Călătorie în Pakistan pe cont propriu

De la incredibila ospitalitate a oamenilor săi până la al doilea cel mai înalt lanț muntos din lume, Karakoram, Pakistanul este o țară incredibilă care, din păcate, nu se bucură de o reputație prea bună, dar te asigur că, după ce îl vei vizita personal, îți vei schimba cu siguranță părerea.

Am petrecut cam o lună călătorind cu rucsacul în spate (aici găsești videoclipul călătoriei mele, în italiană, dar poți activa subtitrările) și explorând mai ales nordul țării, iar în acest ghid vei găsi o mulțime de informații și sfaturi ca să-ți organizezi cât mai bine călătoria pe cont propriu, departe de principalele circuite turistice, ca întotdeauna cu un ochi atent la buget.

Meniu rapid

↑ Meniu

Ghețarul Hopper.

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Pakistanul

Având în vedere că majoritatea călătorilor merg în țară ca să-i viziteze faimoșii munți, cea mai bună perioadă pentru a merge în Pakistan este, aproximativ, cea de la aprilie până în octombrie, deoarece în restul anului foarte multe zone sunt complet inaccesibile din cauza zăpezii și, în general, temperaturile sunt extrem de scăzute, iar deplasarea prin teritoriu devine cu adevărat complicată.

Pe de altă parte, dacă nu ai de gând să vizitezi Karakoramul, ci vrei pur și simplu să te ocupi de orașele cu interes istoric și cultural din uriașa câmpie a Pakistanului, atunci cea mai bună perioadă este cea de la noiembrie până în martie, adică iarna, când temperaturile sunt clar mai plăcute. Vara se pot depăși fără probleme 40 de grade și, te asigur din experiență personală, nu e deloc plăcut.

Documente și vaccinuri pentru intrarea în Pakistan

Obținerea unei vize nu a fost niciodată atât de ușoară. De fapt, începând din ianuarie 2019 se poate face cerere online prin site-ul oficial, iar pentru noi, italienii, se poate cere chiar și așa-numita „visa on arrival”, care este de obicei eliberată în 48–72 de ore (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Viza turistică cu intrare unică, valabilă trei luni, costă 35 $, dar, dacă vrei, se pot cere vize mai lungi și cu intrări multiple – evident, costul este mai mare. Prin același portal poți prelungi viza dacă este nevoie. La această pagină găsești calculatorul de costuri.

Notă: Deși site-ul lasă să se înțeleagă că viza on arrival este acceptată doar la aeroport, după ce am contactat serviciul de imigrări prin formularul dedicat, mi s-a confirmat că viza on arrival mi-ar fi fost acceptată fără nicio problemă și la granița terestră cu India, și chiar așa a fost; pentru alte granițe terestre îți recomand să contactezi serviciul de imigrări.

Actualizare octombrie 2024:

Începând din 14 august 2024, e-Visa va fi eliberată gratuit în maximum 24 de ore și permite o ședere de 90 de zile.

Pakistanul nu cere vaccinuri obligatorii, dar hepatita A și hepatita B sunt întotdeauna recomandate.

Pentru informații actualizate despre vize și altele îți recomand să verifici informațiile de călătorie ale ministerului de externe din țara ta (de exemplu, în România, „Condiții de călătorie” de pe site-ul MAE).

Fortul Altit.

Ce să faci și ce să vezi în Pakistan

În acest ghid prețurile sunt adesea exprimate în moneda locală. Moneda oficială a Pakistanului se numește „rupie pakistaneză” și se abreviază „PKR”.

Cursul este de aproximativ 1€ = 310 PKR. Pentru cursul actual îți recomand să arunci o privire pe această pagină.

Pakistanul este o țară destul de mare dar, așa cum am spus mai devreme, majoritatea vizitatorilor se concentrează – din motive întemeiate – aproape exclusiv pe regiunile din nord și, mai precis, pe statul Gilgit – Baltistan, urmând în esență Karakoram Highway, drumul care străbate lanțul muntos Karakoram până la granița cu China.

Tocmai în Gilgit – Baltistan mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului în călătoria mea prin Pakistan și de aceea vei vedea că informațiile despre această regiune sunt cele mai complete. În caz că te interesează alte zone ale țării, nu dispera, pentru că am adunat destul de multe informații care cred că îți vor fi utile.

Notă: De mai multe ori pe parcursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli însă problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și apoi încărcându-le în Organic Maps, care este, de departe, una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.

Islamabad

Construit practic din nimic în 1960, cu singurul scop de a deveni capitala țării, Islamabad este un oraș cu adevărat atipic față de restul Pakistanului: străzile care îl străbat sunt largi, cu trafic fluent, e multă verdeață, iar să vezi case și mașini de lux nu e deloc rar, aici trăiește de fapt toată clasa politică și elita țării.

Ce să faci și ce să vezi în Islamabad

Fiind fondat de curând, orașul nu are prea multe de oferit din punct de vedere istoric, iar sfatul meu este să-ți dedici timpul altor destinații, dar dacă ai la dispoziție măcar o zi, există câteva lucruri care merită vizitate.

Îți recomand să vizitezi moscheea Faisal (Google Maps), cea mai mare din țară și una dintre cele mai mari din lume; se poate ajunge ușor cu taxiul, sau mai bine cu Uber, și, indiferent de unde ești cazat, nu ar trebui să coste mai mult de câțiva euro.

O altă activitate interesantă în oraș este să vizitezi dealurile Margalla (Margalla Hills): această zonă deluroasă de la porțile orașului Islamabad (multe dintre trasee pornesc chiar din oraș!) oferă o mulțime de posibilități pentru drumeții de o zi. În timpul vizitei mele, în august, era mult prea cald, dar dacă te interesează așa ceva, Trail 3 (All Trails) și Trail 5 (All Trails) par să fie cele mai populare.

Dacă în schimb vrei doar să te bucuri de priveliștea asupra orașului fără efort, ia un taxi sau închiriază o motocicletă și mergi la Monal (Google Maps). Este un punct panoramic la capătul traseului numărul trei, la care se ajunge și pe drum; aici sunt câteva restaurante și cafenele de unde poți admira apusul peste oraș. Un alt punct panoramic și mai apropiat de oraș este Daman-e-Koh (Google Maps); și aici se poate ajunge atât pe jos, cât și cu mașina.

Moscheea Faisal.

Transportul până în Islamabad

Islamabad este conectat prin legături directe cu multe dintre principalele orașe ale Pakistanului; sunt autobuze din Lahore cam la fiecare jumătate de oră, iar călătoria durează cam patru ore. Autobuzele care vin din Gilgit pleacă la sfârșitul dimineții sau la începutul după-amiezii și ajung dimineața devreme la Islamabad, cam 15 ore.

Cazare în Islamabad

Backpackers Hostel & Guest House este un loc de cazare cu adevărat excelent; mai mult decât un hostel, este un apartament amenajat ca hostel, cu o sală comună cu adevărat spațioasă, bucătărie comună, wifi excelent, personal amabil și săritor. Îți recomand să rezervi din timp, pentru că nu au multe paturi și adesea e totul ocupat. O altă variantă excelentă este Coyote Den Travelers Hostel Islamabad.

Dacă vrei ceva mai luxos, Shelton’s Rezidor are recenzii bune și este la doi pași de moscheea Faisal.

Lahore

Lahore este al doilea oraș al Pakistanului ca mărime și este considerat, practic, capitala culturală a țării. Dacă ajungi pe cale terestră din India, este o oprire obligatorie, dar o recomand cu căldură oricui.

Ce să faci și ce să vezi în Lahore

Orașul vechi fortificat (Google Maps) este locul unde se află toate principalele atracții turistice și clădirile istorice. Îți recomand insistent să petreci cel puțin câteva ore plimbându-te pe străduțele pline de viață; bazare și street food sunt la propriu peste tot, iar cel mai frumos este că traficul din interiorul orașului vechi este practic absent. De pe Mall Road, unde se află majoritatea locurilor de cazare, până în orașul vechi cu taxiul costă 100–200 de rupii ziua și 200–300 de rupii seara.

Moscheea Badshahi

Și aceasta este una dintre cele mai mari moschei din lume; curtea interioară poate găzdui până la 100.000 de credincioși și, spre deosebire de cea din Islamabad, are un stil mai clasic (Google Maps).

Orice șofer de taxi știe care este intrarea corectă, dar în caz că vrei să ajungi la moschee pe jos, singura intrare pentru public este cea de în acest punct; este un complex cu adevărat mare, unde, pe lângă moschee, mai sunt câteva restaurante, o zonă verde frumoasă, Fortul Lahore (Google Maps) și un templu sikh (Google Maps).

Am ajuns la sfârșitul după-amiezii și am avut ocazia să vizitez doar moscheea; intrarea este gratuită, dar păstrarea încălțămintei lăsate afară costă 20 de rupii, iar la intrare ești îndrumat spre muzeu, unde la ieșire ți se cere să lași o donație.

Templul poate fi vizitat doar dimineața (nu-mi amintesc programul), în timp ce intrarea (200 de rupii) la fort este posibilă doar până la 17:40, iar moscheea e deschisă până la 20:00.

Moscheea Badshahi.

Moscheea Wazir Khan

În orașul vechi fortificat mai este o moschee cu adevărat interesantă, care merită vizitată. Se numește Wazir Khan (Google Maps) și a fost construită în secolul al XVII-lea; deși nu este la fel de impresionantă ca Badshahi, merită cu siguranță vizitată, dacă nu din alt motiv, măcar pentru că, plătind 100–200 de rupii (prețul se negociază), poți urca într-unul dintre turnurile din laturile moscheii, de unde ai priveliști incredibile asupra orașului.

