care nu vor să facă prea mult efort, o altă variantă ar putea fi să faci traseul invers și să economisești puțină diferență de nivel luând Mt. Fuji Panorama Ropeway (Google Maps); lângă stația de sosire se află și emblematicul leagăn (Google Maps). De aici ai putea continua până la poteca care duce la Pagoda Chureito sau poate te-ai putea opri chiar mai devreme și te-ai putea întoarce pe aceeași potecă. Pe scurt, în funcție de cât de mult ai chef să mergi pe jos, îți poți construi propriul itinerariu pe măsura ta.

Lacul Kawaguchiko, lacul Saiko și satul Saiko Iyashi-no-Sato Nemba

Oishi park (Google Maps), pe malul lacului Kawaguchiko, este un loc popular mai ales primăvara, când sunt o grămadă de flori. Cu toate acestea, tot malul de nord al lacului oferă priveliști excelente asupra Muntelui Fuji, în special la apus. Eu am mers cu autobuzul, dar, dacă vrei, ai putea închiria o bicicletă și face turul întregului lac. În acest caz, cei mai motivați ar putea merge până la lacul Saiko, unde se află satul Saiko Iyashi-no-Sato Nemba (Google Maps), reconstituirea unui sat tradițional japonez. Nu am fost, dar ar trebui să fie asemănător cu Oshino Hakkai, despre care vorbesc mai jos.

Malul de nord al lacului Kawaguchiko.

Muntele Fuji

Desigur, se poate urca și pe vârful Muntelui Fuji, cel mai înalt munte din Japonia. Din păcate, eu nu am avut ocazia să o fac, pentru că în mai este încă prea devreme ca să-l consideri un simplu trekking: zăpada și gheața reprezintă încă un risc semnificativ. Sezonul oficial se întinde, de fapt, din iulie până pe la jumătatea lui septembrie. Poteca cea mai populară este Yoshida, care astăzi, din cauza numărului mare de vizitatori, prevede o limită de permise și trebuie deci rezervată din timp. Există însă și alte poteci mai puțin aglomerate, fără un plafon propriu-zis de intrări, dar care cer oricum înregistrare și plata unei taxe de intrare. Pentru mai multe informații, te trimit la site-ul oficial.

Fuji Motosuko Resort

Dacă ți s-a întâmplat să vezi fotografii cu câmpuri înflorite și Muntele Fuji în fundal, Fuji Motosuko Resort (Google Maps) este foarte probabil locul respectiv. Aici se ține Fuji Shibazakura Festival, un eveniment de primăvară la poalele Muntelui Fuji, în timpul căruia întinderi vaste de flori creează un covor colorat de la roz la violet, în general între aprilie și mai. Nu am fost, atât pentru că apogeul înfloririi trecuse deja, cât și pentru că fără mașină este cam incomod de ajuns. Există oricum un autobuz navetă de la Kawaguchiko, dar biletul costă în jur de 2.400 de yeni. Dacă te interesează, pe site-ul oficial se pot rezerva atât autobuzul, cât și intrarea.

Oshino Hakkai

Oshino Hakkai (Google Maps) este o destinație turistică populară, alcătuită din 8 iezere cu apă de izvor de la Muntele Fuji, situate între lacul Kawaguchiko și lacul Yamanakako. Aici se află reconstituirea unui sat tradițional japonez, cu Muntele Fuji în spate. Deși absolut fotogenic, mi s-a părut foarte turistic și relativ aglomerat, în ciuda faptului că am fost dimineața devreme; nu îndrăznesc să-mi imaginez cum e în timpul zilei. În ce mă privește, cred că există lucruri mai bune de făcut. Dacă te hotărăști să mergi, îți recomand să combini vizita cu altarul Kitaguchi Hongu Fuji Sengen (Google Maps), aflat pe drum.

Oshino Hakkai.

Lacul Motosu și lacul Shōji

Dintre cele cinci lacuri, acestea două sunt clar cele mai incomode de vizitat cu transportul public. Personal am renunțat, dar dacă ești mai hotărât decât mine, la lacul Motosu se află un punct panoramic cu adevărat special, adică unghiul folosit pentru fotografia tipărită pe vechile bancnote de o mie de yeni (Google Maps), iar la lacul Shōji este această platformă panoramică (Google Maps), la care se ajunge la capătul acestei poteci (All Trails).

Cazare în regiunea celor cinci lacuri

Deși regiunea celor cinci lacuri este foarte vastă, majoritatea călătorilor își fac baza fie la Fujiyoshida, fie la Kawaguchiko. Mai ales dacă ai de gând să folosești transportul public pentru deplasări, acestea sunt cele două variante care au „cel mai mult sens”. Eu am petrecut câteva nopți la Mt Fuji Hostel Michael’s, hostel bun, spații cam înghesuite, dar în ansamblu raport calitate-preț excelent și locație imbatabilă pentru oricine vrea să vadă răsăritul de la Pagoda Chureito. Apoi am petrecut două nopți la K’s House MtFuji, locație mai centrală, la doi pași de lac, spații comune frumoase și spațioase, obiectiv vorbind un loc de cazare mai confortabil.

Transportul până în regiunea celor cinci lacuri

Deși din punct de vedere tehnic se poate ajunge și cu trenul de la Tokyo, autobuzul nu doar că costă mai puțin, ci este și mai rapid. Poți rezerva highway bus pe acest site. Este linia Tokyo – Yamanashi. În funcție de unde alegi să te cazezi, cele două stații de sosire pentru majoritatea oamenilor ar trebui să fie Kawaguchiko Station (Google Maps) sau Fujisan Station (Google Maps), dar există și alte opriri; la link găsești lista completă. Mai ales în sezonul de vârf, îți recomand să rezervi autobuzul cu cel puțin câteva zile înainte. Alternativ, poți lua trenul de la Tokyo station sau Shinjuku station spre Otsuki station (Google Maps). De acolo există apoi legături spre Mt.Fuji station (Google Maps) și Kawaguchiko Station (Google Maps). Ca să închei, în funcție de itinerariul tău, ai putea lua în calcul autobuzul de noapte care leagă regiunea celor cinci lacuri de Osaka și Kyoto; există o singură plecare pe zi, așa că este recomandabil să rezervi din timp, acesta este site-ul oficial. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Tokyo.

Munții Yatsugatake

Munții Yatsugatake sunt un lanț muntos între Nagano și Yamanashi, apreciat pentru trekkingurile panoramice, vârfurile relativ accesibile și peisajele alpine care amintesc de Alpii europeni. În timpul vizitei mele, însă, mai era multă zăpadă la altitudine, așa că am preferat să merg mai departe spre Matsumoto. Mi se recomandase în special urcarea pe Muntele Akadake (Google Maps), atât de un prieten, cât și de un tânăr local cunoscut pe Kumano Kodo. Totuși, ultima porțiune este destul de tehnică, cu lanțuri și treceri expuse: la începutul lui mai, cu zăpadă și gheață încă prezente, am preferat să evit. Traseul cel mai popular pare a fi cel care trece și pe vârful Muntelui Yokodake și Muntele Iodake, așa cum este descris la această pagină (All Trails). Ai putea chiar să înnoptezi la Yatsugatake Honzawa Hot Spring (Google Maps), care, la 2.150 de metri, sunt cele mai înalte izvoare termale naturale din Japonia.

Transportul până în Munții Yatsugatake

Cu transportul public, nodul de transport este stația Chino (Google Maps); de aici pleacă autobuze spre parcarea de unde începe poteca descrisă mai înainte (Google Maps).

Drumul Nakasendō.

Matsumoto

Matsumoto este un oraș istoric renumit pentru splendidul său castel negru, unul dintre cele mai bine conservate din Japonia, și pentru atmosfera liniștită, cu priveliște spre Alpii Japoniei.

Ce să faci și ce să vezi în Matsumoto

Cum am spus deja, atracția numărul unu din Matsumoto propriu-zis este castelul său (Google Maps), între 10:00 și 15:00 există tururi gratuite pentru vizitarea castelului. Nu vor deloc bani, scrie expres că nu acceptă bacșiș. Eu m-am limitat să fac ocolul castelului pe exterior, pentru că aveam la dispoziție la propriu foarte puțin timp, dar poate fi cu siguranță un mod frumos de a petrece câteva ore. O altă atracție aflată nu departe, des recomandată, este altarul Yōhashira-jinja (Google Maps). Cu toate acestea, orașul este și o bază excelentă pentru a explora atât Alpii Japoniei (Kamikōchi), cât și valea Kiso.

Castelul Matsumoto.

Valea Kiso

Valea Kiso a fost una dintre destinațiile mele preferate din Japonia. Este o vale istorică străbătută de vechiul drum Nakasendō, renumită pentru satele-poștă perfect conservate, care recreează atmosfera Japoniei din epoca Edo. Eu am vizitat-o într-o excursie de o zi, pornind din Matsumoto, dar, dacă vrei, se poate și înnopta acolo. Așa cum am menționat mai devreme în ghid, la valea Kiso se poate ajunge și de la Nagoya și, în funcție de itinerariu, aceasta poate fi varianta cea mai comodă din punct de vedere logistic, mai ales dacă trebuie apoi să te întorci la Tokyo pentru zborul de întoarcere.

Magome.

Ce să faci și ce să vezi în valea Kiso

Dacă pornești din Matsumoto și vizitezi valea Kiso într-o excursie de o zi, îți recomand să te organizezi astfel: ia primul tren disponibil spre stația Nagiso (Google Maps). La momentul scrierii, este trenul de la 7:42, cu sosire la 10:02. Autogara (Google Maps) se află la propriu lângă gară, iar de acolo pleacă un microbuz spre Magome la 10:10 (Google Maps). Notă: atât la stația Nagiso, cât și în microbuz nu se poate plăti cu IC card, așa că asigură-te că ai la tine destui bani cash.

Bine, odată ajuns la Magome, îți recomand să mergi pe jos până la Tsumago, urmând traseul descris la această pagină (All Trails), o porțiune din vechiul drum Nakasendō; eu am luat prânzul la acest restaurant aflat cam la jumătatea drumului (Google Maps), de unde poteca coboară spre satul Tsumago Juku (Google Maps), considerat de mulți cel mai bine păstrat din vale. De aici am continuat pe jos până la stația Nagiso (alternativ poți lua un autobuz) și apoi am luat primul tren spre Narai (Google Maps), un alt sat-poștă din valea Kiso.

Am ajuns la sfârșitul după-amiezii, când străzile erau practic goale: atmosfera era extrem de pitorească, iar vizita merită absolut. Dacă vrei, ai putea cina aici, dar este esențial să verifici din timp orarul trenurilor pentru întoarcerea la Matsumoto. În general, poți adapta itinerariul foarte flexibil: de exemplu, sari peste Narai sau ia autobuzul de la Magome la Tsumago în loc să parcurgi poteca pe jos. O altă variantă este să dormi în vale și să te întorci la Matsumoto a doua zi. Pe scurt, în valea Kiso îți poți construi itinerariul preferat: cel pe care l-am urmat eu reprezintă pur și simplu un bun compromis între timp și varietate.

Narai.

Kamikōchi

Kamikōchi este o vale spectaculoasă din Alpii Japoniei, una dintre cele mai bune destinații din țară pentru iubitorii de trekking, cufundați printre munți și natură neatinsă. Cum am spus deja, voi trata Kamikōchi ca pe o destinație de vizitat folosind Matsumoto drept bază. Totuși, există și alte variante: poți dormi direct în Kamikōchi sau te poți opri în apropiatul sat Okuhida Onsengo Hirayu, renumit pentru izvoarele sale termale. Din punct de vedere logistic, această a doua variantă poate fi deosebit de rezonabilă dacă intenționezi să continui călătoria spre Takayama.

Din câte am căutat, la Kamikōchi cele mai ieftine variante sunt Nishi-Itoya Mountain Lodge (Site oficial) și Konashidaira Campground (site oficial), unde, dacă vrei, poți și să faci camping, iar locurile de cort costă doar 1.500 JPY. Majoritatea locurilor de cazare nu sunt prezente pe site-uri precum booking.com, așa că îți recomand să consulți site-ul oficial Kamikōchi. Iar la Okuhida Onsengo Hirayu, un prieten mi-a recomandat Hirayu no Mori (Google Maps) (site oficial).

Kamikōchi.

Ce să faci și ce să vezi în Kamikōchi

Să începem prin a spune că, din cauza zăpezii, accesul în vale este în mod normal interzis între 15 noiembrie și 16 aprilie, iar unele poteci rămân oficial închise chiar și mai mult. Eu am fost pe 10 mai și deasupra a 2.300 de metri era încă o grămadă de zăpadă. După această introducere, există atât de multe excursii posibile încât, în loc să le enumăr pe toate, te trimit la clasicul All Trails, la site-ul oficial sau la acest site, unde găsești o grămadă de propuneri, de la drumeții scurte fără prea multă diferență de nivel în fundul văii, la munți de urcat într-o zi și trekkinguri de mai multe zile cu înnoptări în cabane.

Personal, am reușit să urc într-o zi până pe vârful Muntelui Chogatake (Google Maps), urmând acest traseu circular (All Trails), plus porțiunea de apropiere de la parcarea autobuzelor. Vârful este considerat unul dintre cele mai bune puncte panoramice asupra Alpilor de Nord ai Japoniei. Zăpada m-a încetinit cu siguranță, dar practic nu m-am oprit deloc: mi-au trebuit cam patru ore din momentul în care am coborât din autobuz până la cabana de pe vârf. La întoarcere a trebuit practic să alerg ca să prind ultimul autobuz de la 17:30. În general, se poate face clar într-o zi, dar pentru mulți ar putea fi un program prea ambițios. O variantă mai accesibilă este să-l împarți pe două zile, înnoptând într-o cabană (Google Maps). Dacă cauți o variantă foarte easy în fundul văii, ai putea face acest circuit (All Trails). Pentru restul, te trimit la site-urile menționate mai devreme.

Muntele Chogatake.

Transportul până în Kamikōchi

În general, pornind din Matsumoto, există două variante: tren de la Matsumoto până la Shinshimashima Station (Google Maps); pe această linie nu se poate folosi IC card, iar biletul trebuie cumpărat de la automatele de bilete din gara Matsumoto. De la Shinshimashima Station pleacă apoi autobuze spre Kamikōchi. Alternativa este autobuzul direct Matsumoto – Kamikōchi, care trebuie rezervat online pe site-ul oficial. Cum am spus deja mai devreme, dacă îți continui călătoria spre Takayama, vrei să-ți optimizezi deplasările și să economisești și ceva bani, poți merge la Kamikōchi cu toate bagajele, poți lăsa ce trebuie în dulapurile de la centrul pentru vizitatori, îți poți face trekkingul și apoi poți lua autobuzul direct spre Takayama la sfârșitul zilei, sau poate spre Okuhida Onsengo. În orice caz, găsești toate informațiile relevante pe site-ul oficial Kamikōchi.

Cazare în Matsumoto

Eu am dormit la Minka House, nici bun, nici rău, locație excelentă, nu departe nici de gara de trenuri, nici de castel.

Transportul până în Matsumoto

Dacă vii din regiunea celor cinci lacuri, poți lua autobuzul de la stația Kawaguchiko (Google Maps) până la gara de trenuri Kofu (Google Maps); de aici există apoi trenuri spre stația Matsumoto (Google Maps). În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Alpii de Nord ai Japoniei.

Takayama

Takayama păstrează un farmec tradițional rar printre orașele japoneze, mai ales în centrul său istoric, perfect păstrat. Este o destinație foarte apreciată de cei care vor să adauge o componentă mai rurală itinerariului lor din Japonia centrală. Orașul este deosebit de animat în timpul festivalului Takayama Matsuri, considerat unul dintre cele mai spectaculoase festivaluri din Japonia, celebru pentru carele decorate (yatai), fin sculptate, și pentru paradele tradiționale. Dacă vizitezi orașul într-o altă perioadă, o variantă bună este Matsuri no Mori Museum (Google Maps), dedicat în întregime festivalului.

Takayama.

Ce să faci și ce să vezi în Takayama

Takayama este destul de compact; eu am petrecut aici o zi și am găsit-o mai mult decât suficientă. Pe lângă plimbarea prin centrul istoric (Google Maps), îți recomand să dai o fugă până la Takayama Jinya (Google Maps), care a fost sediul birourilor șogunatului Edo din 1692 până în 1868. Singura clădire de acest tip care mai există astăzi, este recunoscută ca sit istoric de importanță națională. Intrarea costă 500 de yeni. Era un spectacol de muzică live între 10:00 și 12:00; eu am fost duminică, așa că îmi vine să cred că era un eveniment special.

Spectacol de muzică live.

Dacă ai chef să te plimbi câteva ore, ai putea urma acest traseu GPS (All Trails), care include „Higashiyama Walking Course”, un parcurs cu o duzină de temple și altare și cu ruinele vechiului castel din Takayama, unde nu e prea mult de văzut, dar în schimb este o priveliște frumoasă asupra Alpilor centrali. Ca să închei, nu am fost, dar, dacă vrei, ai putea vizita Hida Folk Village (Google Maps), un muzeu în aer liber care adună case tradiționale în stil gasshō-zukuri (asemănătoare cu cele din Shirakawa-go). Personal am preferat să-l sar, dar rămâne totuși o variantă bună.

Cazare în Takayama

Eu am dormit la Hostel Miyagawa by Murasaki Ryokan, hostel bun, într-o clădire istorică din centrul orașului și nu departe de gara de trenuri.

Transportul până în Takayama

Din terminalul de autobuze din Matsumoto (Google Maps) există mai multe legături zilnice directe, poți rezerva online pe acest site. Cum am spus mai devreme, există și autobuze directe de la Kamikōchi și Okuhida Onsengo (satul cu izvoare termale), acesta este site-ul oficial.

Panoramă de la ruinele vechiului castel din Takayama.

Kanazawa

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kanazawa a fost unul dintre principalele orașe japoneze (alături de Kyoto) care au scăpat în mare parte de distrugerea bombardamentelor aeriene. În consecință, unele zone ale orașului vechi au supraviețuit în condiții relativ bune.

Ce să faci și ce să vezi în Kanazawa

Deși Kanazawa este mult mai mare decât Takayama, cred că o zi întreagă este mai mult decât suficientă pentru a vizita principalele atracții.

Kanazawa Castle Park

Îți recomand să începi cu Kanazawa Castle Park (Google Maps): este un loc foarte plăcut pentru plimbare. Poți vizita o mare parte din grădinile interioare și porțile castelului fără să plătești. Dacă vrei să intri în clădirea principală (Google Maps), trebuie să plătești 320 de yeni. Nu e mult, dar era weekend și era cam coadă. În plus, după recenzii, cum se întâmplă adesea când e vorba de castele, înăuntru nu e prea mult de văzut. Vezi tu. Cu toate acestea, există un tur virtual drăguț și gratuit în zona de odihnă care funcționează ca centru pentru vizitatori (Google Maps).

Kanazawa Castle Park.

Parcul Kenroku-en

De la Kanazawa Castle Park continuă spre parcul Kenroku-en (Google Maps), considerat una dintre „cele trei mai frumoase grădini peisagistice din Japonia”. Amplul parc era cândva grădina exterioară a castelului din Kanazawa și a fost construit de familia domnitoare în decurs de aproape două secole. Kenrokuen se caracterizează printr-o varietate de pomi înfloriți care dau grădinii un aspect diferit în fiecare anotimp. Personal nu l-am găsit chiar atât de impresionant în comparație cu alte grădini tipice vizitate de-a lungul călătoriei mele, dar, desigur, îți recomand vizita. Intrarea costă 320 de yeni.

Parcul Kenroku-en.

Cartierul Higashi Chaya (cartierul gheișelor)

Încheie ziua la Higashi Chaya (Google Maps), cel mai mare dintre cele trei cartiere istorice cu „case de ceai” din Kanazawa. Întemeiat în 1820, era locul în care geiko (termenul local pentru gheișe) îi distrau pe negustorii bogați cu muzică, dans și jocuri. Clădirile tradiționale din lemn și ferestrele caracteristice păstrează și astăzi atmosfera de acum peste 200 de ani. Personal l-am găsit foarte fascinant.

Ca să închei, alte două atracții recomandate, unde însă nu am fost, sunt Myouryuji Temple, cunoscut și drept „templul Ninja” (Google Maps). Turul ghidat este disponibil doar în japoneză, iar recenziile sunt destul de contradictorii, așa că am preferat să mă ocup de altceva, dar rămâne totuși o variantă interesantă. În plus, o prietenă mi-a vorbit foarte bine despre 21st Century Museum of Contemporary Art (Google Maps), care, se pare, merită absolut o vizită pentru pasionați.

Cartierul Higashi Chaya.

Shirakawa-go (Ogimachi) și Ainokura

Notă: Dacă vrei să fii eficient cu deplasările, autobuzul direct spre Kanazawa din Takayama este același care servește și Shirakawa-go. Astfel poți lua un autobuz dimineața, poți vizita satul și apoi poți continua spre Kanazawa după-amiaza sau seara. La autogară sunt disponibile dulapuri unde poți lăsa bagajele.

Ogimachi și Ainokura sunt două sate montane UNESCO, renumite pentru casele tradiționale gasshō-zukuri cu acoperișuri de paie, cufundate în peisaje rurale foarte pitorești și deosebit de spectaculoase iarna, sub zăpadă. Eu am decis să vizitez satele într-o excursie de o zi, pornind din Kanazawa; singurul avantaj real față de ce am sugerat mai înainte este că astfel se pot vizita mai ușor și unele dintre celelalte sate (eu am ales Ainokura, dar, dacă vrei, există și Suganuma și Kaminashi), însă să le vizitezi pe toate într-o zi cu transportul public devine „complicat”, pentru că autobuzele nu sunt foarte frecvente. Acestea fiind spuse, dacă vrei să faci la fel, ia autobuzul din Kanazawa spre Jōhana Station (Google Maps). De aici pleacă World Heritage Bus (site oficial). Plecările sunt marcate și pe Google Maps și poți plăti direct cu orice card, nu e nevoie nici măcar de un IC Card. În funcție de ce vrei să faci, poate avea sens să cumperi Hop on/off pass.

Ainokura.

Coboară la această stație (Google Maps) și continuă pe jos spre Ainokura (Google Maps). Satul este foarte compact, așa că nu te baza să petreci prea mult timp aici, mai ales dacă nu vizitezi niciunul dintre muzeele sau atelierele oferite. Eu m-am limitat să mă plimb prin sat și să urc la punctul panoramic, pe care ți-l recomand (Google Maps). După vizită, întoarce-te la drum și ia din nou World Heritage Bus. Dacă vrei, te-ai putea opri și la Suganuma (Google Maps), dar eu am rămas în autobuz până la Shirakawa-go. Acesta din urmă nu este doar net cel mai mare dintre satele tradiționale, ci și cel mai turistic. Și aici, personal, m-am limitat să mă plimb prin sat, dar există case-muzeu care se pot vizita, ateliere și altele. Cu siguranță îți recomand emblematicul punct panoramic (Google Maps). După ce termini vizita, ia autobuzul direct spre Kanazawa. Îți recomand cu tărie să rezervi online ca să eviți să rămâi blocat. Această rută este relativ populară.

Shirakawa-go.

Cazare în Kanazawa

Eu am dormit la Blue Hour Kanazawa, loc de cazare foarte primitor, la doi pași de gara de trenuri. Recomandat.

Transportul până în Kanazawa

Din gara Takayama (Google Maps) există legături frecvente cu trenul, cu schimbare la Toyama. Kanazawa este, de asemenea, legat direct de Tokyo prin Shinkansen, cu un timp de parcurs de doar două ore și jumătate. Există și un highway bus care leagă direct Kanazawa de Nagoya; în funcție de itinerariul pe care îl ai în minte, ar putea fi o variantă interesantă, poți rezerva pe Willer. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Shirakawa-go.