Muzeul orașului Lahore

Este cel mai mare și mai important muzeu din țară, deschis în 1864, în perioada colonială, și are o colecție de artefacte cu adevărat impresionantă, de la arta budistă la cea islamică, cu o mulțime de manuscrise, arme, costume și bijuterii vechi. Este deschis în fiecare zi de la 9:00 la 19:00, cu excepția zilei de vineri, iar intrarea pentru străini costă 1.000 de rupii (Google Maps).

Ceremonia de la Wagah Border

Granița de la Wagah (partea pakistaneză) sau Attari (partea indiană) este singura graniță deschisă între cele două țări și aici are loc în fiecare zi o ceremonie destul de ciudată. Frontiera este deschisă doar de la 10:00 la 16:00 și pe la 15:00 începe o adevărată ceremonie de închidere, în timpul căreia forțele de frontieră ale celor două state defilează în costume tradiționale și oferă un adevărat spectacol, în timp ce lumea urmărește de pe tribune.

Eu am asistat la ceremonie din partea indiană, dar evident ești binevenit și din partea pakistaneză. Intrarea este gratuită și – deși nu sunt de acord cu aceste competiții de „cine o are mai mare” dintre cele două țări, care chiar nu au nevoie să mai crească tensiunea – cred că este absolut de neratat.

Un tuk-tuk de la Lahore până la graniță costă 600/700 de rupii și, dacă îi ceri să aștepte până te întorci, probabil te poți înțelege pe 1.000 de rupii dus-întors; sunt puțin peste 30 km, cam o oră.

Notă: Orele de deschidere și de închidere a graniței par să varieze des și, în consecință, și începutul ceremoniei, așa că te îndemn să verifici la fața locului.

Ceremonia de la Wagah Border.

Transportul până în Lahore

Spre și dinspre Islamabad sunt autobuze practic la fiecare jumătate de oră. Printre autobuzele „drăguțe”, Nazi express este compania cea mai ieftină, 900 de rupii. Skyways costă 1.100 de rupii, iar Faisal Movers 1.200 de rupii. Terminalele celor trei companii se află toate la mică distanță unele de altele, la sud de Lahore; un tuk-tuk de pe Mall Road costă aproximativ 300 de rupii.

Dacă vii din India (Amritsar), ai putea combina ceremonia de la Wagah Border cu trecerea frontierei: treci prin controlul de imigrare și apoi te întorci ca să vezi ceremonia; procedând așa, ar trebui să fie și mai ușor să găsești o ocazie ca să ajungi la Lahore după încheierea ceremoniei.

Cazare în Lahore

Lahore Backpackers pare să fie varianta cea mai populară printre backpackeri; eu am dormit puțin mai încolo, la Regale Internet Inn, internetul e foarte rapid, iar personalul este amabil și săritor, dar nu te aștepta la nimic mai mult în privința spațiilor.

Moscheea Wazir Khan.

Gilgit

Gilgit este capitala statului Gilgit – Baltistan și o oprire practic obligatorie pentru oricine vrea să exploreze nordul țării. Orașul în sine nu are însă prea multe de oferit, dar rămâne totuși baza ideală pentru a începe explorarea văilor din jur.

Oricum, având în vedere că foarte probabil va trebui să petreci aici cel puțin o zi sau două, imediat ce ajungi și înainte de întoarcerea la Islamabad, îți recomand să faci o plimbare pe strada principală care duce la Bazar și, dacă îți place puiul, trebuie neapărat să încerci acest restaurant.

O altă atracție nu departe de oraș pe care ai putea-o vizita este Kargah Buddha (Google Maps), un sit arheologic din secolul al VII-lea, aflat la aproximativ 8 km la vest de Gilgit, unde se găsește o reprezentare a lui Buddha sculptată în stâncă. Se pare că au început să ceară 1.000 de rupii de la străini; dacă ai un buget limitat, probabil nu merită.

Transportul până în Gilgit

Din Islamabad sunt cel puțin două companii care operează autobuze de noapte în fiecare noapte: NATCO, care este compania guvernamentală, are mai multe plecări de la 14.00 până la 21.00, dar cursele pot fi anulate dacă autobuzul nu e plin. Pe drum sunt două puncte de control pentru turiști, unde trebuie să predai o copie a pașaportului. Biletul costă 3.020 PKR. O cititoare a blogului a avut o experiență pozitivă: „Autobuzul era confortabil, nu a făcut opriri intermediare ca să ia oameni de pe drum (cum se întâmplă mereu în India în autobuzele publice) și am făcut 16 ore din cauza unei alunecări de teren după Chilas”.

Eu am preferat Faisal Movers, la recomandarea hostelului în care am stat la Islamabad; are plecări la 20:00 și la 22:00, costul este de 4.000 PKR, dar serviciul este, ca să nu spun mai mult, impecabil, autobuzele sunt noi și fiecare scaun are ecran ca în avion; o recomand cu căldură și pe baza poveștilor altor călători care au luat NATCO, oricum sunt cel puțin 15 ore de autobuz.

Un alt sfat pentru cei care călătoresc cu un buget limitat: după ce cobori în autogara din Gilgit, fără să iei un taxi, pe strada principală (lângă autogară) trec niște camioane mici Suzuki care fac naveta pe drum și funcționează ca transport public; cursa costă doar 25 de rupii.

Pentru cei care au în schimb un buget mai generos, au puțin timp sau pur și simplu vor să economisească 15 ore de autobuz, Gilgit are legături aeriene zilnice cu Islamabad, aproximativ 100 €, dar atenție, pentru că din cauza vremii rele de la altitudine zborurile pot fi anulate fără preaviz.

Actualizare octombrie 2024 din partea unei cititoare a blogului:

Luasem un zbor spre Gilgit, dar a fost anulat, ca de cele mai multe ori. Ca să mergi spre nord, merită întotdeauna să iei un zbor spre Skardu, dar nu știam și am mers pe cale terestră atât la dus, cât și la întors, însă drumul este extrem de obositor. Unele companii, precum Faisal Movers, nu mai acceptă turiști „singuri” în autobuze, pentru că este nevoie de un polițist în autobuz pentru controale. Noi am mers și la dus, și la întors cu un taxi privat, iar prețul este de aproximativ 8.000 PKR de persoană. Grupurile pot închiria microbuze și pot fi însoțite așa.

Cazare în Gilgit

Medina Hotel 2 este un hotel ieftin excelent și curat, care are și dormitor comun. Toate camerele dau spre o curte interioară foarte drăguță, restaurantul oferă mâncare excelentă la un preț mic, wifi-ul nu e deloc rău, iar personalul este super amabil și săritor. Dacă ai nevoie, este posibil să lași în păstrare niște lucruri cât explorezi restul regiunii, să organizezi tururi și să închiriezi vehicule. Recomandat cu căldură.

Fairy Meadows (Tabăra de bază Nanga Parbat)

Fairy Meadows este, fără îndoială, destinația turistică prin excelență din nordul Pakistanului. Ceea ce în trecut era doar o pășune alpină cu câțiva păstori a devenit acum o adevărată stațiune turistică, înconjurată de verdeață și munți, cu cazare pentru toate buzunarele. De aici ai priveliști spectaculoase asupra ghețarului Rakhiot și a muntelui Nanga Parbat, aflat nu departe, care, cu 8.126 de metri, este al nouălea cel mai înalt munte din lume!

Nanga Parbat văzut din Fairy Meadows.

Ce să faci și ce să vezi în Fairy Meadows

Așa cum sugerează titlul paragrafului, pornind din Fairy Meadows, dacă ești într-o formă fizică decentă, poți ajunge la tabăra de bază a muntelui Nanga Parbat și te poți întoarce în aceeași zi. Sunt puțin peste 8 km și cam 700 de metri diferență de nivel, traseul este marcat pe Organic Maps (pe care îți recomand insistent să-l descarci!) și, dacă mergi într-un ritm alert, se poate parcurge în 3–4 ore. Odată ajuns la acest punct panoramic, ia poteca din dreapta – la dus eu am luat-o pe cea din stânga, care trece mai jos și, pe lângă faptul că trebuie să traversezi câteva pâraie într-un mod nu tocmai sigur, poteca are o mulțime de urme diferite și nu e deloc ușor de urmat. Poteca din dreapta, în schimb, este mult mai bătută și cred că este cea „oficială”, deși nici în acest caz porțiunea care traversează ghețarul nu e tocmai ușor de urmat, chiar dacă din când în când există câte un morman de pietre care marchează calea. În orice caz, absolut nimic imposibil, dar fii atent unde pui picioarele!

Odată ajuns la tabăra de bază, nu te aștepta la vreo construcție sau vreun monument deosebit, e doar o cruce și patru plăcuțe cu numere; în plus, în ziua vizitei mele eram singura persoană de acolo, dar priveliștile asupra muntelui Nanga Parbat sunt cu adevărat spectaculoase!

Recapitulând, ar trebui să-ți ia cel mult 3–5 ore ca să ajungi la tabăra de bază pornind din Fairy Meadows și nu mai mult de 3–4 ore ca să te întorci; îți recomand să pornești dimineața devreme, deoarece dimineața e de obicei mai senin. Din experiență personală, totul se poate face fără probleme pe cont propriu, dar, după ce am vorbit cu un alt călător, la punctul panoramic menționat mai devreme (unde se află bifurcația), dacă ajungi târziu, ar putea fi un agent de poliție (evident, eu am trecut prea devreme) care nu te lasă să mergi mai departe singur din motive de siguranță. Nu dispera, pentru că, din ce mi s-a spus, agentul te însoțește gratuit și funcționează, în esență, ca ghid.

În caz că nu te simți în largul tău să faci cele descrise pe cont propriu, un ghid pentru toată ziua nu ar trebui să te coste mai mult de 3.000 PKR, iar dacă ți se pare că e prea mult să faci totul dintr-o suflare într-o singură zi, atunci poți înnopta la Behal, o așezare de păstori aflată cam la jumătatea drumului dintre Fairy Meadows și tabăra de bază. Și aici se poate dormi și sunt locuri de cazare care merg de la corturi până la bungalouri frumoase din lemn; în plus, atmosfera este mai relaxată decât în Fairy Meadows, unde se cazează majoritatea oamenilor.

Alternativ, ai putea să vizitezi pur și simplu Behal și apoi să ajungi la punctul panoramic dus-întors în aceeași zi, fără să mergi mai departe (foarte mulți fac exact așa), și să te bucuri de numeroasele alte puncte panoramice de pe traseu, care până aici este absolut ușor de urmat și cu adevărat plăcut.

În sfârșit, așa cum fac mulți turiști locali, ai putea pur și simplu să petreci câteva zile de relaxare în Fairy Meadows și în împrejurimi, sorbind câteva căni de cafea și admirând peisajul din jur.

Nanga Parbat văzut din Behal.

Transportul până în Fairy Meadows

A ajunge în Fairy Meadows nu este tocmai simplu. Primul pas este să ajungi la Rakhiot Bridge, aflat la aproximativ 80 km la sud de Gilgit, pe Karakoram Highway; pentru asta ai în esență trei opțiuni: să iei microbuzele spre Chilas care pleacă în fiecare oră din autogara din Gilgit (cost 250 de rupii, cam o oră și jumătate), să iei un taxi sau să faci autostop, care funcționează de minune. Din punct de vedere tehnic, dacă ajungi la Gilgit cu autobuzul din Islamabad, ai putea să ceri să fii lăsat direct la Rakhiot Bridge, fără să mai treci mai întâi prin Gilgit; aici sunt câteva hoteluri unde ți-ai putea lăsa bagajele în plus înainte de a merge spre Fairy Meadows.

Oricare ar fi alegerea ta, îți recomand să ajungi la Rakhiot Bridge cât mai repede posibil. Singura cale legală de a continua (există un agent de poliție care nu te lasă să mergi mai departe pe jos) este să urci într-un jeep condus de localnici, care profită din plin, iar costul pare să crească în fiecare an. Oricum, în august 2019 prețul (dus-întors) era de 8.000 PKR, împărțit între maximum 5 persoane, care însă trebuie să fie de acord asupra datei și orei întoarcerii. Dacă, de exemplu, tu vrei să petreci două nopți în Fairy Meadows, iar celelalte persoane care încearcă să umple un jeep vor să rămână o singură noapte, nu poți împărți jeepul doar pentru dus și ar trebui să plătești jeepul în întregime; în esență, fără cele 8.000 de rupii, jeepul nu se mișcă. După părerea mea este o țeapă, dar din păcate așa funcționează lucrurile; oricum, odată urcat, te așteaptă aproape două ore pentru doar 14 km, pe un drum care cu siguranță nu este potrivit pentru cei slabi de inimă, iar când ajungi în acest punct, unde în esență se termină drumul, te așteaptă 1–2 ore de mers pe jos până la Fairy Meadows.

Actualizare din partea unei cititoare care a vizitat Pakistanul în vara lui 2023: „Acum jeepul costă nu mai puțin de 14.000 PKR, se poate în continuare împărți cu cineva, dar trebuie să te pui de acord asupra numărului de nopți și a orei de întoarcere; încearcă să nu permită împărțirea jeepului cu turiști pakistanezi, care au un tarif cu totul diferit… totuși, drumul, periculos în sine, este supus numeroaselor alunecări de teren (și nu doar când plouă), așa că anul acesta a fost închis câteva zile (important să te informezi – chiar dacă e greu – înainte de a ajunge la Raikot Bridge) și, oricum, când am reușit în sfârșit să ajung acolo, exista un blocaj din cauza căruia, cu 3 km înainte de începutul trekului, trebuia să cobori din jeep, să faci o porțiune pe jos (un tronson foarte expus) și apoi să schimbi jeepul (suma totală rămâne aceeași, dar se plătește fracționat celor două jeepuri).”

Actualizare octombrie 2024

Tariful pentru jeepul spre Fairy Meadows este de 16.000 PKR. Au mărit prețul pentru că o parte din drum s-a prăbușit și, până îl repară, sunt necesare două jeepuri, iar tronsonul întrerupt se parcurge pe jos (10 minute).

Cazare în Fairy Meadows

Cum am mai spus, Fairy Meadows, deși mai scump decât restul țării, are opțiuni cam pentru toate buzunarele, de la corturi la bungalouri luxoase; prețurile sunt foarte negociabile, iar și perioada anului contează destul de mult, dar un cort și un sac de dormit ar trebui să coste cam 500 PKR pe noapte, iar un bungalou simplu 2.000 PKR. Greenland Resort este o opțiune populară printre călători. Personal, am dormit la The Public House, unde, după ce m-am tocmit pe rupte, am plătit 2.500 PKR pentru două nopți într-o cameră privată cu baie (se pare că nu mai este deschis).

Minapin (Tabăra de bază Rakaposhi)

Minapin este un sătuc aflat la aproximativ 80 km la nord de Gilgit și punctul de plecare ideal pentru oricine vrea să ajungă la tabăra de bază Rakaposhi. Dacă nu ai chef de un efort serios, îți recomand să sari peste această oprire, dar, dacă ai ocazia, oprește-te măcar la acest punct panoramic, aflat la propriu pe Karakoram Highway, de unde ai oricum priveliști fantastice asupra muntelui Rakaposhi, fără să fie nevoie să ajungi neapărat la tabăra de bază.

Ghețarul Rakaposhi.

Transportul până la tabăra de bază Rakaposhi

Cum am mai spus, să ajungi la tabăra de bază și să te întorci la Minapin în aceeași zi este un efort serios, dar absolut fezabil în 7–9 ore, în funcție de ritmul fiecăruia; sunt aproximativ 18 km și 1.600 de metri diferență de nivel în total. Așadar, nu tocmai o plimbare, dar te asigur că merită: odată ajuns sus, te bucuri de o priveliște incredibilă asupra muntelui Rakaposhi și a ghețarului de dedesubt, unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care le-am văzut în viața mea.

Și aici, din păcate, poteca de urmat nu este tocmai clară, dar este marcată pe Organic Maps. Dacă vrei, pe All Trails poți descărca și coordonatele GPS ale potecii. Cam la jumătatea drumului găsești Upper Hapakun Hotel & Camping, unde poți mânca și, dacă vrei, poți chiar înnopta, ca să continui a doua zi. Încearcă să pornești dimineața devreme, ia-ți un pachet cu mâncare și bucură-te de peisaj!

Notă: Dacă te interesează, poți petrece noaptea la tabăra de bază cu echipamentul tău, dacă ai, sau la niște localnici care au un punct fix și oferă masă și cazare. În al doilea caz, cred totuși că e mai bine să organizezi lucrurile din vale. În sfârșit, ai putea să te bazezi pe un ghid local și a doua zi să traversezi ghețarul ca să ajungi la tabăra de bază a muntelui Diran. Eu nu am făcut-o, dar, după cum se pare, este o drumeție frumoasă, absolut de nefăcut fără ghid!

Tabăra de bază Rakaposhi.

Transportul până în Minapin

Personal, am ajuns la Minapin din Fairy Meadows în aceeași zi, făcând autostop de la Raikot Bridge până la Gilgit, de unde am luat apoi un microbuz spre Aliabad (Google Maps), cerând să fiu lăsat la intersecția care duce spre Minapin. Aici am început să merg pe jos cei 3 km până în sat, deși, după nici 5 minute, un localnic s-a oprit și mi-a oferit să mă ducă. Cred că există și microbuze care merg direct la Minapin, dar sunt mult mai rare decât cele care merg la Aliabad; oricum, autostopul este probabil cea mai comodă și rapidă opțiune dintre toate.

Cazare în Minapin

Îți recomand cu căldură să dormi la Osho Thang Hotel, clădirea este cu adevărat curată, are o grădină interioară frumoasă, personalul este cordial, iar mâncarea este pur și simplu delicioasă!

Karimabad

Karimabad a fost timp de secole orașul principal din valea Hunza și este și acum capitala ei. Chiar dacă Aliabad l-a depășit ca mărime, orașul păstrează un patrimoniu istoric și cultural deloc neglijabil, cu o mulțime de locuri de interes pe o rază de câțiva kilometri. Aici locuitorii sunt aproape toți ismailiți, ramura cea mai liberală a islamului, foarte multe femei merg pe stradă fără burqa și ți-ar putea chiar adresa cuvântul, iar a găsi alcool nu este deloc greu, așa că destul de mulți tineri pakistanezi văd Karimabad cam ca pe Amsterdamul european.

Ce să faci și ce să vezi în Karimabad

Nu întâmplător Karimabad era orașul principal al văii, pe care de altfel o domină de sus, într-o poziție care în trecut era cu siguranță considerată strategică, iar astăzi oferă priveliști spectaculoase asupra tuturor vârfurilor din jur: locul ideal unde să petreci două zile de relaxare, poate savurând tarta cu nuci (walnut cake) de la Café de Hunza.

Fortul Baltit văzut de pe poteca care duce spre Ultar Meadows.

Fortul Baltit

Fortul Baltit (Google Maps) este în schimb cel care se înalță deasupra orașului Karimabad; ca să ajungi la el mergi prin cartierul de case cel mai vechi, care pe alocuri amintește de străzile unui vechi sat european. Nu am vizitat interiorul fortului, ci m-am limitat la curtea exterioară, așa că nu mă pronunț. Din ce mi s-a spus, interiorul fortului e mai puțin pustiu decât cel din Altit și chiar e ceva de văzut. Intrarea costă și aici 1.000 PKR. Deschis în fiecare zi de la 9:30 la 17:30.