Tateyama și Nagano

Eu am mers din Kanazawa direct la Sendai, dar există cel puțin încă două opriri interesante pe drum. Mai întâi caldera Tateyama, care oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje alpine din Japonia, ușor accesibile prin fascinantul Tateyama-Kurobe Alpine Route. Acesta este considerat un loc special. Tateyama, sau pur și simplu Tate, este de fapt unul dintre cei mai sacri trei munți ai Japoniei, alături de Fuji și Hakusan. Din păcate, la 3.015 metri altitudine, la jumătatea lui mai era încă prea multă zăpadă pentru a-l transforma într-un simplu trekking, dar mai târziu în sezon cred că poate fi o oprire cu adevărat interesantă pentru pasionații de munte și nu numai. Aici găsești toate informațiile relevante despre transport. Eu identificasem acest circuit scurt (All Trails), dar, desigur, variante nu lipsesc.

O altă oprire interesantă ar putea fi Nagano, unde, la vreo două ore în afara orașului, se află emblematicul Jigokudani Monkey Park (Google Maps), unde trăiesc macacii japonezi, deveniți celebri pentru că iarna se cufundă în izvoarele termale ca să se încălzească. Mi s-a recomandat, de asemenea, lacul Kagami (Google Maps), deosebit de pitoresc toamna, cu frunzișul în culori de toamnă.

Festivalul Sendai Aoba Matsuri.

Sendai

Sendai este o oprire excelentă pentru a întrerupe drumul spre nord, precum și una dintre destinațiile mele preferate din întreaga călătorie în Japonia, datorită unei mari doze de noroc: nu aveam nici cea mai vagă idee că se desfășoară în zilele acelea, dar m-am trezit în oraș în timpul festivalului anual Sendai Aoba Matsuri (site oficial).

Ce să faci și ce să vezi în Sendai

Centrul orașului Sendai

Îți recomand să începi ziua cu vizita la Ōsaki Hachimangū (Google Maps), un altar șintoist din 1607, construit din voința puternicului senior feudal Date Masamune și recunoscut astăzi drept Comoară Națională a Japoniei pentru arhitectura sa extraordinară, bogat decorată. Intrarea este gratuită. De acolo ai putea merge pe jos spre templul Rinnoji (Google Maps), un templu budist liniștit, cunoscut mai ales pentru splendida sa grădină japoneză cu iaz și pentru atmosfera de pace. Intrarea în grădină costă 300 de yeni.

Templul Rinnoji.

Un alt loc des recomandat este Zuihōden, adică mausoleul lui Date Masamune (Google Maps), puternicul senior feudal care a întemeiat Sendai. Nu am fost, așa că nu mă pronunț, dar îmi imaginez că poate fi un loc fascinant. Intrarea costă 570 de yeni. Nu departe se află și muzeul castelului Aoba (Google Maps); din castel a rămas puțin sau nimic și, după cât se pare, întreaga expoziție este exclusiv în japoneză, așa că eu am evitat-o, dar cred că merită menționat, având în vedere și apropierea de mausoleu. Ca să închei ziua, urcă pe platforma panoramică a centrului comercial AER (Google Maps). Intrarea este complet gratuită. E suficient să urci cu liftul la etajul „31F”.

Platforma panoramică a centrului comercial AER.

Matsushima

Matsushima este de departe cea mai populară excursie în afara orașului, faimoasă pentru golful ei presărat cu sute de insulițe acoperite de pini și pentru numeroasele temple și altare care punctează coasta. Îți recomand să începi ziua luând trenul spre Matsushimakaigan Station (Google Maps). De aici eu am urcat la Saigyo Modoshi no Matsu Park (Google Maps), nimic extraordinar, dar sunt cel puțin două perspective foarte frumoase asupra golfului. Dacă te interesează, există și un bar cu terasă panoramică; eu nu am intrat, dar îmi imaginez că este locul ideal pentru a bea ceva și a te bucura de priveliște. Cu toate acestea, sunt sigur că în timpul înfloririi cireșilor este un loc mult mai pitoresc, parcul fiind de altfel renumit tocmai pentru cei aproximativ 250 de cireși ai săi.

Saigyo Modoshi no Matsu Park.

Din parc îți recomand să cobori spre templul Zuigan-ji (Google Maps), unul dintre cele mai importante temple Zen din regiune, întemeiat în secolul al IX-lea și reconstruit în perioada Edo, renumit pentru elegantele sale clădiri din lemn, interioarele splendid decorate și peșterile săpate în stâncă. Intrarea costă 1.000 de yeni. Dacă vrei, ai putea vizita și apropiatul templu Entsūin (Google Maps), unde intrarea costă 500 de yeni. Nu am fost, dar este adesea recomandată și apropiata Kanrantei Tea House (Google Maps); clădirea are cam 400 de ani: a fost construită la începutul perioadei Edo de seniorii feudali din Sendai, care o foloseau ca loc de recreere și pentru a primi oaspeți importanți.

Templul Zuigan-ji.

Continuă apoi spre insula Fukuurajima (Google Maps); se cer 200 de yeni pentru traversarea podului, dar insula este drăguță, se poate colinda ușor pe jos într-o jumătate de oră și oferă câteva perspective interesante asupra golfului. Încheie ziua cu emblematica croazieră în golf; eu recomand „Basho Cruise”, ca să cobori în portul Shiogama (Google Maps) și să urci în primul tren de întoarcere spre Sendai din stația din apropiere (Google Maps). Eu am plătit 1.500 de yeni pentru croazieră. Pentru rezervările online există o reducere de 10%; aici găsești diversele itinerarii, orarele pentru „Basho Cruise” și linkul pentru rezervări.

Basho Cruise.

Cazare în Sendai

Eu am dormit la 9h nine hours Sendai, loc de cazare modern și curat, într-o locație centrală bună. În ansamblu, îl recomand.

Transportul până în Sendai

Dacă, la fel ca mine, vii din Kanazawa, cel mai rapid mod, de departe, este să iei Shinkansenul spre Tokyo, să schimbi și să urci în cel spre Sendai: în felul acesta sunt cam 4 ore de călătorie. Dacă vrei totuși să economisești, poți face ca mine: ia highway bus de la Kanazawa la Niigata, care se poate rezerva online pe Willer. Aici am înnoptat la Bandai Silver Hotel, practic lângă autogară, iar dimineața următoare am luat autobuzul spre Koriyama, pe care, și în acest caz, îl poți rezerva pe Willer. De aici, în funcție de legături, poți continua cu trenul plus autobuzul spre Sendai, cu schimbare la Fukushima, sau invers: costul este practic același. Aruncă o privire pe Google Maps folosind opțiunea „Cost mai mic”. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Festivalul Sendai Aoba Matsuri.

Hirosaki

Hirosaki este un oraș istoric din Tōhoku, renumit mai ales pentru castelul și spectaculosul său parc, considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Japonia pentru a admira cireșii în floare.

Ce să faci și ce să vezi în Hirosaki

Eu am fost la Hirosaki când înflorirea cireșilor se terminase deja și trebuie să spun că, deși a fost o zi în ansamblu plăcută, dacă ai puțin timp, probabil aș merge direct spre Aomori.

Cu toate acestea, într-o jumătate de zi poți vizita fără probleme castelul cu parcul său (Google Maps), grădinile botanice (Google Maps) și grădinile Fujita (Google Maps). Castelul a fost mutat la propriu din poziția sa inițială în 2015, pentru lucrări de restaurare la zidurile pe care se sprijinea, și nu este deosebit de pitoresc. Rămâne totuși un loc plăcut, la fel ca parcul și grădinile botanice, în timp ce grădinile Fujita sunt foarte bine îngrijite și merită absolut vizita. Biletul combinat pentru cele trei atracții costă 520 de yeni.

Castelul Hirosaki.

Cazare în Hirosaki

Eu am dormit la Tabist Hirosaki Touei Hotel, care era varianta cea mai ieftină în timpul vizitei mele. Nimic extraordinar, dar nici nu am de ce să mă plâng.

Transportul până în Hirosaki

Dacă vii din Sendai, ai putea lua Shinkansenul, dar dacă, la fel ca mine, preferi să cheltuiești jumătate, există mai multe plecări zilnice cu highway bus de la Miyagi Kotsu Sendai Highway Bus Center (Google Maps) la Hirosaki Bus Terminal (Google Maps), pe care îl poți rezerva pe această pagină. Orarele sunt disponibile și pe Google Maps. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Grădinile Fujita.

Aomori

Acest oraș portuar era cândva principalul punct de plecare pentru a ajunge pe Hokkaido cu feribotul. Deși rămâne un port important pentru feriboturi, deschiderea tunelului feroviar submarin Seikan în 1988 și apariția zborurilor low-cost au redus numărul de pasageri.

În zilele noastre, Aomori este cunoscut mai ales pentru vivantul Nebuta Matsuri (site oficial), unul dintre cele mai spectaculoase festivaluri de vară din Japonia, faimos pentru uriașele lanterne luminate care înfățișează personaje istorice, războinici și figuri mitologice și care defilează pe străzi însoțite de muzică și dansuri tradiționale.

Nebuta Museum WA RASSE.

Ce să faci și ce să vezi în Aomori

În afară de festival, orașul nu are prea multe de oferit turistului de rând. Din nou, dacă ai puțin timp, aș merge probabil direct pe Hokkaido, mai ales dacă ești dispus să iei Shinkansenul. În caz contrar, ai putea petrece aici o jumătate de zi și apoi să iei feribotul spre Hakodate dimineața.

Cu toate acestea, dacă ai câteva ore de petrecut în oraș, îți recomand să vizitezi Nebuta Museum WA RASSE (Google Maps), muzeul dedicat festivalului Nebuta Matsuri, unde se pot admira unele dintre uriașele lanterne luminate folosite la festivalurile din trecut. Se oferă un audioghid gratuit, adu-ți căștile. Intrarea costă 620 de yeni. Dacă vrei, poți cumpăra biletul combinat care include vizita la muzeul naval (Google Maps) și accesul la platforma panoramică a biroului de turism (Google Maps). Acest bilet ar trebui să coste 1.300 de yeni. Eu am intrat doar la muzeul Nebuta WA RASSE pentru că era deja târziu, dar dacă ai câteva ore în plus, cred cu adevărat că merită să plătești biletul combinat. Ca să închei, ai putea vizita piața de pește Aomori Gyosai (Google Maps). Ceea ce face special această piață de pește este un sistem care le permite vizitatorilor să-și creeze propriul donburi cu fructe de mare (numit nokkedon) din produsele locale vândute chiar în piață.

Cazare în Aomori

Eu am dormit la Iroha Ryokan, era varianta cea mai ieftină dintre toate în timpul vizitei mele. Loc de cazare curat și locație excelentă, proprietăreasă foarte amabilă și cordială. Recomandat.

Transportul până în Aomori

De la Hirosaki Station (Google Maps) poți lua pur și simplu trenul pe linia Ou spre Aomori Station (Google Maps); plecările sunt foarte frecvente. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Nebuta Museum WA RASSE.

HOKKAIDŌ

Hokkaidō este cea mai nordică insulă a Japoniei și una dintre cele mai îndrăgite de pasionații de natură și de peisaje neatinse. Mai puțin urbanizată decât Honshū, oferă spații deschise vaste, munți, lacuri și parcuri naționale care își schimbă înfățișarea în fiecare anotimp: de la câmpurile de lavandă de vară din Furano până la spectaculoasele ninsori de iarnă din Sapporo și Niseko. Insula este renumită și pentru bucătăria ei, în special pentru peștele proaspăt, crustaceele și produsele lactate. Hokkaidō este destinația ideală pentru cei care caută o Japonie mai autentică și mai liniștită, departe de marile orașe, dar totuși bine conectată cu restul țării.