Fortul Altit

Fortul Altit (Google Maps) din punct de vedere tehnic nu se află în Karimabad, ci în Altit, din apropiere, dar se poate ajunge la el fără probleme pe jos, fiindcă se află la doar 3 km de Karimabad. Fortul este un sit UNESCO și a fost restaurat de curând; construit pe vârful unei stânci abrupte, este cu adevărat pitoresc, dar, după părerea mea, nu merită prețul intrării, care, pentru noi, străinii, se ridică la 1.000 PKR.

Puțin, dacă te gândești la standardele europene, dar o adevărată nebunie pentru cele locale; tu alegi. Oricum, indiferent dacă te hotărăști să vizitezi fortul sau nu, îți recomand să faci plimbarea care duce la intrarea lui, pentru că traversezi partea veche din Altit, cu clădiri tradiționale de ambele părți, foarte drăguță. Deschis în fiecare zi de la 9:30 la 17:30.

Eagle’s Nest

Având în vedere că tot ești în Altit, îți recomand să urci până la punctul panoramic numit Cuibul Vulturului (Google Maps). De aici ai o priveliște și mai spectaculoasă asupra întregii văi și asupra iconicului munte numit „Lady Finger”, iar în depărtare se văd și Diran și Rakaposhi. Eu am urcat și m-am întors în aceeași zi, dar, dacă vrei, ai putea înnopta aici, fiindcă sunt numeroase hoteluri și restaurante.

Din punct de vedere tehnic ai putea merge pe jos până în vârf, dar, pornind din Karimabad, ți-ar lua cel puțin două ore. Eu plecasem cu această idee, dar, așa cum mi s-a întâmplat des în Pakistan, la jumătatea drumului un localnic pe motocicletă s-a oprit și mi-a oferit să mă ducă, iar la întoarcere nu făcusem nici 200 de metri când s-a întâmplat același lucru. În caz că nu e stilul tău și nici nu ai chef să mergi pe jos, un taxi nu ar trebui să te coste mai mult de câțiva euro.

Valea Hunza văzută din Eagle’s Nest.

Satul Ganish

Ceva care, după părerea mea, merită în schimb prețul biletului este vizita satului Ganish (Google Maps): și aici se poate ajunge fără probleme pe jos din Karimabad, iar intrarea pentru vizita ghidată se află cam în acest punct. Este cea mai veche așezare de pe vechiul Drum al Mătăsii din valea Hunza și aici se găsesc și acum clădiri și moschei vechi de peste 400 de ani. Intrarea în sat costă 500 de rupii și include un ghid care, în cazul meu, a fost un om extrem de amabil, care ne-a oferit multe informații. Omul, după ce a condus ani de zile tururi prin tot Pakistanul, s-a întors în satul său natal ca să încerce să contribuie la vizibilitatea acestui sit.

Tabăra de bază Ultar (Ultar Meadows)

Poteca care duce la tabăra de bază a muntelui Ultar începe nu departe de fortul Baltit, în acest punct. Teoretic este o drumeție destul de scurtă și drăguță, dar nu am putut-o face, deoarece defileul de la puțin după începutul potecii, chiar la ieșirea din Karimabad, este dintotdeauna supus unor alunecări de teren continue, iar în timpul vizitei mele se lucra pentru a rezolva situația. Așadar, în caz că te interesează, îți recomand insistent să te informezi despre starea actuală a siguranței.

Transportul până în Karimabad

Personal, am făcut autostop de la intersecția care duce spre Minapin, fără să aștept mai mult de 5 minute; alternativ, poți lua orice microbuz spre Aliabad și de acolo să încerci să afli dacă există vreun microbuz spre Karimabad sau să iei un taxi/să mergi pe jos. În teorie există un microbuz care pleacă dimineața devreme direct din Minapin spre Aliabad.

Cazare în Karimabad

Îți recomand Old Hunza Inn, camere curate și ieftine, wifi, personal foarte amabil și o sală comună minunată, cu ferestre mari cu vedere la toată valea. De fapt, eu am dormit într-una dintre camerele de la Backpackers Stories by Old Hunza Inn; este în esență aceeași proprietate, care însă acum are două profiluri diferite pe Booking.

Hopper

Valea Hopper nu face parte din itinerariul clasic de-a lungul Karakoram Highway, dar, dacă ai câteva zile de dedicat, personal cred că merită din plin. În special îți recomand satul mic aflat la capătul drumului care urcă de-a lungul văii, unde, la doi pași de ghețarul Hopper, se află micul centru Hopper.

Micul sat Hopper.

Ce să faci și ce să vezi în Hopper

Mulți vin până aici pur și simplu ca să admire ghețarul Hopper. Este unul dintre cei mai lungi ghețari din lume, în afara cercurilor polare, bineînțeles, al cărui front se află chiar la mică distanță de sat, care, de pe culmea unei stânci abrupte, de la numeroasele puncte panoramice, îl domină complet, oferind o priveliște unică. Așadar, poți veni pur și simplu la Hopper și te poți bucura de priveliști fantastice asupra ghețarului de dedesubt, fără prea mult efort. În caz că te interesează, sunt și câteva drumeții care pornesc chiar de aici.

Traseul cel mai popular dintre toate este cel care duce la Rush Lake, la poalele muntelui Rush, al doilea cel mai înalt lac alpin din toată Asia, la aproape 4.700 de metri; este de obicei un trekking de mai multe zile, care trece și pe lângă un punct panoramic de unde se poate vedea K2. Dacă ești experimentat și deosebit de rapid, poate fi parcurs pe cont propriu (pe wikiloc găsești itinerariul încărcat), dar majoritatea oamenilor petrec cel puțin o noapte în cort, iar pe traseu trebuie traversați doi ghețari, așa că nu este un trekking potrivit pentru cei cu puțină experiență. În sat sunt mulți ghizi și hamali dispuși să-și ofere serviciile fără să cheltuiești o avere.

Eu, sincer, nu aveam atât de mult timp la dispoziție și, la recomandarea unui localnic, m-am limitat să ajung la o așezare de păstori de unde ai priveliști excelente asupra vârfului Rush Peak, în depărtare, și asupra ghețarului Barpu, care se unește cu Hopper în apropierea satului.

În mijlocul ghețarului Hopper.

Este o drumeție drăguță care se poate face dus-întors în aceeași zi; din păcate poteca nu este marcată pe Organic Maps (de fapt am văzut că între timp cineva a adăugat traseul). Eu am ajuns până la acest punct în puțin sub 3 ore și cred că este suficient ca să ai o priveliște frumoasă, dar, dacă vrei, se poate continua. Cu toate acestea, este foarte ușor de urmat, pentru că este folosită des de păstorii din zonă; singura problemă este că trebuie să traversezi ghețarul Hopper, lucru care s-a dovedit puțin mai complicat decât credeam. Mai ales intrarea pe ghețar și ieșirea de pe el, cum îmi spuseseră și localnicii: până la urmă am reușit să găsesc drumul, dar nu a fost deloc imediat, așa că, ca să nu-mi asum nicio răspundere, îți recomand să iei un ghid local!

Punctul unde s-a încheiat drumeția mea, ghețarul Barpu.

Transportul până în Hopper

Dacă vrei să ajungi în Hopper cu transportul public, ai o singură posibilitate: există un singur microbuz care pleacă în fiecare zi la 12:00 din Aliabad și coboară a doua zi pe la 7:00. La dus am făcut însă autostop cu succes, așteptând în acest punct, la care se poate ajunge ușor pe jos din Karimabad. La întoarcere, în schimb, am reușit să „urc” în spatele unui microbuz care era deja plin și m-a lăsat la aceeași intersecție, totul pentru 70 de rupii.

Cazare în Hopper

Eu am dormit la Rush Lake Gateway Hotel, „obligat” de faptul că domnul care m-a luat cu mașina cât făceam autostop era prieten cu administratorul, așa că m-am simțit dator. Oricum, am avut o cameră privată cu baie pentru 1.500 PKR, iar mâncarea servită era delicioasă, dar în sat ar putea exista opțiuni mai ieftine.

Passu

Passu este o altă oprire excelentă pe Karakoram Highway, un sătuc pe drumul care duce spre granița cu China; aici se află unul dintre cele mai iconice lanțuri muntoase ale țării: „conurile din Passu”, care, cu forma lor ascuțită, par aproape imposibil de escaladat.

Conurile din Passu.

Ce să faci și ce să vezi în Passu

Lacul Attabad

Chiar înainte de a ajunge la Passu, dacă vrei, poți face o oprire la Lacul Attabad, un lac de un albastru smarald extrem de intens, format în 2010 în urma unei alunecări de teren dezastruoase care a măturat la propriu un sat întreg. Trecând pe Karakoram Highway se vede clar bucata uriașă de munte care s-a desprins și a dat naștere lacului, care acum este o atracție turistică unde se oferă activități precum scuterele de apă, pescuitul sau pur și simplu o plimbare cu barca.

Podul suspendat din Passu

Tot mergând spre Passu, o altă atracție este podul suspendat care traversează râul Hunza; este considerat unul dintre cele mai periculoase din lume, deoarece nu este deloc într-o stare excelentă, iar scândurile pe care pui picioarele sunt depărtate unele de altele; traversarea este interzisă din motive de siguranță, dar poți face poza obligatorie la începutul podului. Actualizare: Se pare că acum se poate traversa, presupun că se pot face poze frumoase.

Ghețarul Passu

Ghețarul se poate vedea și de pe drum, dar îți recomand insistent o drumeție foarte scurtă care pornește de la Lacul Borith. De aici e de ajuns să mergi nici măcar o oră ca să ajungi la niște puncte panoramice minunate asupra ghețarului de dedesubt (Google Maps); la început se merge pe drum, în timp ce ultimul tronson este pe o potecă bine întreținută și ușor de urmat, care este, în plus, marcată pe Organic Maps. Eu am ajuns până la acest punct panoramic, dar, dacă vrei, ai putea continua mai departe.