Hakodate

Hakodate, cu portul său, a fost ani de zile principalul nod de transport pentru oricine voia să ajungă pe Hokkaidō. Orașul și-a pierdut însă o parte din importanță odată cu deschiderea tunelului feroviar submarin și cu apariția zborurilor low-cost, exact ca Aomori, de cealaltă parte a strâmtorii.

Hakodate Morning Market Square.

Ce să faci și ce să vezi în Hakodate

Îți recomand să începi ziua cu Hakodate Morning Market Square (Google Maps), foarte turistic, dar merită totuși să te plimbi pe acolo și poate să mănânci ceva, prețurile nu sunt exagerate. De aici te-ai putea îndrepta spre Goryokaku Tower (Google Maps), cu o priveliște excelentă asupra fortului Goryōkaku, cu forma sa emblematică de stea, și asupra orașului; intrarea costă 1.200 de yeni. Dacă ai un buget limitat, nu cred că este un must-see, decât dacă parcul de dedesubt, cu cei aproximativ 1.500 de cireși ai săi, este înflorit: în acest caz cred cu adevărat că merită să urci. Apogeul înfloririi are loc de obicei la începutul lui mai. Îți recomand apoi să te plimbi prin parcul propriu-zis (fortul a fost transformat în parc public la începutul secolului XX); în interior se află și Hakodate Magistrate’s Office (Google Maps), reconstituirea vechiului sediu al guvernului șogunatului la Hakodate; nu am intrat, așa că nu mă pronunț. Intrarea costă 500 de yeni.

Priveliște de la Goryokaku Tower.

După-amiaza îți recomand să te plimbi prin cartierul Motomachi (Google Maps). Hakodate a fost unul dintre primele porturi japoneze deschise comerțului internațional, în 1859. În consecință, mulți negustori și antreprenori din Rusia, China și țările occidentale s-au mutat în oraș, iar Motomachi a devenit una dintre zonele în care s-au concentrat noii rezidenți străini. Și astăzi, cartierul păstrează numeroase clădiri și lăcașuri de cult care mărturisesc această întâlnire între culturile japoneză și occidentală. Printre cele mai faimoase se numără biserica ortodoxă rusă (Google Maps), fostul consulat britanic (Google Maps), fostul sediu al guvernului prefectural (Google Maps) și vechea sală publică din Hakodate (Google Maps).

Încheie ziua cu apusul de pe vârful Muntelui Hakodate (Google Maps). Pentru a urca pe jos, îți recomand poteca kyutozando, care începe din parcarea din acest punct (Google Maps). Este ușor de urmat, o găsești trasată pe Organic Maps și, dacă vrei, și pe AllTrails. Dacă nu ai chef să mergi pe jos, poți pur și simplu să iei telecabina (Google Maps). În orice caz, oricât de fascinantă ar fi priveliștea, chiar și în timpul săptămânii, la sfârșitul lui mai, la apus era o aglomerație teribilă de oameni: la propriu, cete întregi de turiști. Dacă cauți ceva liniște, poți coborî în direcția bateriei de artilerie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Google Maps). Priveliștea nu este la fel de frumoasă, dar sunt totuși mai mult de două perspective interesante și, cel puțin în cazul meu, nu era nimeni altcineva prin zonă.

Muntele Hakodate.

Onuma Quasi-National Park

Ōnuma Quasi-National Park (Google Maps) este o zonă naturală la poalele Muntelui Komagatake, caracterizată de lacuri, insulițe, păduri și poteci panoramice, deosebit de pitorească toamna, când vegetația se colorează în roșu și galben. Așa cum sugerează și numele, nu este un parc național propriu-zis, dar rămâne totuși o zonă de mare interes natural. Eu nu am fost, pentru că itinerariul meu pe Hokkaidō era deja mult prea încărcat, dar sunt sigur că poate fi o excursie frumoasă de o zi pornind din Hakodate, aflându-se la doar o jumătate de oră cu trenul. De la gară se pot parcurge pe jos câteva poteci scurte sau se poate închiria o bicicletă. Ca să nu greșești, poți oricând să dai o fugă până la centrul pentru vizitatori (Google Maps).

Cazare în Hakodate

Eu am dormit la GUEST HOUSE HAKODATE BAY, cred că era varianta cea mai ieftină disponibilă în timpul vizitei mele. Nici bun, nici rău, locație bună.

Transportul până în Hakodate

Cum am spus deja, dacă vii din Aomori, varianta cea mai ieftină pentru a ajunge la Hakodate este feribotul. Pe această rută operează două companii: Tsugaru Kaikyō Ferry (site oficial) și Seikan Ferry (site oficial). Călătoria durează cam 4 ore. Eu am călătorit cu Tsugaru Kaikyō Ferry, plătind 2.860 de yeni la sfârșitul lui mai, deci încă în extrasezon. Biletul poate fi rezervat online, deși eu am mers direct la port, iar feribotul era practic gol. De asemenea, biletul standard nu atribuie un loc pe scaun, ci niște săli în care te poți întinde. Dacă vrei, în schimb, un fotoliu propriu-zis, atunci poate avea sens să rezervi din timp. Din portul Hakodate pleacă apoi autobuze spre centru, cu orare coordonate cu sosirile feriboturilor. Alternativa este să iei Shinkansenul, care trece prin tunelul feroviar submarin. Această variantă costă însă mai mult de dublu față de feribot, deși economisește cam două ore de călătorie. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Lacul Toya

Lacul Toya este un pitoresc lac vulcanic, renumit pentru apele limpezi, numeroasele izvoare termale și panoramele asupra vulcanului Usu și a Muntelui Yōtei.

Ce să faci și ce să vezi la lacul Toya

Îți recomand să începi vizita de la Toyako Visitor Center (Google Maps), unde vei găsi o expoziție frumoasă, complet gratuită, dedicată florei, faunei și istoriei geologice a zonei. Este un excelent punct de plecare pentru a înțelege mai bine Parcul Național Shikotsu-Tōya și mediul natural special care înconjoară lacul. Există și un muzeu alăturat, în care însă nu am intrat, așa că nu mă pronunț. Intrarea costă 600 de yeni. De la centrul pentru vizitatori pornesc mai multe excursii. Personal voiam să urc pe craterul Muntelui Usu (Google Maps), dar în timpul vizitei mele era închis publicului, pentru că vulcanul era deosebit de activ în perioada respectivă. Oficial, poteca pentru a ajunge la crater pornește de la telecabină (Google Maps). Poți deci s-o folosești fie la urcare, fie la coborâre, ca să-ți economisești o mare parte din diferența de nivel: odată ajuns la crater, poți urma pur și simplu poteca panoramică de pe margine, pe care o găsești și pe AllTrails.

Lacul Toya.

Dacă vrei, pare să existe și o potecă pe versantul nordic, trasată pe Organic Maps, care se alătură traseului craterului cam în acest punct (Google Maps). Nu am parcurs-o personal, așa că nu-ți pot spune cât este de practicabilă în realitate. Pentru că craterul era închis, eu am ajuns să urc cam la întâmplare până în acest punct (Google Maps), de unde te bucuri de o priveliște superbă asupra lacului. O alternativă mai scurtă este Kompira Crater Walking Trail (Google Maps), care îți permite să vezi de aproape stricăciunile provocate de erupția din 2000. Poți apoi continua cel puțin până la craterul Yu-kun (Google Maps).

O altă posibilitate este o plimbare cu barca pe lac: plecările sunt frecvente de la debarcaderul din acest punct (Google Maps). Dacă vrei, poți coborî și pe insula Nakajima (Google Maps) și o poți explora pe jos, urmând poteca indicată pe AllTrails. Nu am fost, dar cred că poate fi un mod frumos de a petrece o zi. Pentru pasionații de ciclism, în schimb, se poate face turul complet al lacului pe bicicletă. În sfârșit, vara, în fiecare seară la 20:45 sunt organizate focuri de artificii deasupra lacului. Îți recomand așadar să ajungi pe malul lacului Tōya și să te bucuri de spectacol!

Focuri de artificii deasupra lacului.

Cazare la lacul Toya

Eu am dormit la Toyako Guest House Ponkotan, hostel foarte îngrijit, curat și confortabil. Recomandat.

Transportul până la lacul Toya

Ia trenul de la Hakodate Station (Google Maps) până la Tōya Station (Google Maps). De aici există apoi legături frecvente cu autobuzul spre Toyako Onsen Bus Terminal (Google Maps). În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Noboribetsu

Noboribetsu este una dintre cele mai faimoase stațiuni termale din Hokkaidō, cunoscută mai ales pentru Jigokudani, pitoreasca „Vale a Iadului”, cu fumarole, izvoare sulfuroase și peisaje vulcanice.

Ce să faci și ce să vezi în Noboribetsu

Dacă te cazezi în Noboribetsu propriu-zis, ia autobuzul spre Noboribetsu Onsen (Google Maps). De aici îți recomand acest itinerariu pe jos: ajungi mai întâi la Valea Iadului (Google Maps), te bucuri de peisajul suprarealist și apoi continui spre lacul Oyunuma (Google Maps). Eu, de fapt, am făcut mai întâi un ocol pe drum până la lacul Kuttara (Google Maps), dar nu sunt convins că merită în mod deosebit, mai ales dacă nu ai chef să mergi prea mult pe jos. Îți recomand în schimb cu tărie să-ți bagi picioarele în apă la băița naturală pentru picioare a râului Oyunuma (Google Maps): spre sfârșitul după-amiezii nu era practic nimeni și mi-a plăcut enorm. Înainte sau după toate acestea, dacă te interesează, poți lua telecabina (Google Maps) și urca la Noboribetsu Bear Park (Google Maps), care găzduiește numeroși urși bruni din Hokkaidō. După cât se pare, există și câteva puncte panoramice frumoase, cu vedere spre lacul Kuttara. Eu nu am fost, deci nu mă pot pronunța personal.

Valea Iadului.

Același lucru e valabil pentru Noboribetsu Date Jidai Village (Google Maps), un parc tematic care recreează un sat din perioada Edo, cu clădiri tradiționale, spectacole cu samurai și ninja și diverse activități tematice. Personal, genul acesta de atracții îmi dă o anumită senzație de falsitate pe care nu o apreciez în mod deosebit, dar îl menționez pentru că ar putea fi totuși interesant pentru cineva. Ai putea în sfârșit să închei ziua la Dai-ichi Takimotokan (Google Maps), care găzduiește cel mai mare complex termal din Hokkaidō. Din câte mi s-a spus, se poate cumpăra un abonament pe zi și se poate intra la onsen chiar și fără să te cazezi la hotel. Alternativ, există numeroase alte onsen în localitate.

Lacul Oyunuma.

Muzeul Național Ainu (Upopoy)

Muzeul Național Ainu (Google Maps) este principalul muzeu național din Japonia dedicat istoriei, limbii și culturii ainușilor, populația indigenă din Hokkaidō. Mi s-a părut cu adevărat drăguț și interesant: complexul este împărțit în mai multe zone și include și reproducerea unui sat tradițional. Mai există centrul cultural, unde în fiecare zi sunt organizate numeroase spectacole, de la muzică tradițională la dans, precum și documentare, ateliere și alte activități. Pe scurt, chiar e puțin din toate. Intrarea costă 1.200 de yeni. Eu l-am vizitat pornind din Noboribetsu într-o excursie de o zi, dar, dacă vrei, poți și să lași bagajul în dulapurile din gara Shiraoi (Google Maps), să vizitezi muzeul și apoi să continui direct spre Sapporo.

Muzeul Național Ainu (Upopoy).

Cazare în Noboribetsu

Eu am dormit la Noboribetsu Guest House AKA & AO și îl recomand. Hostel excelent, la doi pași de gara de trenuri.

Transportul până în Noboribetsu

Dacă vii din Hakodate sau Tōya, ia orice tren spre Noboribetsu Station (Google Maps). În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Sapporo

Sapporo este capitala Hokkaido și al cincilea oraș ca mărime din Japonia. Este și unul dintre cele mai tinere orașe ale țării: în 1869, când a început oficial dezvoltarea orașului, avea doar șapte locuitori! Sapporo a devenit faimos în întreaga lume în 1972, când a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă. Astăzi orașul este cunoscut mai ales pentru ramenul său, berea și anualul Festival al Zăpezii, care se ține în fiecare februarie.

Ce să faci și ce să vezi în Sapporo

Față de celelalte mari orașe ale Japoniei, după părerea mea Sapporo, deși plăcut, nu are foarte multe de oferit turistului, mai ales pentru că este un oraș relativ recent din punct de vedere istoric. Cu toate acestea, poți petrece aici fără probleme câteva zile, și pentru că este de fapt o oprire obligatorie pentru majoritatea deplasărilor spre și dinspre Hokkaidō. Cele mai multe atracții se află în afara orașului, dar îți recomand să faci cel puțin o scurtă plimbare prin centru, prin zona Odori Park (Google Maps), și să vezi emblematicul turn cu ceas (Google Maps).

Moerenuma Park.

Moerenuma Park

Moerenuma Park (Google Maps) este un mare parc artistic la marginea orașului Sapporo, proiectat de artistul și arhitectul Isamu Noguchi, unde spații verzi ample, instalații și structuri geometrice se îmbină într-un singur peisaj. Mi s-a părut un loc cu adevărat plăcut, perfect pentru plimbare și pentru a petrece câteva ore. Fântâna oferă mai multe spectacole pe parcursul zilei. Nimic extraordinar, dar poate fi util să arunci o privire la program înainte de vizită. Aici găsești o fotografie cu programul.

La intrarea în parc se pot închiria și biciclete (Google Maps). Eu, însă, l-am vizitat în întregime pe jos, fără probleme. Sunt și foarte mulți cireși, așa că îmi imaginez că în timpul înfloririi parcul devine și mai pitoresc.

Moerenuma Park.

Hill of the Buddha

Hill of the Buddha (Google Maps) este un complex budist pitoresc la marginea orașului Sapporo, proiectat de arhitectul Tadao Andō. Punctul forte este monumentala statuie a lui Buddha, care iese dintr-o colină acoperită de lavandă, creând, când florile sunt în plină înflorire, un peisaj cu adevărat spectaculos.

Eu am fost când lavanda nu era încă înflorită, așa că atmosfera era probabil mai puțin spectaculoasă, dar am găsit totuși vizita plăcută. Cu toate acestea, nu te aștepta la o atracție deosebit de bogată: în afară de statuia lui Buddha și de câțiva monoliți care amintesc de cei din Insula Paștelui, nu mai e mare lucru de văzut și, dacă vrei, vizita se poate încheia fără probleme în vreo zece minute. Pe scurt, depinde cât de mult te interesează genul acesta de loc. Eu am plătit 300 de yeni pentru intrare. În fața intrării este o stație de autobuz (Google Maps), dar cursele nu sunt deosebit de frecvente, așa că verifică orarele și organizează-te ținând cont de asta.

Hill of the Buddha.

Mount Moiwa

Mount Moiwa (Google Maps) este unul dintre cei mai faimoși munți din Sapporo, accesibil și cu telecabina și celebru mai ales pentru priveliștea spectaculoasă asupra orașului, deosebit de pitorească la apus și noaptea. Ca de obicei, eu am urcat pe jos: poteca cea mai scurtă pornește din acest punct (Google Maps) și este foarte ușor de urmat. Sunt cam 3 km cu 500 de metri diferență de nivel, deci nimic deosebit de solicitant. Alternativ, poți lua telecabina (Google Maps).

Mount Moiwa.

Satul istoric din Hokkaido și muzeul

Muzeul din Hokkaidō (Google Maps) povestește istoria și natura din Hokkaidō și se află la cam zece minute de mers pe jos de apropiatul muzeu în aer liber. Expoziția este organizată în jurul a cinci teme principale, printre care cultura ainu, istoria insulei și fauna ei sălbatică. Fiindcă vizitasem deja Muzeul Național Ainu (Upopoy), am preferat să-mi dedic timpul altor lucruri, deși merită subliniat că acest muzeu oferă o imagine mult mai amplă, concentrându-se pe întreaga istorie a Hokkaidō-ului și nu doar pe ainu. Dacă te hotărăști să vii până aici, mulți recomandă să vizitezi și apropiatul Sat Istoric din Hokkaidō (Google Maps). Muzeul în aer liber cuprinde cam 60 de clădiri provenite din diverse zone ale insulei, datând mai ales din perioadele Meiji și Taishō (1868–1926), când dezvoltarea Hokkaidō-ului a fost dusă mai departe la scară largă. Satul este împărțit în patru zone: un oraș, un sat de pescari, un sat agricol și un sat de munte. Dacă te hotărăști să vizitezi ambele atracții, merită să cumperi biletul combinat.

Shiroi Koibito Park

Shiroi Koibito Park (Google Maps) este un parc tematic dedicat celebrei ciocolate Shiroi Koibito, unde se poate vizita fabrica, descoperi istoria mărcii și te poți plimba printre clădiri și grădini în stil european. Eu am ajuns prea târziu pentru vizita la fabrică: ultima intrare este la 16:30, așa că m-am limitat să mă plimb prin grădinile exterioare. Drăguțe, dar nimic extraordinar. Îmi imaginez însă că, dacă te interesează vizita la fabrică și procesul de producție, experiența este clar mai completă. Găsești toate informațiile, inclusiv orarele și prețurile, pe site-ul oficial, unde poți cumpăra și biletele din timp.

Shiroi Koibito Park.

Festivalul Zăpezii

Festivalul Zăpezii din Sapporo se ține în fiecare an în februarie, timp de cam o săptămână. Este unul dintre cele mai populare evenimente de iarnă din Japonia. Festivalul a apărut în 1950, când câțiva elevi de liceu au construit statui de zăpadă în Parcul Odori. De atunci a crescut până a devenit un enorm eveniment internațional, faimos pentru spectaculoasele sculpturi de zăpadă și gheață care atrag în fiecare an milioane de vizitatori. Dacă ți se întâmplă să vizitezi Hokkaidō în această perioadă, cred că merită absolut să dai o fugă până acolo!

Otaru

Otaru (Google Maps) este un oraș portuar pitoresc, la cam o oră cu trenul de Sapporo, renumit pentru canalul său istoric (Google Maps), ceasul cu aburi (Google Maps) și clădirile în stil occidental. Din lipsă de timp nu am fost, dar pare să fie o destinație destul de populară pentru o excursie de o zi, cu Sapporo drept bază. Pentru pasionații de whisky, dacă vrei, se poate vizita și Distileria Nikka Whiskey Yoichi (Google Maps). Ai putea, de asemenea, să urci pe vârful muntelui Tenguyama (Google Maps), de unde sunt priveliști excelente asupra orașului, cu oceanul în fundal. Desigur, așa cum se întâmplă adesea în Japonia, există posibilitatea de a lua telecabina (Google Maps). În sfârșit, dacă ți se întâmplă să vizitezi regiunea în februarie, aruncă o privire la datele festivalului Otaru Snow Light Festival. În timpul festivalului, centrul orașului Otaru se luminează cu mii de lumânări și lanterne.

Hill of the Buddha.

Cazare în Sapporo

Am stat în trei hosteluri diferite în cele două șederi ale mele la Sapporo: HELIO HOSTEL SAPPORO este probabil preferatul meu, spațiu modern și curat, locație excelentă, foarte centrală, EZO Run Sapporo deși mai puțin îngrijit, oferă o atmosferă mai relaxată, aproape că te simți oaspete în casa cuiva, The Stay Sapporo deși este un hostel bun, este cel care mi-a plăcut cel mai puțin.

Transportul până în Sapporo

Sapporo funcționează ca hub de transport public pentru întreaga insulă Hokkaido; de aici există practic legături directe cu trenul și autobuzul spre toate principalele destinații din țară. În plus, aeroportul New Chitose (Google Maps) are mai multe legături zilnice spre toate principalele orașe ale țării și o grămadă de destinații internaționale. Pentru a ajunge la el din centru, dacă vrei să economisești ceva, îți recomand să iei New Chitose Airport Limousine Bus (se poate plăti cu IC card la bord) în loc de tren. Găsești orarele și pe Google Maps. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Mount Moiwa.

Furano

Furano este un orășel din Hokkaidō înconjurat de dealuri și de zone rurale, renumit mai ales pentru vastele sale câmpuri de lavandă și pentru peisajele rurale superbe, care vara ating apogeul splendorii odată cu înflorirea lavandei și a altor flori.

Ce să faci și ce să vezi în Furano

În centrul orașului nu e tocmai mult de făcut. Pentru a face deplasările eficiente, eu am procedat astfel, ducând rucsacul cu mine și vizitând practic diversele atracții pe măsură ce mă îndreptam spre Asahikawa. Dacă vrei, ai putea face la fel folosind dulapurile de la gară sau, alternativ, te poți întoarce pur și simplu la Furano la sfârșitul zilei. Din gara Furano ia trenul spre Naka-Furano Station (Google Maps). Aici sunt și dulapuri, dar va trebui să mergi pe jos cam 2 km ca să ajungi la Farm Tomita (Google Maps). În schimb, în sezonul de vârf trenul oprește și la Lavender-Farm Station (Google Maps), chiar în fața fermei. Atenție însă: aici nu sunt dulapuri.

Farm Tomita.

Farm Tomita este una dintre cele mai faimoase atracții din Furano, cunoscută mai ales pentru spectaculoasele câmpuri de lavandă care vara se transformă într-o adevărată mare de culori și parfumuri. Totuși, chiar și la sfârșitul lui mai erau alte câteva flori înflorite și am găsit locul drăguț de vizitat. Cel puțin în timpul vizitei mele, intrarea era gratuită. Ține cont de orarele trenurilor și încearcă să te organizezi astfel încât să te întorci în gară pentru a lua un tren spre Bibaushi Station (Google Maps). Ca informație, nu cred că aici erau dulapuri.

De la gară eu am mers apoi pe jos până la Shikisai-no-oka (Google Maps), un vast parc floral renumit pentru câmpurile de flori foarte colorate dispuse pe dealurile domoale, care vara creează unul dintre cele mai emblematice peisaje din Hokkaidō. Intrarea este cu plată doar din iulie până în septembrie. O alternativă ceva mai apropiată de gară este Kanno Farm (Google Maps). Nu am fost, dar cred că poate fi o experiență destul de asemănătoare. De aici am luat apoi primul tren spre Asahikawa Station (Google Maps).

Dacă vrei, pe drum se află și lacul Shirogane (Google Maps), la care se poate ajunge cu mijloacele de transport în comun, dar din punct de vedere logistic devine destul de complicat. Eu am lăsat-o baltă, dar mai ales dacă ai o mașină ar putea merita să iei în calcul această variantă. Rămânând la tema drumețiilor, ai putea lua în considerare și circuitul Mount Tokachi–Mount Biei (AllTrails). Pare o drumeție chiar frumoasă, dar, așa cum tocmai am spus, doar cu transportul public nu se poate face ușor.

Shikisai-no-oka.

Cazare în Furano

Eu am dormit la Hostel Tomar, probabil unul dintre cele mai bune hosteluri din întreaga mea călătorie în Japonia. Spații interioare foarte îngrijite și curate. Recomandat cu căldură.

Transportul până în Furano

Dacă vii din Sapporo, îți recomand să iei autobuzul Highway Furano Go. Face două opriri în oraș și, dacă te afli în centru, cea mai comodă este probabil Hokkaido Chuo Bus Sapporo Terminal (Google Maps). Dacă vrei, poți plăti direct la bord cu un IC card. Autobuzul apare și pe Google Maps, folosind funcția de transport public. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Furano.

Asahikawa și Parcul Național Daisetsuzan

Asahikawa este al doilea oraș ca mărime din Hokkaidō și o bază excelentă pentru a explora centrul insulei, în special apropiatul Parc Național Daisetsuzan.

Ce să faci și ce să vezi în Asahikawa

Eu m-am limitat să vizitez parcul național, dar dacă cauți ceva de făcut în oraș, grădina zoologică este des recomandată (Google Maps).