Am ajuns la lac în compania unui tânăr spaniol cu mașină proprie, cunoscut cu câteva zile înainte, dar dacă ești fără mijloc de transport nu ar trebui să ai nicio problemă cu autostopul, sunt doar 10 km de la Passu.

Ghețarul Passu.

Ghețarul Batura

Ghețarul Batura este și mai aproape de sat și se poate ajunge fără probleme pe jos; ar putea exista și alte poteci care duc la puncte panoramice mai bune, dar personal am urmat aceasta (singura prezentă pe Organic Maps). Și aici poteca este ușor de urmat și se vede clar că urcă versantul, chiar și din fundul văii. Din vârful „dealului” se vede clar ghețarul, dar priveliștile nu sunt excepționale, deoarece acesta face o cotitură în spatele muntelui. Dacă vrei, poți continua mai departe, dar se făcea târziu și am preferat să mă întorc; oricum, merită, chiar dacă priveliștea asupra ghețarului nu e cea mai bună, cea asupra văii și a Conurilor din Passu merită.

În sfârșit, la hotelul unde eram cazat se oferă și alte trekkinguri mai lungi și excursii pe ghețari, dar sincer nu am informații în această privință.

Transportul până în Passu

Și de data aceasta am ajuns cu autostopul: un doctor din Gilgit m-a luat cu mașina de la intersecția care duce spre Hopper până la Passu, deși el ar fi trebuit să se oprească mai devreme. Alternativ, poți oricând să iei orice microbuz care trece și care merge spre nord.

Cazare în Passu

Eu am dormit la Passu Inn. Familia care administrează hotelul este cu adevărat ospitalieră (mai ales bătrânul), camera era curată, mâncarea excelentă și este o curte drăguță unde te poți relaxa și, când este curent, au chiar și wifi! Cererea inițială era de 1.500 PKR pe noapte, dar am reușit să o reduc la 1.000 PKR. O altă opțiune populară pare să fie Passu Peak, dar din ce mi s-a spus este mai scumpă.

Poteca care duce la punctul panoramic asupra ghețarului Passu.

Sost

Precizez că eu, odată ajuns la Passu, m-am întors din drum, puțin din lipsă de timp, puțin pentru că nu mă mai interesa chiar atât de mult să ajung la granița cu China ca să-mi fac poza obligatorie în vârful pasului.

Oricum, Sost este în esență ultimul sat înainte de granița cu China, aflată la doar 80 km mai spre nord. Nu e prea mult de făcut, în afară de a încerca să organizezi un taxi ca să ajungi la pas a doua zi.

Notă: Controlul de imigrare pakistanez se află aici. Dacă vrei deci să mergi mai departe spre China, ține minte că trebuie să ai deja o viză și, din ce am înțeles, ești obligat și să fii însoțit de un ghid chinez, pentru că zona, de interes militar, are reglementări cu adevărat stricte. Dacă ai de gând să treci granița, la această pagină găsești un ghid detaliat.

Transportul până în Sost

Transportul public ajunge chiar până aici, așa că orice microbuz care merge spre nord ar trebui să te ducă la destinație; alternativ, poți oricând să faci autostop.

Cazare în Sost

Pamir Serai Guesthouse pare să fie o opțiune populară printre călători.

Pasul Khunjerab

Situat la 4.600 de metri deasupra nivelului mării, este cel mai înalt punct de pe Karakoram Highway și cel mai înalt pas de frontieră din lume, motiv pentru care a devenit practic o atracție turistică, cu foarte multe persoane care ajung aici în fiecare zi, în sezonul de vară (pasul este închis iarna), ca să facă poza obligatorie. Eu, așa cum am spus mai devreme, nu am fost, dar dacă ai timp la dispoziție ar putea fi ceva drăguț și diferit de făcut.

În plus, din ce mi s-a spus, drumul care duce la pas este cu adevărat pitoresc. Nu este însă posibil să ajungi la pas cu transportul public, deoarece, deși există autobuze directe spre China, nu este permis să cobori la graniță și apoi să te întorci cu un autobuz venit din direcția opusă sau făcând autostop. Așadar, singura opțiune este să iei un taxi, care, conform cercetărilor mele, ar trebui să coste cam 3.000 PKR; ideal ar fi să reușești să-l împarți, și ține minte că trebuie plătită și intrarea în parcul național Khunjerab, 1.300 PKR.

Pasul Khunjerab.

Îți organizezi călătoria? Dacă mai trebuie să-ți faci asigurarea, aici găsești ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Dacă o cumperi prin linkurile din ghid, susții acest site fără niciun cost suplimentar.

Skardu

Skardu este nodul tuturor expedițiilor spre K2, precum și al trekkingurilor care duc la tabăra de bază. De aici se merge, de fapt, spre Askole, unde se termină drumul și începe trekkingul propriu-zis. Dacă te interesează, să știi că sunt necesare cel puțin 12 zile, iar prețurile pornesc de la 1.500 $. Poți găsi un ghid excelent la această pagină.

Ce să faci și ce să vezi în Skardu

În Skardu, sincer, nu e foarte mult de făcut și cred că o zi este mai mult decât suficientă pentru a vizita Muzeul K2, aflat lângă PTDC Motel; muzeul a fost finanțat de guvernul italian și merită cu siguranță o vizită!

Alte obiective de interes nu prea departe de Skardu sunt fortul Kharpocho, deșertul Katpana și, în sfârșit, așa-numita „Buddha Rock”. Chiar și doar vizitarea ultimelor două obiective, fără un mijloc de transport propriu, este destul de incomodă și de aceea îți recomand să petreci în Skardu doar o zi. Dacă ai un mijloc de transport al tău sau ești dispus să închiriezi unul ori să plătești un șofer, ai putea vizita și câteva cascade din împrejurimile orașului Skardu, precum Manthokha, Khamosh și Basho.

În sfârșit, Hushe este un sat izolat aflat în valea cu același nume, la aproximativ 150 km de Skardu; o fată din zonă mi l-a descris ca pe un sat de basm și, pentru mulți, mai ales pentru motocicliști, este destinația finală a acestei regiuni din Karakoram; de aici pornesc, în plus, numeroase trekkinguri precum Gondogoro La, Concordia și Charakus. Poți găsi un ghid la această pagină.

Deșertul Katpana.

Transportul până în Skardu

Eu am avut norocul să fac drumul cu Toyota Runner a prietenului meu spaniol, cunoscut cu câteva zile înainte, așa că am evitat ceea ce, în general, este un drum destul de incomod dacă se face cu transportul public. Drumul care leagă Gilgit de Skardu este, de fapt, deosebit de expus alunecărilor de teren și căderilor de pietre (mai ales în sezonul musonic), care pot cauza închideri temporare și lucrări continue de întreținere ce prelungesc timpul de parcurs până la peste 10 ore. Primul microbuz pleacă din Gilgit la 9:00, deci teoretic ai putea face totul dintr-o suflare pornind din Sost, de unde pleacă un autobuz la 5:00. Dacă vrei, Skardu are un aeroport cu zboruri spre și dinspre Islamabad.

Cazare în Skardu

Eu am dormit la Indus Motel, cameră spațioasă și curată, cu baie privată; cererea inițială era de 2.500 PKR pe noapte, dar am reușit să cobor până la 1.000 PKR. Personal amabil și mâncare bună la prețuri mici.

Parcul Național Deosai

Platoul Deosai, situat la o altitudine medie de 4.141 de metri deasupra nivelului mării, este considerat al doilea cel mai înalt platou din lume. Peisajul pe care îl întâlnești este complet diferit de ce ai văzut până acum; este un peisaj deluros extrem de verde, care nu are cu adevărat nimic de-a face cu vârfurile stâncoase care caracterizează restul regiunii.

Campingul nostru pentru noapte.

Ce să faci și ce să vezi în Deosai

Parcul Național Deosai este perfect pentru pasionații de camping, de pescuit și de natură în general. Nu există drumeții deosebite de făcut în interiorul parcului și, în esență, te limitezi să urmezi drumul de pământ care îl străbate, făcând câteva opriri ici și colo.

Pe traseu ai putea zări unele dintre speciile autohtone, precum ursul brun himalayan, lupul cenușiu și leopardul zăpezilor! Două opriri clasice sunt la Bara Pani Bridge, unde este un restaurant și cred că oferă și corturi unde poți înnopta, la Chota Pani, care oferă mai mult sau mai puțin aceleași facilități, și, în sfârșit, la lacul Shausar. Intrarea în parc costă 1.300 PKR.

Transportul până în Deosai

În caz că nu a fost clar, această parte a călătoriei am făcut-o în compania prietenului meu spaniol cu mașină proprie, cu care am și petrecut noaptea în parc. Din păcate transportul public nu este o opțiune: dacă vrei deci să-l vizitezi, probabil e mai ieftin să plătești un jeep care să te ducă din Skardu la Astore într-o singură zi, vizitând parcul aflat la mijloc. Conform cercetărilor mele, costul este undeva între 8.000 și 10.000; așadar, ideal ar fi să găsești pe cineva cu care să-l împarți, iar grupul backpacking Pakistan ar putea fi locul potrivit. Drumul de la Skardu la Astore durează cam 7 ore.

Cazare în Deosai

Cum am mai spus, mulți vizitează parcul într-o excursie de o zi; la Bara Pani Bridge și la Chota Pani se oferă, din punct de vedere tehnic, corturi pentru dormit. Noi aveam echipamentul nostru de camping și ne-am așezat lângă râu, înainte de a ajunge la Bara Pani; din ce ni s-a spus, se poate face camping cam oriunde, fără probleme. Chiar și în august noaptea era cu adevărat frig.

Lacul Shausar.

Astore și Lacul Rama

Astore în sine nu are prea multe de oferit, dar este o oprire practic forțată pentru cine vrea să viziteze clar mai frumosul Rama Lake (Google Maps): acest lac alpin se află, de fapt, la poalele peretelui nordic al muntelui Nanga Parbat, în esență pe partea opusă față de Fairy Meadows, despre care am vorbit mai devreme.

Lacul verde smarald, înconjurat de vârfuri înzăpezite, este fără îndoială un loc cu adevărat impresionant. Din păcate, sau din fericire, se ajunge destul de ușor, deoarece drumul ajunge până la Rama Meadows, de unde în aproximativ o jumătate de oră se ajunge la lac: din acest motiv este extrem de popular. Pentru a ajunge la Rama Meadows din Astore, autostopul nu ar trebui să fie deloc greu; alternativ, poți organiza un taxi.

Pentru a încheia, din Rupal, un sat aflat la puțin peste 30 km de Astore, pornește un trekking de 5 zile pe care nu am avut plăcerea să-l fac, dar pare cu adevărat frumos și care duce, în esență, la tabăra de bază a peretelui sudic al muntelui Nanga Parbat. La această pagină găsești o scurtă descriere.

Lacul Rama.

Transportul până în Astore

Dacă vii din Skardu prin Deosai, cu jeepul, atunci ia în calcul ideea de a include și transportul până la lacul Rama, făcând poate ceva de genul acesta:

prima zi, Skardu – Deosai – Astore
a doua zi, Astore – Rama Lake – Astore. Mi s-a spus că un jeep pentru trei zile și două nopți (una petrecută în Deosai și cealaltă la Rama Lake), inclusiv echipament de camping și de pescuit, ar trebui să coste cam 20.000 PKR.

Din Astore există apoi legături frecvente cu transportul public spre Gilgit, drumul este în condiții bune, 4–5 ore.

Cazare în Astore

Personal, noi am făcut camping în pădurea de la Rama Meadows, care se află, în esență, unde se termină drumul și începe poteca ce duce la lac. În împrejurimi sunt o serie de campinguri care oferă mâncare și corturi unde poți dormi, pe lângă câteva locuri de cazare care închiriază camere, inclusiv un PTDC. Dacă nu faci camping, a vizita lacul dus-întors în aceeași zi și a dormi în Astore este cu siguranță mai ieftin.

Alte destinații în nord

Ce am descris până acum sunt principalele destinații din nordul țării, urmând mai mult sau mai puțin itinerariul clasic de-a lungul Karakoram Highway; în această secțiune vreau însă să dau câteva idei celor care au mai mult timp la dispoziție sau care pur și simplu vor să se aventureze spre destinații aflate în afara principalelor circuite turistice.

Provincia Khyber Pakhtunkhwa

Provincia acoperă în esență nord-vestul țării și poate fi combinată cu Karakoram Highway. În loc să te îndrepți spre Gilgit, mergi spre Peshawar și continuă spre nord, traversând Swat Valley și Chitral, apoi reintră în regiunea Gilgit Baltistan prin pasul Shandur.

Înainte de a porni pe acest itinerariu, să știi însă că această regiune este cea mai conservatoare din țară, deoarece cea mai mare parte a populației aparține grupului etnic paștun (Pashtuns), unul dintre cele mai fundamentaliste din Islam. Dacă ești deci femeie, ai grijă neapărat să te îmbraci decent, iar bărbaților li se recomandă să poarte îmbrăcămintea locală „salwar kameez”.

Notă: Unele regiuni aparținând acestei provincii, mai ales cele apropiate de granița afgană, trebuie considerate instabile și nu tocmai sigure; te îndemn să faci cercetările necesare, deoarece situația se schimbă continuu.

Animale curioase printre munții Pakistanului.

Peshawar

Peshawar este cel mai vechi oraș din Pakistan și unul dintre cele mai vechi din întreaga Asie. Astăzi este capitala provinciei Khyber Pakhtunkhwa și aici, în interiorul orașului vechi, se găsesc unele dintre cele mai bune bazare din țară. Un alt obiectiv de interes turistic este fortul Bala Hisar. Există legături frecvente între Peshawar și Islamabad.

Redau experiența unei cititoare a blogului: „Am fost acolo într-o excursie de o zi (plecare din autogara din Faisalbad, din Islamabad, cu autobuzul Daewoo, cam 2 ore și jumătate, aproximativ 700 PKR, cu posibilitate de rezervare online): este un loc cu o atmosferă aparte, destul de «hard core»; am fost în old city, dar mi-au dat de înțeles să nu merg în partea de nord a orașului, unde este un parc… oamenii (doar bărbați) sunt foarte curioși și în general amabili, pare că nu văd des turiști. Dacă nu vrei să vezi situri arheologice, cred că o zi este suficientă, dar recomandată. (În Peshawar este avantajos să schimbi valută și se poate obține viza pentru Afganistan).”

Swat Valley

Din Peshawar continuă spre nord, traversând Swat Valley, o zonă muntoasă cu adevărat spectaculoasă, care oferă destul de multe posibilități de trekking, departe de principalele trasee turistice. În trecut zona se afla sub controlul talibanilor – chiar și în 2017, deci nu cu foarte mult timp în urmă – iar valea fusese interzisă turiștilor, dar acum s-ar părea că lucrurile s-au stabilizat.

Principalele destinații turistice din vale sunt: Malam Jabba, Mingora (orașul principal, de unde se pot organiza destul de multe trekkinguri) și, în sfârșit, Kalam. La această pagină găsești informații excelente despre posibile excursii din Kalam, iar la aceasta o prezentare generală a Swat Valley.

Chitral

Chitral este un oraș destul de mare, care servește drept bază pentru a vizita văile Kalash din apropiere: Bumburet, Birir și Rumbur. Să știi că, dacă vrei să vizitezi Kalash valleys, trebuie să te înregistrezi la secția de poliție și ți se va atribui o gardă privată: în 2009, de fapt, un grup de talibani a trecut granița, ucigând mai multe persoane. Dacă se poate, este recomandabil să vizitezi regiunea în timpul Chilam Joshi Festival, care durează patru zile, începând cu 13 mai în fiecare an.

Ca să ajungi la Chitral dinspre sud: din Mingora sunt microbuze directe spre Timargara, de unde poți lua un al doilea microbuz spre Chitral. Drumul este destul de lung și pot fi necesare până la 12 ore. Alternativ, poți ajunge la Chitral și pornind din Kalam, traversând Kumrat Valley, pentru care găsești un ghid excelent la această pagină.

Pasul Shandur.

Pasul Shandur

Din Chitral, ca să ajungi la Gilgit, trebuie să treci prin Pasul Shandur, aflat la 3.700 de metri altitudine. Sunt 390 km care, dacă sunt parcurși cu transportul public, iau două zile întregi; trebuie, de fapt, să ajungi mai întâi la Mastuj, să înnoptezi aici și să continui spre Gilgit a doua zi. Ideal ar fi să găsești pe cineva cu care să împarți costurile și un jeep privat, care are nevoie de aproximativ 18 ore pentru a acoperi traseul. Al Farooq Hotel pare să fie locul principal pentru străinii care caută parteneri cu care să împartă călătoria.

O mică paranteză: în vârful pasului se află cel mai înalt teren de polo din lume și, după cum se pare, drumul care urcă prin munți oferă o priveliște cu adevărat spectaculoasă.

Yasin Valley

Yasin Valley se află cam la jumătatea drumului dintre Gilgit și pasul Shandur, deci ar putea fi un bun mod de a întrerupe călătoria. Alternativ, o poți vizita direct din Gilgit, fără să continui neapărat mai departe spre Chitral. Chiar înainte de a intra în Yasin Valley mi s-au recomandat lacul Khalti și satul Gupis. Dacă pleci din Gilgit, sunt microbuze partajate care pleacă în fiecare zi spre Gupis la 11:00, din acest punct.

Naltar Valley

Aceasta este o altă vale care mi-a fost recomandată și se află la mică distanță de Gilgit. Valea este mult mai verde decât restul regiunii și este deosebit de populară printre turiștii locali. Atracția principală sunt lacurile aflate la capătul drumului și un sanctuar unde se poate admira leopardul zăpezilor.

Nu tocmai leopardul zăpezilor.

Alte destinații în sud

Am vizitat Pakistanul vara, așa că nici nu m-am gândit să vizitez sudul țării. Prin urmare, în acea perioadă nu am adunat prea multe informații în această privință. Oricum, principalele opriri sunt, fără îndoială, Karachi, fosta capitală a Pakistanului și totodată cel mai populat oraș al țării; aici se află, printre multe altele, impresionantul mausoleu Mazar-e-Quaid, construit integral din marmură albă în onoarea fondatorului Pakistanului. Aici găsești un ghid.

Thatta, nu departe de Karachi, care, cu numeroasele sale situri UNESCO, este cu siguranță o altă oprire de inclus într-un itinerariu prin sudul țării. Aici găsești un scurt ghid. Quetta, nod pentru oricine vrea să-și continue călătoria pe cale terestră spre Iran și, în sfârșit, Multan, un alt oraș dintre cele mai vechi de pe continentul asiatic, care, cu numeroasele sale situri istorice, te poate ține ocupat cel puțin două zile. Aici găsești un ghid.

Mazar-e-Quaid.

Itinerarii posibile în Pakistan

Mai jos enumăr posibile itinerarii de 2, 3 și 4 sau mai multe săptămâni. Ca în orice țară, nu există itinerariul perfect pentru un anumit interval de timp, iar acest lucru este deosebit de adevărat aici, în Pakistan, unde cineva ar putea veni exclusiv pentru trekkingul care duce la tabăra de bază K2 sau pentru a vizita sudul țării. Așa că ia ce urmează ca sursă de inspirație și modifică sau creează itinerariul în funcție de interesele/bugetul tău!