Parcul Național Daisetsuzan

Parcul Național Daisetsuzan este cel mai mare parc național din Japonia: o imensă zonă sălbatică alcătuită din munți vulcanici, păduri și peisaje alpine. A fost unul dintre locurile mele preferate din întreaga călătorie. Îți recomand să iei primul autobuz de dimineață, care în timpul vizitei mele pleca pe la 7:00, în funcție de stația din care urci. Orarele apar și pe Google Maps, iar destinația finală este Asahidake Visitor Center (Google Maps). Cel puțin în timpul vizitei mele, se putea plăti doar în numerar.

Muntele Asahidake.

Odată ajuns la centrul pentru vizitatori, ai mai multe variante. Cea mai simplă este să iei telecabina (Google Maps). De la stația de sosire poți ajunge pe vârful Muntelui Asahidake (Google Maps) cu cam 700 de metri diferență de nivel. Poteca este cu adevărat ușor de urmat, dar găsești traseul și pe AllTrails. Dacă și asta ți se pare prea solicitant, poți pur și simplu să te plimbi prin jurul stației telecabinei, unde vei găsi câteva iezere și mai multe puncte panoramice.

Dacă în schimb te hotărăști să urci pe vârful Muntelui Asahidake, îți recomand să nu te întorci pe aceeași potecă și să parcurgi circuitul descris pe AllTrails. Mi s-a părut cu adevărat plăcut: priveliști fantastice, foarte puțină lume și chiar și izvoare termale naturale unde să-ți bagi picioarele în apă. Atenție însă la starea potecii. În timpul vizitei mele, la începutul lui iunie, mai ales pe versantul nordic al Muntelui Asahidake mai era destul de multă zăpadă. Nu am găsit porțiuni deosebit de periculoase sau expuse, dar este cu siguranță ceva de luat în considerare și de verificat înainte de a pleca.

Parcul Național Daisetsuzan.

În sfârșit, dacă, la fel ca mine, refuzi să iei telecabina, poți urca pe jos de la centrul pentru vizitatori. Poteca este clar trasată pe Organic Maps și este ușor de urmat, dar adaugă încă vreo 500 de metri diferență de nivel. Urcând și coborând pe jos, pe lângă parcurgerea circuitului descris mai sus, ziua devine însă destul de solicitantă. Eu m-am întors taman la timp ca să prind ultimul autobuz al zilei, care în timpul vizitei mele pleca la 15:40.

Cazare în Asahikawa

Eu am dormit la Asahikawa Ride, deși clădirea nu este tocmai modernă, hostelul este foarte confortabil și bine situat față de gara de trenuri. Proprietarul este cu adevărat prietenos și amabil. Recomandat.

Transportul până în Asahikawa

Dacă vii din Furano, poți pur și simplu să iei trenul spre Asahikawa Station (Google Maps) așa cum am descris mai devreme; dacă în schimb vii direct din Sapporo, highway bus-ul, deși ceva mai lent, te costă cam jumătate. Dacă te afli în centru, stația cea mai comodă este probabil Hokkaido Chuo Bus Sapporo Terminal (Google Maps).

Țin să menționez, de asemenea, că Asahikawa Airport (Google Maps) are zboruri directe spre Tokyo, Nagoya și Osaka la prețuri foarte avantajoase; în funcție de itinerariul tău, merită luat în considerare ca punct de intrare sau de ieșire de pe insulă. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Muntele Asahidake.

Utoro Onsen și Parcul Național Shiretoko

Utoro Onsen este un mic sat termal care funcționează ca poartă de intrare în Parcul Național Shiretoko și în peninsula cu același nume, unde păduri, munți și coaste neatinse găzduiesc una dintre zonele din lume cu cea mai mare concentrație de urși bruni.

Ce să faci și ce să vezi în Utoro Onsen și în Parcul Național Shiretoko

În Utoro Onsen propriu-zis nu e mare lucru de făcut; singurul lucru pe care îl recomand este să mergi să vezi apusul de la Oronko Rock (Google Maps). Pe vârf se ajunge la capătul unei scurte poteci. Pentru restul, bucură-te de băile din onsen.

Parcul Național Shiretoko

Poate că aveam așteptări mari și era ușor să rămân dezamăgit, poate că nu am văzut nici măcar un urs, poate că la altitudine mai era încă multă zăpadă, sau poate pur și simplu că vizitarea parcului cu mijloacele de transport în comun este destul de limitativă. Cert este că vizita mea nu a fost deosebit de memorabilă. Dacă mai adăugăm că se află la propriu la capătul lumii și că sunt necesare mai multe ore de călătorie ca să ajungi acolo, sincer nu este o destinație pe care să ți-o recomand cu tărie. Vizita a fost totuși plăcută, dar, având în vedere timpul și efortul necesare pentru a ajunge acolo, cred că există alte locuri din Japonia care merită mai mult să fie prioritare.

Bine, să începem prin a spune că la această pagină găsești tabelul cu orarele autobuzelor spre parc. Oricum, odată ajuns la Utoro Onsen, este destul de ușor să găsești toate informațiile necesare. Îți recomand să începi vizita luând autobuzul spre Shiretoko Goko (Google Maps). Aici găsești un traseu de cam 2 km pe o pasarelă supraelevată, pe care îl poți parcurge complet pe cont propriu. Cu puțin noroc ai putea reuși să zărești chiar și câțiva urși. Pasarela este dotată cu un gard electric pe tot traseul, pentru a-i împiedica pe urșii bruni să urce pe ea.

Pasarelă supraelevată

Dacă vrei, există și trasee mai lungi, care oferă mai multe șanse de a observa fauna, dar în perioada de maximă activitate a urșilor, între 10 mai și 31 iulie, este obligatoriu să participi la un tur organizat. Traseul lung, cu o durată de cam 3 ore, costă 6.000 de yeni, în timp ce cel scurt, de cam o oră și jumătate, costă 3.600 de yeni. Eu am lăsat-o baltă. Oricum, acesta este site-ul oficial, unde găsești toate informațiile actualizate.

După ce termini vizita, ia primul autobuz de întoarcere spre Shiretoko National Park Nature Center (Google Maps). Aici este o mică, dar interesantă expoziție dedicată parcului național, utilă pentru a afla ceva mai mult înainte de a continua. Din centru pornește și o scurtă potecă spre cascada Furepe (Google Maps): pe traseu am văzut mai mult de câțiva cerbi. Dacă reușești să combini bine orarele autobuzelor, ai putea ajunge și la lacul Rausu (Google Maps). Stația de autobuz este aceasta (Google Maps), iar de acolo sunt cam 3 km pe jos până la lac. Poteca este trasată pe Organic Maps, dar după cât se pare poate fi destul de mult noroi, așa că ține cont de asta. Dacă ai încă o zi la dispoziție, din Utoro Onsen pornesc și mai multe croaziere cu barca care ar putea fi interesante.

Cascada Furepe.

Eu, în schimb, am încercat urcarea pe Muntele Rausu (Google Maps), dar din păcate a trebuit să mă întorc la vreo doi kilometri de vârf, pentru că mai era încă cu adevărat prea multă zăpadă. Din câte mi s-a spus, condiții similare pot dura până la jumătatea lui iulie, așa că verifică bine situația înainte de a pleca. Poteca este cea descrisă pe AllTrails. Cea mai apropiată stație de autobuz este aceasta (Google Maps), dar de acolo trebuie oricum să mergi pe jos câțiva kilometri pe șosea. Eu am făcut traseul pe jos, dar au trecut destul de multe mașini, așa că îmi imaginez că, cu puțină răbdare, se poate încerca și autostopul. În apropierea începutului potecii se află și niște izvoare termale naturale cu adevărat drăguțe (Google Maps), unde îți recomand cu siguranță să te oprești la întoarcere.

Cazare în Utoro Onsen

Eu am dormit la Shiretoko Village, loc de cazare foarte tradițional, în adevăratul stil japonez, cu onsen în interior. Eu am luat o cameră privată ca să mă răsfăț la sfârșitul călătoriei, dar, dacă vrei, au și dormitoare comune. Nu departe de autogară. Recomandat.

Transportul până în Utoro Onsen

Cel puțin în timpul vizitei mele, se putea ajunge la Utoro Onsen în aceeași zi pornind din Asahikawa, dar pentru asta trebuie neapărat să iei primul Limited Express de dimineață spre Abashiri Station (Google Maps). De aici trebuie să iei trenul local spre Shiretokoshari Station (Google Maps). De cealaltă parte a străzii se află autogara (Google Maps), de unde pleacă autobuzele spre Utoro Onsen. Orarele sunt disponibile pe această pagină.

Dacă vii direct din Sapporo sau trebuie să te întorci acolo după ce ai vizitat parcul național, există și un autobuz direct zilnic, care circulă noaptea de la Sapporo la Utoro Onsen și ziua în sens invers. Îl poți rezerva online pe acest site. Ca destinație selectează „Shiretoko”, deși de fapt autobuzul ajunge la autogara din Utoro Onsen. În secțiunea „Deplasarea prin Japonia” găsești o grămadă de alte informații utile.

Parcul Național Shiretoko.

OKINAWA

Nicola, ai uitat complet de Okinawa! De fapt, am ales în mod conștient să nu vizitez arhipelagul în această călătorie. Ar fi trebuit să merg la sfârșitul iernii, când clima nu este încă deosebit de favorabilă pentru a te bucura de mare, iar unii prieteni care au fost acolo m-au descurajat, mai ales din cauza costurilor destul de mari necesare pentru a ajunge și a vizita cele mai frumoase insule.

Okinawa rămâne totuși o destinație care mă intrigă, mai ales pentru mare și pentru cultura insulelor Ryūkyū, foarte diferită de cea a Japoniei continentale. Pur și simplu, având în vedere perioada călătoriei mele și bugetul la dispoziție, am preferat să dau prioritate altor zone ale țării. De altfel, dacă obiectivul este mai ales să găsești plaje tropicale și insule de vis, în Asia există numeroase alternative la fel de frumoase și clar mai ieftine.

Acestea, desigur, sunt considerații bazate pe experiența mea indirectă și pe sfaturile primite: întrucât nu am vizitat Okinawa, nu mă simt în măsură să dau o părere personală despre arhipelag. Dacă te hotărăști să o incluzi în itinerariul tău, aici găsești un ghid interesant care te poate ajuta să-ți organizezi călătoria.

Castelul Himeji.

Itinerarii posibile în Japonia

Mai jos enumăr câteva itinerarii posibile de 2, 3 și 4 săptămâni. Desigur, nu există un itinerariu perfect pentru o anumită perioadă de timp, așa că ia ce urmează ca pe o simplă sursă de inspirație și adaptează-l în funcție de interesele și bugetul tău, ținând cont de ce ai citit până acum. Dacă obiectivul tău este să traversezi întreaga țară de la nord la sud, ca mine, fără să sari continuu dintr-o destinație în alta la fiecare două zile, îți recomand cel puțin două luni, ideal chiar mai mult.

Itinerariu de două săptămâni în Japonia

Pentru călătorul obișnuit cu două săptămâni în Japonia, cred că merită să te concentrezi exclusiv pe Japonia centrală; aceasta este, desigur, și partea cea mai turistică, dar garantează că vezi toate highlight-urile, precum Tokyo, Kyoto, Muntele Fuji, Nara etc.

Tokyo (4 nopți)

Ziua 1:

Vizitează nordul orașului Tokyo.

Ziua 2:

Vizitează centrul orașului Tokyo.

Ziua 3:

Vizitează vestul orașului Tokyo.

Ziua 4:

Vizitează sudul orașului Tokyo.

Regiunea celor cinci lacuri (1 noapte)

Ziua 5:

Autobuz din Tokyo dimineața. Muntele Ashiwada și punctul panoramic Sankodai este ce aș face eu personal, dar variante nu lipsesc.

Kyoto (3 nopți)

Ziua 6:

Răsărit la Pagoda Chureito plus Fujiyoshida Street. Tren spre Kyoto spre sfârșitul dimineții. Poteca Filosofului și cartierul Higashiyama după-amiaza.

Ziua 7:

Pădurea de bambus din Arashiyama dis-de-dimineață. Diverse temple.

Ziua 8:

Altarul Fushimi Inari-Taisha dis-de-dimineață. Diverse temple.

Nara (2 nopți)

Ziua 9:

Tren Kyoto – Nara. Explorează centrul orașului Nara.

Ziua 10:

Explorează împrejurimile orașului Nara: Poteca Yamanobe-no-michi, Yoshino și câteva temple mai puțin cunoscute sunt toate variante excelente.

Himeji (1 noapte)

Ziua 11:

Tren de la Nara la Himeji. Vizitează castelul și apoi templul Shoshazan Engyoji.

Hiroshima (2 nopți)

Ziua 12:

Tren de la Himeji. Parcul Păcii din Hiroshima, Castelul Hiroshima și Grădinile Shukkeien.

Ziua 13:

Insula Itsukushima. Dacă pleci dis-de-dimineață, poți include cu siguranță și o scurtă vizită la Iwakuni.

Ziua 14:

Întoarcerea la Tokyo.

Itinerariu de trei săptămâni în Japonia

Cu o săptămână în plus la dispoziție, după părerea mea ai practic două variante. Prima este să folosești ca bază itinerariul de două săptămâni descris mai sus și să adaugi câteva destinații mai puțin bătătorite pe parcurs. De exemplu, după regiunea celor cinci lacuri ai putea traversa valea Kiso, continua spre Nagoya și de acolo ajunge la Kyoto, unde ai putea apoi urma itinerariul de două săptămâni descris mai devreme. Alternativ, ai putea merge mai departe spre Takayama și Kanazawa. Chiar înainte de a părăsi Tokyo, ai putea rămâne o noapte în plus în capitală și dedica o zi unei excursii la Nikkō, Kamakura sau Hakone. O altă posibilitate este să incluzi Kumano Kodo sau să petreci o noapte la Onomichi, întrerupând astfel drumul dintre Himeji și Hiroshima.

Pe scurt, eu aș folosi itinerariul de două săptămâni ca schemă și aș adăuga câteva opriri în funcție de interesele tale, fără să încerc neapărat să umplu fiecare zi în parte. A doua variantă este în schimb să dedici întreaga săptămână unei alte insule. Hokkaidō sau Shikoku, de exemplu, sunt amândouă destul de mari ca să justifice o săptămână întreagă și pot oferi o experiență foarte diferită față de Japonia pe care o întâlnești de-a lungul clasicului itinerariu Tokyo–Kyoto–Hiroshima.

Nara.

Itinerariu de patru săptămâni în Japonia

Cu o lună sau mai mult la dispoziție poți începe să te gândești să acoperi o bună parte din țară, cu condiția să fii dispus să te deplasezi frecvent și să folosești câteva Shinkansen sau, eventual, un zbor intern. Ca itinerariu de bază poți pur și simplu să urmezi ghidul în ordinea în care a fost scris. Ordinea destinațiilor este de altfel gândită pentru a traversa țara de la sud la nord, încercând să optimizeze deplasările pe cât posibil. Desigur, cu o singură lună la dispoziție nu poți spera să vizitezi fiecare destinație menționată în ghid, dar cu siguranță poți ajunge aproape. Pentru simplitate, te-ai putea limita să explorezi insula Honshū și să adaugi Shikoku și Hokkaidō doar dacă ai cel puțin cinci sau șase săptămâni la dispoziție.

Grădinile Hamarikyu, Tokyo.

Deplasarea prin Japonia

Japonia se laudă cu unul dintre cele mai bune sisteme de transport public pe care le-am folosit vreodată. În special rețeaua feroviară este excelentă: ramificată, eficientă și capabilă să lege practic toate marile orașe și destinații turistice. În plus, o mare parte din sistemul de transport public este perfect integrată în Google Maps, ceea ce face foarte simplă planificarea deplasărilor. După această introducere, chiar dacă pe unele linii se poate plăti direct cu un card contactless obișnuit sau prin Apple Pay și Google Pay, majorității călătorilor le recomand totuși să folosească un IC Card. Este un card preplătit care permite plata rapidă a curselor pe majoritatea trenurilor, metrourilor, tramvaielor și autobuzelor compatibile, putând fi folosit și pentru mici cumpărături în numeroase magazine, restaurante și practic în toate principalele convenience store.

Există mai multe IC Card, printre care Suica, PASMO și ICOCA. Au fost emise de companii de transport diferite, dar din punctul de vedere al călătorului sunt în mare parte interschimbabile și pot fi folosite pe rețelele care aderă la sistemul național de interoperabilitate. Dacă ai un iPhone, personal îți recomand Suica digital, pe care îl poți adăuga direct în aplicația Wallet și reîncărca prin Apple Pay, fără să fie nevoie să cumperi un card fizic. Procedura durează mai puțin de un minut: deschide Wallet, apasă „+”, selectează „Card de călătorie” și alege Suica. Îți recomand de asemenea să activezi Express Mode, care permite folosirea cardului fără să deblochezi telefonul sau să deschizi Wallet: este suficient să apropii iPhone-ul de cititor.

Pe Android, în schimb, situația este mai complicată: versiunea mobilă a IC Card japoneze depinde de suportul hardware al dispozitivului și, în practică, pentru telefoanele cumpărate în străinătate nu este în general o variantă de încredere. Dacă folosești Android, cea mai simplă soluție este deci să cumperi un IC Card fizic. Pentru vizitatorii străini există de asemenea versiuni specifice, precum Welcome Suica și TOURIST PASMO, gândite pentru șederi scurte. Ambele sunt valabile 28 de zile și nu prevăd un depozit rambursabil; soldul rămas, în schimb, nu este returnat la expirare. Welcome Suica este disponibilă fără depozit, în timp ce TOURIST PASMO a fost introdus în 2026 și este și el lipsit de depozit.

Altarul Fushimi Inari-Taisha.

Welcome Suica poate fi cumpărată în mai multe locuri, mai ales în aeroporturi și în principalele gări din Tokyo. TOURIST PASMO este în schimb disponibilă în aeroporturile Narita și Haneda. Pentru a reîncărca un IC Card fizic, de obicei trebuie să folosești bani cash: în principalele gări găsești automate speciale de reîncărcare, iar top-up-ul se poate face și la numeroase convenience store. Cu cardurile fizice, caută automatele compatibile cu simbolul IC Card-ului tău. Cu toate acestea, mai ales în zonele rurale din Japonia, există unele linii de autobuz și de tren pe care nu se poate plăti prin nicio metodă electronică. În aceste cazuri, la intrarea în vehicul găsești un automat de la care trebuie să iei un mic bilet cu un număr. Acest număr indică stația sau gara în care ai urcat și servește la calcularea tarifului de plătit la coborâre. De obicei este și un ecran care arată în timp real prețul corespunzător fiecărui număr.

Când vine momentul să cobori, de obicei este suficient să introduci biletul în automatul special și să plătești tariful în numerar. Asigură-te deci că ai la tine bancnote de 1.000 de yeni și câteva monede: chiar dacă automatul poate da rest, în general nu se pot schimba bancnote de valoare mai mare, precum cele de 5.000 de yeni. De două ori mi s-a întâmplat chiar să intru într-o gară folosind IC Card-ul meu și apoi să cobor într-o gară mică și pierdută, fără niciun terminal la care să înregistrez ieșirea. În aceste cazuri nu se întâmplă nimic grav: dacă există personal, e suficient să explici ce s-a întâmplat și vei plăti cursa în numerar. O dată, în schimb, nu era la propriu nimeni și, deși fără intenție, am ajuns să nu plătesc deloc. Atenție însă, pentru că asta blochează IC Card-ul: sistemul înregistrează intrarea, dar nu și ieșirea, lăsând cursa deschisă. Pentru a-l putea folosi din nou, trebuie să te adresezi personalului unei gări, care va trebui să rezolve manual tranzacția. Mie mi s-a întâmplat de două ori și este cu siguranță ceva de ținut minte, deoarece fără această procedură IC Card-ul tău devine practic inutilizabil.

Castelul Hiroshima.

Trenuri în Japonia

În linii mari, în Japonia există trei tipuri de trenuri. Sunt mai întâi trenurile „normale”, echivalentul trenurilor regionale, care opresc practic în fiecare stație de pe linie. În majoritatea cazurilor, pentru aceste trenuri este suficient să folosești propriul IC Card: îl treci pe la cititor când intri în gară și din nou când ieși, exact ca la metrou. Apoi sunt Limited Express, pe care le poți considera niște regionale rapide: fac mai puține opriri și cer un supliment față de tariful de bază. Tocmai aici sistemul poate deveni puțin mai puțin intuitiv. Pe scurt, pentru a lua un Limited Express sunt necesare două componente de călătorie: tariful de bază și suplimentul Limited Express, care include locul pe scaun. Dacă ai un IC Card, tariful de bază este pur și simplu scăzut de pe card; trebuie însă să cumperi separat biletul pentru Limited Express. Dacă în schimb nu folosești un IC Card, trebuie să le cumperi pe amândouă.

Eu am luat un Limited Express doar de două ori și am cumpărat mereu biletul direct de la ghișeu, așa că nu vorbesc din experiență directă despre automate. După cât se pare, pe liniile care folosesc acest sistem găsești automate speciale pentru Limited Express, în general lângă gară sau chiar pe peronul de la care pleacă trenul. Când cumperi biletul pentru loc, asigură-te că selectezi Reserved Seat și apoi locul preferat. Automatul va tipări un bilet cu numărul vagonului și numărul locului. Există și opțiunea Non-Reserved Seat, care poate fi folosită când toate locurile rezervate sunt epuizate, dar vrei totuși să urci în tren. În acest caz poți ocupa doar locurile disponibile indicate ca libere. Dacă în timpul călătoriei locul pe care l-ai ales este rezervat de un alt pasager, va trebui să-l lași și să te muți.

Poteca Yamanobe-no-michi.

În sfârșit, sunt faimoasele Shinkansen, așa-numitele „trenuri-glonț”, de fapt echivalentul japonez al trenurilor de mare viteză italiene. Ți se va părea absurd, dar în timpul călătoriei mele în Japonia nu am luat niciunul. Motivul este destul de simplu: pe principalele rute pe care ar avea sens să folosești trenul de mare viteză există și așa-numitele highway bus, despre care voi vorbi mai încolo, care în multe cazuri costă la propriu jumătate, dacă nu chiar o treime. Desigur, sunt și mult mai lente, dar pentru cine, ca mine, nu este deosebit de limitat de timp și preferă să economisească, alegerea a fost practic mereu evidentă.

Desigur, nu mă aștept să fie așa pentru toată lumea: îmi imaginez că pentru unii a lua măcar un Shinkansen face parte integrantă din experiența de călătorie în Japonia. În acest caz, iată câteva informații utile. Mai întâi, poți rezerva biletele direct online prin site-ul oficial. În plus, nu trebuie să te îngrijorezi prea mult pentru bagaje: în Shinkansen poți duce fără probleme chiar și valize destul de mari. Dacă suma înălțimii, lățimii și adâncimii bagajului nu depășește 160 cm, nu este necesară nicio rezervare specială. Pentru bagaje cu dimensiuni totale cuprinse între 160 și 250 cm, în schimb, trebuie să rezervi un loc cu spațiu dedicat bagajelor voluminoase.

Dazaifu.

Dacă călătorești cu destul de multe bagaje și preferi să eviți să le târăști dintr-un oraș în altul, poți folosi unul dintre numeroasele servicii de transfer de bagaje disponibile în Japonia, ca acesta. Trimit valizele direct de la un loc de cazare la altul, permițându-ți să călătorești mult mai comod, și pot fi deosebit de utile la deplasările cu trenul. Țin să menționez, de asemenea, că în unele cazuri Shinkansenul circulă practic în paralel cu liniile feroviare tradiționale. Acestea din urmă sunt evident mult mai lente, dar și clar mai ieftine. Problema este că Google Maps tinde să afișeze mai întâi opțiunile cele mai rapide, care includ aproape întotdeauna Shinkansenul. Ca să rezolvi problema, când cauți o legătură ordonează rezultatele după cel mai mic cost: astfel poți identifica ușor eventualele alternative mai ieftine.