Itinerariu de 15 zile în Pakistan

Acest itinerariu acoperă în esență principalele atracții de-a lungul Karakoram Highway, plus câteva zile între Islamabad și mai ales Lahore, pe care îl voi folosi ca punct de plecare, deoarece zborurile spre cele două orașe (Islamabad și Lahore) au adesea prețuri comparabile, iar pornind de aici deplasările sunt ceva mai eficiente dacă ai puțin timp la dispoziție.

Lahore (2 nopți)

Ziua 1:

Revino-ți după jet lag, explorează pe scurt orașul și urcă în vârful moscheii Wazir Khan pentru apus.

Ziua 2:

Petrece dimineața la moscheea Badshahi, la fortul din apropiere și aruncă o privire la templul sikh. După-amiaza poți să te plimbi prin orașul vechi fortificat, să vizitezi muzeul din Lahore și, dacă te interesează, să-ți procuri o cartelă SIM locală; ZONG este cea mai bună companie. Ceremonia de la Wagah Border seara.

Islamabad (1 noapte)

Ziua 3:

Ia autobuzul de la Lahore la Islamabad, vizitează moscheea Faisal la apus.

Notă: După părerea mea, Islamabad nu este deloc un must, așa că, dacă preferi să-ți petreci timpul în altă parte, ai putea să iei autobuzul dimineața din Lahore, să lași cea mai mare parte a bagajelor la păstrare în autogară (îți recomand Faisal Movers), să vizitezi moscheea și apoi să te întorci în autogară ca să iei autobuzul spre Gilgit.

Gilgit (2 nopți)

Ziua 4:

Dacă alegi autobuzul de noapte spre Gilgit, ai în esență toată ziua pe care o poți folosi pentru a vizita Margalla Hills.

Ziua 5:

Sosire dimineața la Gilgit, fă o plimbare prin bazar și poate vizitează Khargah Buddha.

Notă: Și aici, așa cum este descris în secțiunea „ce să faci și ce să vezi”, ai putea economisi o zi oprindu-te direct la Raikot Bridge și sărind la ziua a șasea. Și Gilgit, cam ca Islamabad, după părerea mea nu este deloc un must.

Fairy Meadows (2 nopți)

Ziua 6:

Ajungi la Raikot Bridge dimineața devreme și organizează jeepul ca să ajungi la începutul potecii care duce la Fairy Meadows. În restul zilei bucură-te de priveliștile asupra muntelui Nanga Parbat.

Ziua 7:

Ajungi la tabăra de bază Nanga Parbat și te întorci în aceeași zi sau, alternativ, mergi până la Behal.

Minapin (2 nopți)

Ziua 8:

Părăsește Fairy Meadows dimineața și ajungi la Minapin în aceeași zi.

Ziua 9:

Drumeție la tabăra de bază Rakaposhi.

Karimabad (2 nopți)

Ziua 10:

Ajungi la Karimabad. Vizitează partea veche și urcă până la fortul Altit.

Ziua 11:

Vizitează Eagle Nest, Baltit și Ganish.

Ziua 12:

Autobuzul Faisal Movers care acoperă traseul Gilgit–Islamabad își are punctul de plecare chiar în Karimabad, iar plecarea ar trebui să fie pe la 8 dimineața.

Ziua 13:

Autobuzul ajunge la Islamabad dimineața devreme. Zbor de întoarcere din Islamabad sau încă 5 ore de autobuz spre Lahore și zbor de întoarcere de acolo.

Itinerariu de 3 săptămâni în Pakistan

Cu trei săptămâni în Pakistan, îți recomand să urmezi itinerariul descris mai sus și să adaugi următoarele opriri.

Hopper (2 nopți)

Ziua 12:

Ajungi la Hopper din Karimabad.

Ziua 13:

Petrece ziua în Hopper.

Passu (2 nopți)

Ziua 14:

Ajungi la Passu din Hopper și după-amiaza vizitează ghețarul Batura.

Ziua 15:

Trekking scurt de la lacul Borith la ghețarul Passu, podul suspendat din Passu.

Sost (2 nopți)

Ziua 16:

Ajungi la Sost din Passu și organizează taxiul spre Pasul Khunjerab pentru a doua zi.

Ziua 17:

Excursie la Pasul Khunjerab.

Gilgit (1 noapte)

Ziua 18:

Ajungi la Gilgit din Sost și petreci restul zilei în Gilgit.

Ziua 19:

Autobuz Gilgit – Islamabad.

Ziua 20:

Autobuzul ajunge la Islamabad dimineața devreme. Zbor de întoarcere din Islamabad sau încă 5 ore de autobuz spre Lahore și zbor de întoarcere de acolo.

Itinerariu de 4 săptămâni în Pakistan

Cu patru săptămâni la dispoziție, îți recomand să urmezi itinerariul de trei săptămâni descris mai sus și să adaugi circuitul Skardu – Deosai – Astore.

Itinerariu de 5 sau mai multe săptămâni în Pakistan

Cu 5 sau mai multe săptămâni, după părerea mea, cel mai bun lucru este să adaugi mai întâi Peshawar, Swat Valley și Chitral, apoi să urmezi pur și simplu itinerariul de 4 săptămâni descris mai sus.

Platoul Deosai.

Deplasarea prin Pakistan

Autobuze în Pakistan

Autobuzele sunt, fără îndoială, cel mai comun, practic și ieftin mijloc de a te deplasa între destinațiile țării, mai ales între orașele mari. În nord, odată ajuns la Gilgit pe de o parte și la Peshawar pe de alta, marile autobuze de linie lasă aproape întotdeauna locul unui sistem de microbuze care conectează zonele mai rurale ale țării.

Cea mai bună companie, de departe, este Faisal Movers: puțin mai scumpă decât concurența, dar cred că merită, autobuzele sunt noi și fiecare scaun are propriul sistem multimedia ca în avion; este recomandată în mod deosebit pentru lunga rută Islamabad – Gilgit. Alte companii private bune care leagă orașele mari și sunt puțin mai ieftine: Daewoo Sammi și Skyways.

În nordul țării, inclusiv pe ruta Islamabad – Gilgit, opțiunea cea mai ieftină este compania de stat Natco; autobuzele însă adesea nu sunt în condiții bune și, pentru câteva sute de rupii mai puțin, e mai bine să o eviți când se poate; Natco, spre deosebire de celelalte companii, ajunge însă și la destinații precum Astore, Skardu și Chilas, pentru care nu există alternative.

În esență, dacă te ții de itinerariile descrise, odată ajuns la Gilgit, ca să continui spre nord pe Karakoram Highway cu transportul public, trebuie să te bazezi pe aceste microbuze adesea pline ochi, care fac naveta între principalele sate: cam ca în toate țările în curs de dezvoltare, foarte puțini oameni au mașină, iar transporturile locale ajung chiar și în zone cu adevărat izolate; pentru informații e suficient să întrebi localnicii.

Tipicele camioane psihedelice din Pakistan.

Taxiuri în Pakistan

În oraș taxiurile sunt cu adevărat ieftine și, dacă ai acces la internet, în Islamabad și Lahore Uber este chiar mai ieftin decât taxiurile obișnuite. O altă opțiune cu adevărat ieftină sunt notoriile tuk-tuk-uri, care sunt interzise pe străzile din Islamabad, dar circulă fără probleme pe cele din Lahore și sunt, fără îndoială, cea mai ieftină opțiune.

Cam ca în toate țările în curs de dezvoltare, nu te aștepta la taximetre și încearcă să stabilești întotdeauna prețul înainte de a urca. Taxiurile, mai ales cele partajate, sunt deosebit de populare și în nordul țării, unde uneori înlocuiesc microbuzele și circulă în paralel cu ele pentru a ajunge în zonele mai rurale.

Zboruri interne în Pakistan

Zborurile interne nu sunt tocmai ieftine, dar, dacă bugetul ți-o permite, a ajunge la destinații precum Chitral, Gilgit și Skardu cu avionul îți poate economisi la propriu zile întregi petrecute în autobuz. Cele trei aeroporturi menționate sunt deservite exclusiv de Pakistan Airlines. Atenție însă, pentru că, deși aproape întotdeauna sunt două zboruri pe zi spre aceste destinații, din cauza condițiilor meteo sunt adesea anulate.

Spre alte destinații din interiorul țării poți arunca o privire și la Airblue.

Trenuri în Pakistan

În sudul țării sunt o alternativă excelentă la autobuze și, obiectiv, mai confortabile, mai ales pe distanțe lungi; site-ul principal este acesta.

Autostop în Pakistan

Pakistanul poate fi considerat, practic, un paradis pentru autostopiști. De mai multe ori mi s-a întâmplat ca cineva să-mi ofere să mă ia cu mașina fără să-i fi cerut, în timp ce mergeam pe drum. Asta mai ales în nordul țării, unde foarte mulți călători se bazează exclusiv pe autostop; în special pe Karakoram Highway funcționează de minune!

Eu însumi am făcut autostop în destul de multe ocazii și nu am așteptat niciodată mai mult de 10 minute, localnicii sunt extrem de bucuroși să te ia cu mașina și de mai multe ori au insistat chiar să mă ducă la destinație, deși ar fi trebuit să se oprească mai devreme. Absolut de încercat și te asigur că, după ce vei fi făcut autostop de câteva ori pe Karakoram Highway, îți va trece cheful să iei microbuzele arhipline de oameni și mult mai lente.

În sfârșit, în caz că vrei să închiriezi un jeep ca să explorezi nordul, un grup de localnici din Lahore pe care i-am întâlnit în Astore mi-a spus că ei reușiseră să închirieze unul pentru doar 4.000 de rupii pe zi.