Ca să închei, s-ar putea să fi auzit de JR Pass, un abonament care permite să călătorești nelimitat o anumită perioadă pe majoritatea liniilor operate de Japan Railways. Nu este însă valabil pe liniile feroviare private și există unele excepții și în cadrul rețelei JR, așa că este important să verifici mereu ce este inclus de fapt. Te-ai putea întreba deci dacă merită să-l cumperi. În trecut, pentru mulți călători, răspunsul era destul de evident, dar în ultimii ani prețul a crescut considerabil și astăzi nu mai este neapărat avantajos. Doar dacă nu ai în plan un adevărat tour de force, cu numeroase deplasări lungi cu trenul, adesea plata curselor individuale iese mai ieftin. Din fericire, să-ți dai seama care dintre cele două variante e mai avantajoasă este destul de simplu, mai ales dacă ai deja un itinerariu bine definit: folosește calculatorul oficial JR Pass, introdu toate rutele pe care intenționezi să le faci și compară costul total al curselor individuale cu cel al abonamentului. Astfel poți afla cu destulă certitudine care soluție se potrivește în cazul tău.

Castelul Matsumoto.

Autobuze în Japonia

În general, există două tipuri de autobuze. Primele sunt cele de transport urban, care, din experiența mea, sunt perfect integrate cu Google Maps și, în marile orașe, se pot plăti în mod normal cu un IC Card. Cu toate acestea, mai ales în zonele rurale din Japonia, poate apărea și așa-numitul „sistem cu bilețel” despre care am vorbit mai devreme.

La autobuzele urbane, ca și la tramvaie, sistemul este extrem de metodic: în mod normal se urcă pe ușa din spate și se coboară pe cea din față. Așa-numitele Highway Bus sunt în schimb cu totul altceva. De obicei pornesc din adevărate autogări, parcurg distanțe lungi și fac relativ puține opriri. La călătoriile mai lungi este adesea prevăzută și o pauză într-o zonă de servicii, iar la bord găsești în general Wi-Fi și scaune comode. Călătoria este, pe scurt, confortabilă, în perfect stil japonez.

Cum am spus deja, Highway Bus sunt aproape întotdeauna cel mai ieftin mod de a acoperi distanțe medii și lungi în Japonia. În funcție de rută, prețul poate fi chiar jumătate, sau chiar mai puțin, față de tren, mai ales în comparație cu Shinkansen. Pentru cei care călătoresc cu un buget redus, mai există și un alt avantaj important: unele Highway Bus fac călătoria în timpul nopții, permițându-ți să economisești și o noapte de cazare.

Itsukushima.

Din păcate, aceste autobuze nu sunt întotdeauna integrate în Google Maps. Există deci mai multe platforme pentru a căuta și rezerva biletele, printre care unii dintre principalii operatori naționali precum Willer Express, Japan Bus Online și Highwaybus, pe lângă numeroși operatori regionali. Am încercat să includ în ghid toate linkurile cele mai utile, dar mesajul principal pe care vreau să-l transmit este simplu: nu te baza orbește pe Google Maps când îți organizezi deplasările cu autobuzul în Japonia. Mai ales în afara marilor orașe, este foarte posibil să existe legături sau alternative pe care Google Maps pur și simplu nu le arată.

Închirierea unei mașini în Japonia

Eu m-am deplasat exclusiv cu transportul public, dar nimeni nu-ți interzice să faci un road trip în Japonia. Închirierea unei mașini este de fapt o variantă luată în considerare de unii călători, datorită distanțelor relativ reduse, drumurilor în general în condiții excelente și traficului adesea fluid. Personal, însă, cred că mașina are sens mai ales la nivel regional, mai degrabă decât pentru a traversa întreaga țară. Poate fi deosebit de comodă pentru a ajunge la atracții, temple și excursii mai puțin accesibile cu mijloacele de transport în comun. Dacă itinerariul tău este concentrat pe marile orașe și pe destinațiile cel mai bine conectate, aș continua să prefer transportul public. Dacă în schimb vrei să explorezi colțuri mai îndepărtate ale țării, închirierea unei mașini poate face cu adevărat diferența. Dacă te interesează, poți arunca o privire pe site-uri precum Discover Cars pentru a compara diversele variante. Notă: Japonia cere permis de conducere internațional. Dacă te afli deja în străinătate sau vrei pur și simplu să obții permisul internațional online, o poți face pe acest site.

Tokyo.

Costul unei călătorii în Japonia

În cele exact 89 de zile de călătorie am cheltuit 5.090,03 € totul inclus, cu excepția asigurării de călătorie și a zborurilor dus-întors spre Japonia. Am inclus însă și zborul intern de pe Hokkaidō la Tokyo. Pe scurt, cu puțin sub 60 € pe zi am acoperit toate deplasările din interiorul țării, mâncarea, cazarea și diverse activități. Stilul meu de călătorie a fost destul de ieftin: am dormit aproape exclusiv în hosteluri, nu am luat niciodată Shinkansenul, nu beau și nu fumez și cred că rareori am cheltuit mai mult de 10 € pe o singură masă. În același timp, însă, nu m-am lipsit de nimic: am vizitat tot ce voiam să văd, nu am făcut voluntariat, autostop sau alte artificii pentru a reduce cheltuielile cât mai mult și m-am deplasat destul de mult, traversând la propriu țara de la nord la sud. Pe scurt, dacă 60 € pe zi pot părea puțini, este la fel de adevărat că Japonia poate fi vizitată cheltuind chiar mai puțin. Bugetul meu nu reprezintă deci neapărat minimul indispensabil, ci mai degrabă cât am cheltuit călătorind foarte ieftin, fără să renunț totuși la experiențele și locurile care mă interesau cu adevărat.

Costul cazării în Japonia

Principalele destinații turistice oferă o gamă largă de hosteluri, foarte populare și printre călătorii japonezi, care adesea reprezintă cea mai mare parte a oaspeților, mai ales în afara locurilor frecventate cel mai des de străini. Spre deosebire de alte destinații, precum Asia de Sud-Est, tarifele din weekend sunt de obicei mai mari tocmai pentru că turismul intern reprezintă o componentă importantă a cererii. Concurența puternică dintre locurile de cazare garantează totuși un raport calitate-preț excelent, cu standarde în general ridicate. Cu toate acestea, un pat într-un dormitor comun dintr-un hostel bun costă în mod normal 20–30 € pe noapte, în funcție de destinație, iar în sezonul de vârf, precum perioada înfloririi cireșilor, prețurile se pot dubla fără probleme. Cireșii or fi frumoși de văzut, dar dacă bugetul este o prioritate, m-aș gândi bine înainte de a organiza o călătorie în Japonia chiar în perioada aceea: între zboruri, cazare și transport, sezonul de vârf poate umfla sensibil costul total al călătoriei. Atenție și la Golden Week, un ansamblu de patru sărbători naționale concentrate între sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai. Este una dintre perioadele cu cea mai mare afluență turistică din an din cauza deplasărilor japonezilor, oarecum ca perioada de Ferragosto din Italia. Prin urmare, și în acest caz, e bine să rezervi cu mult timp înainte și să te aștepți la prețuri mai mari.

Costul transportului în Japonia

Așa cum am menționat mai devreme, transportul public din Japonia este printre cele mai bune cu care am avut de-a face, dar din păcate nu este tocmai ieftin, mai ales în ceea ce privește deplasările interurbane pe distanțe medii și lungi. Pentru cine călătorește itinerant și vrea să traverseze mai multe zone ale țării, este deci foarte probabil ca transportul să reprezinte cea mai mare cheltuială din buget, chiar și călătorind cu buget redus.

Templul Hase-dera.

Costul mâncării în Japonia

Bucătăria japoneză nu este doar delicioasă, ci și relativ ieftină. Desigur, costul depinde de tipul de restaurant pe care îl alegi, dar dacă nu ai pretenții prea mari, nu e greu să cheltuiești sub 10 € pe o masă. Pentru cei care sunt deosebit de atenți la buget, diversele convenience store, precum 7-Eleven, FamilyMart și Lawson, oferă o selecție bună de mâncăruri preambalate care, în ansamblu, nu sunt deloc rele. Și în supermarketuri se poate găsi sushi proaspăt bun, la prețuri clar rezonabile. Îți recomand și lanțurile japoneze de „fast food”, care oferă un raport calitate-preț excelent. Printre preferatele mele sunt Sukiya, Matsuya, Nakau și Yoshinoya, dar sunt multe altele. În aceste locuri te poți așeza fără probleme și poți lua o masă consistentă și de bună calitate, cheltuind mult sub 10 €.

Alte costuri (retrageri de numerar și cartele SIM)

Să începem cu costurile retragerilor de numerar, care folosind cele mai bune carduri de călătorie pot fi reduse la zero. ATM-urile prezente practic în fiecare 7-Eleven permit retragerea fără comisioane folosind un Mastercard. Și cu un Visa costurile sunt totuși destul de mici: 110 yeni pentru retrageri sub 10.000 de yeni și 220 de yeni pentru sume mai mari. Eu am retras aproape mereu de aici. Cu toate acestea, și ATM-urile Japan Post Bank (JP Bank) și AEON Bank ar trebui să permită retragerea gratuită cu multe carduri internaționale.

Templul Yakushiji.

În ceea ce privește cartelele SIM, în Japonia principalele rețele mobile sunt au, NTT docomo, Rakuten Mobile și SoftBank. Dacă te limitezi la marile orașe, cam la fel de bună este oricare, dar când începi să te aventurezi în zone izolate, NTT docomo tinde să aibă cea mai extinsă acoperire, motiv pentru care o prefer pentru o călătorie care include și zone rurale și montane. Problema este că, cel puțin în timpul vizitei mele, planurile telefonice obișnuite ale operatorilor japonezi erau practic rezervate rezidenților sau oricum celor care dispuneau de o viză de lungă durată. Am încercat și să activez online un eSIM cu Ahamo, operator virtual care folosește rețeaua NTT docomo, fără să reușesc însă. Chiar și mergând direct în unele magazine, am fost sistematic îndrumat spre diversele cartele SIM preplătite concepute pentru turiști.

Până la urmă am optat pentru un eSIM Ubigi, care folosește chiar rețeaua NTT docomo în Japonia. Cel puțin în timpul călătoriei mele, planurile lui mi s-au părut mai avantajoase decât clasicele cartele SIM preplătite pentru turiști, pe lângă faptul că erau clar mai comode: poți pur și simplu să cumperi și să instalezi eSIM-ul online înainte de plecare, fără să pierzi timp după ce ai ajuns. Cu toate acestea, piața este în continuă evoluție și, când vei citi acest ghid, accesul la planurile telefonice obișnuite ar putea să fi devenit mai simplu și pentru turiști.

Grădinile Yoshikien.

Siguranța în Japonia

Japonia, alături de Singapore, Taiwan și Hong Kong, este una dintre țările în care m-am simțit cel mai în siguranță în toate călătoriile mele. Să fie clar, și aici criminalitatea există, dar sunt fenomene relativ rare și, în ansamblu, Japonia este fără îndoială o destinație foarte sigură, chiar și pentru cei care călătoresc cu copii. Ca oriunde altundeva în lume, este totuși întotdeauna bine să folosești bunul-simț, dar, vorbind din experiență personală, siguranța este cu adevărat unul dintre ultimele lucruri care m-ar îngrijora într-o călătorie în Japonia.

Îți planifici o călătorie în Japonia? Aruncă o privire la aceste articole:

Ce rucsac de călătorie să alegi

Ce să iei cu tine într-o călătorie

Ai vreo întrebare? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!

Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!

Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂

Ți-a plăcut articolul? Salvează-l pe Pinterest!



Leave a Reply