Moto în Pakistan

Aceasta este o altă opțiune cu adevărat populară printre călători, care adesea închiriază, sau chiar cumpără, o motocicletă în timpul șederii în Pakistan. Prețurile unei motociclete în stare bună par să fie în jur de 400 €; dacă în schimb decizi să-ți închiriezi, de exemplu, motocicleta la Gilgit și să parcurgi Karakoram Highway până la granița cu China, așa cum fac mulți, atunci așteaptă-te să plătești cam 3.000 de rupii pe zi.

Călătorie în Pakistan: costuri

Ajuns aici, probabil te întrebi cât costă o călătorie în Pakistan. Răspunsul este că este o țară cu adevărat ieftină, una dintre cele mai ieftine pe care le-am vizitat vreodată! Dacă călătorești cu buget redus, poți dormi fără probleme în camere private și poți mânca în oraș de trei ori pe zi cu un buget zilnic de 20 de euro și, mai ales, ține minte că practic orice preț este negociabil.

Transport

Doar ca să-ți dau două cifre, autobuzul din Islamabad la Gilgit, peste 500 km și 15 ore de drum, costă cam 10–15 €, în funcție de companie și de serviciul ales. Microbuzele de pe Karakoram Highway sunt proporțional și mai ieftine, 100 km de la Aliabad la Gilgit cam 2 €, 20 km de la Hopper până la Karakoram Highway în spatele unui microbuz cam 50 de cenți.

Și taxiurile și tuk-tuk-urile sunt cu adevărat ieftine, 5 km în timpul zilei nu ar trebui să coste mai mult de 300 de rupii.

Mâncare

Și mâncarea este extrem de ieftină. Te poți sătura fără probleme cu mai puțin de 50 de cenți. Doar ca să dau câteva cifre: un Roti, pâinea plată care se servește practic la fiecare masă, costă în mod normal 5–10 cenți, o porție de Dal, o supă de fasole/linte, costă în mod normal 40–50 de cenți, două bucăți bune de pui la grătar, cam 1,5 €.

Cazare

Din păcate hosteluri nu prea sunt și se găsesc mai ales în orașele mari, dar a dormi rămâne totuși cu adevărat ieftin. În luna mea în Pakistan nu am plătit niciodată mai mult de 1.500 PKR pentru o cameră privată, destul de des am scăpat cu doar 1.000 PKR (din cauza inflației din ultimii ani probabil costă cu 50% mai mult). Erau aproape întotdeauna camere destul de modeste, dar aproape întotdeauna cu baie privată și, în ansamblu, deloc rele.

Dacă faci camping sau poate călătorești și dormi în mașină, poți parca fără probleme și poți folosi gratuit facilitățile, wifi-ul și zonele comune în aproape toate PTDC din țară. PTDC sunt în esență un lanț de hoteluri care aparțin departamentului de dezvoltare turistică.

Couchsurfingul în orașele mari pare să fie cu adevărat popular și nu ar trebui să ai dificultăți în a găsi un loc unde să dormi. Dacă în schimb cauți ceva mai luxos, lanțul Serena Hotels are câteva locuri de cazare și în nordul țării.

PTDC din Skardu, cu muzeul K2 în fundal.

Alte costuri (retrageri de numerar și cartele SIM)

Ca să închei, merită să spunem două vorbe despre comisioanele de retragere a numerarului din țară. Numerarul este absolut necesar, mai ales de îndată ce ieși din orașele mari, și în plus foarte multe bănci nu acceptă carduri internaționale. Sfatul meu este să porți la tine destul de mulți bani în numerar; cursul de schimb din Lahore era cu adevărat bun, în acest punct sunt numeroase case de schimb care lucrează aproape la nivelul cursului interbancar.

În caz că ți se întâmplă să retragi, după ce am încercat cel puțin 15 bănci diferite, singurele care par să funcționeze sunt MCB, cu un comision de 800 PKR pe retragere, Allied Bank, 800 PKR pe retragere, și Standard Chartered, cea mai bună opțiune, 500 PKR. Toate cele trei bănci permit retragerea a doar 20.000 PKR pe tranzacție. Aruncă o privire la cele mai bune carduri de călătorie.

În ceea ce privește cartelele SIM, ZONG este compania cu cea mai bună acoperire. Dacă ai un telefon care acceptă eSIM și vrei comoditatea de a naviga de la bun început, fără să fie nevoie să cumperi o cartelă SIM locală, atunci îți recomand să folosești un serviciu precum cel oferit de Airalo și Ubigi. Dacă alegi această soluție, sunt însă cel puțin câteva lucruri de luat în considerare. În primul rând, cu rare excepții, GB-ii se plătesc mult mai scump față de cât ar costa folosind o cartelă SIM locală; în al doilea rând, nu întotdeauna partenerul lor local este cel cu cea mai bună acoperire pe teritoriu. În esență, cred că majoritatea călătorilor ar face mai bine să cumpere o cartelă SIM locală (sau poate să încerce să cumpere eSIM-ul unui furnizor local), dar te îndemn să faci propriile evaluări, pentru că excepții nu lipsesc. De exemplu, când am vizitat Japonia, planul oferit de Ubigi era mai avantajos decât orice cartelă SIM locală pe care aș fi putut-o cumpăra fără să dovedesc că sunt rezident.

Călătorie în Pakistan: mâncare

Cea mai mare parte a meselor constă pur și simplu într-un curry servit cu orez sau chapati; acesta din urmă este în esență pâine nedospită coaptă în cuptoare de lut, în timp ce Parantha, făcută din același aluat, este de obicei prăjită și, prin urmare, mult mai uleioasă.

Vei observa curând că, atunci când curry-ul este servit cu chapati, acesta din urmă înlocuiește complet tacâmurile, iar masa se consumă exclusiv cu mâinile.

Uneori, în loc de curry se servește o supă, desigur împreună cu inevitabilul chapati; cea mai populară supă dintre toate este Dal, care poate fi galben (linte galbenă și roșie) sau maro, oricum, în esență este o supă de linte. Ki sabzi, în schimb, este o supă de legume care are de obicei un ingredient principal, cum ar fi Aloo ki sabzi; aloo înseamnă cartofi, deci în acest caz este o supă de legume al cărei ingredient principal sunt cartofii; combinațiile sunt variate și uneori includ și carne.

Alte două preparate extrem de populare sunt puiul la grătar, care se găsește practic peste tot în orașele mari, unde există adevărate rotiserii ce servesc aproape exclusiv pui, și biryani, orez servit cu bucăți de pui și legume.

Ca să închei, fii atent la ce bei, evită apa de la robinet și, dacă vrei să faci o favoare atât mediului, cât și buzunarului tău, folosește o sticlă de apă cu filtru!

Street food în Pakistan.

Călătorie în Pakistan: siguranță

Este Pakistanul atât de periculos pe cât pare? Se poate călători în siguranță în Pakistan?

Unii spun că țara este extrem de sigură și adesea mi s-a întâmplat să aud localnicii repetând cu mare convingere „Pakistan is safe”, eu cred însă că adevărul se află undeva la mijloc: este adevărat că cea mai mare parte a țării poate fi considerată sigură, dar este adevărat și că unele regiuni, mai ales cele apropiate de granița afgană, nu pot fi considerate astfel sau, cel puțin, instabilitatea acestor zone este evidentă pentru toată lumea.

Cu toate acestea, Gilgit – Baltistan, statul care primește cu siguranță cei mai mulți turiști, pe lângă faptul că este cel mai liberal dintre toate când vine vorba de islam, în acești ani a fost locul unui singur atentat. Dacă, de exemplu, aruncăm o privire la această pagină, observăm că doar în orașul Quetta, în ultimii 10 ani, au avut loc aproximativ 15 atentate teroriste. Pe scurt, Khyber Pakhtunkhwa și Balochistan sunt două state pe care, dacă nu ești dispus să accepți un anumit risc, probabil e mai bine să le eviți; în restul țării, cu puțin bun-simț, nu ar trebui să ai niciun fel de probleme și, mai mult, te vei putea bucura de enorma ospitalitate oferită de acest popor.

Sunt, de asemenea, două subiecte la care este recomandabil să fii atent cum vorbești: India, în special regiunea Kashmir, și Islamul. Ambele sunt subiecte sensibile pentru mulți pakistanezi, așa că sfatul meu este să eviți conversațiile pe această temă sau, cel puțin, să-ți exprimi părerea cu un respect extrem.

Deși am întâlnit destul de multe femei care călătoreau singure, experiența de călătorie pentru o femeie care nu este obișnuită cu o societate atât de puternic machistă ar putea fi cel puțin ciudată. Îți recomand să citești acest articol frumos pe această temă.

Bine, sper că nu te-am speriat deloc cu această ultimă secțiune dedicată siguranței; Pakistanul este absolut o țară de vizitat și sper că istoria sa recentă și faptul că unele regiuni mai pot fi considerate instabile nu te vor împiedica să-l vizitezi!

Ca să închei, mai ales în cazul în care ai de gând să faci trekking la peste 3.500 de metri, singurele două asigurări care acoperă această activitate (din câte știu eu) sunt World Nomads, care permite asigurarea trekkingului până la 6.000 de metri (adăugând-o ca activitate extra, așa cum se arată la această pagină), și TrueTraveller, care, adăugând pachetul „Extreme Pack”, oferă acoperire pentru trekking peste 4.600 m. Cum am mai spus, majoritatea celorlalte asigurări se opresc la 3.500 de metri, unele chiar mai puțin.

Îți planifici o călătorie în Pakistan? Aruncă o privire la aceste articole:

Ce rucsac de călătorie să alegi

Ce să iei cu tine în călătorie

Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!

Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!

Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