Deseori ignorată în favoarea altor destinații mai populare din Asia de Sud-Est, Malaezia are de fapt mult mai multe de oferit decât crede lumea: de la modernul Kuala Lumpur la numeroasele parcuri naționale, casă a unor specii unice pe planetă, trecând prin unele dintre cele mai frumoase plaje și cele mai bune locuri de scufundări din lume. Țara asta cu siguranță nu dezamăgește!
În mai multe călătorii, am petrecut destul de multe săptămâni explorând Malaezia cu rucsacul în spate, iar în acest ghid vei găsi o grămadă de informații utile și sfaturi ca să-ți organizezi cât mai bine călătoria.
Meniu rapid

Muntele Kinabalu.
Temperaturile variază cu adevărat foarte puțin pe parcursul anului, la fel și umiditatea, care rămâne mereu ridicată. Precipitațiile sunt mult mai frecvente în sezonul ploios, dar pot apărea și în sezonul uscat, sub formă de averse scurte, doar în cursul după-amiezii. Ca regulă generală, evită vârful sezonului ploios, care variază foarte mult de la o regiune la alta a țării.
Pe scurt, în linii mari:

Moscheea Masjid Jamek din Kuala Lumpur.
Cei care au pașaport italian primesc o viză turistică gratuită cu o durată de 90 de zile în momentul în care intră în țară (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Din 1 decembrie 2023 este necesar să prezinți la sosirea în țară Malaysia Digital Arrival Card (MDAC). Poți depune cererea online începând cu trei zile înainte de sosirea în Malaysia, pe site-ul oficial.
Poți prelungi viza cu încă 30 de zile mergând la un birou de imigrări sau făcând clasica „visa run”, adică ieșind din țară și reintrând, dar atenție, pentru că pare să fie de preferat, ca să eviți probleme, să rămâi în afara țării cel puțin două zile, altfel intrarea, și încă 90 de zile, nu sunt garantate. Aici găsești o discuție interesantă, în caz că vrei să aprofundezi subiectul.
Malaezia nu cere nicio vaccinare obligatorie, dar hepatita A și B sunt mereu recomandate.
Pentru informații actualizate despre vize și alte lucruri de acest fel, îți recomand să consulți informațiile de călătorie ale ministerului de externe din țara ta (de exemplu, în România, „Condiții de călătorie” de pe site-ul MAE).

Viperă verde de Borneo, Parcul Național Mulu.
Cum probabil știi deja, sau măcar cum vezi pe harta de mai jos, Malaezia poate fi împărțită în două regiuni bine distincte: Malaezia peninsulară și așa-numitul Borneo, o insulă sălbatică pe care Malaezia o împarte cu Indonezia și cu micul sultanat Brunei.
În acest ghid vei găsi informații și itinerarii pentru ambele regiuni, împărțite comod în două secțiuni bine distincte; vom începe cu Malaezia peninsulară.
Prețurile sunt adesea exprimate în moneda locală. Moneda oficială a Malaeziei se numește „ringgit malaezian” și se abreviază „MYR” sau pur și simplu „RM”.
Cursul este de aproximativ 1€ = 4,58 MYR. Pentru cursul actual îți recomand să arunci o privire pe această pagină.

Notă: De mai multe ori pe parcursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli însă problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și apoi încărcându-le în Organic Maps, care este de departe una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.
Cel mai probabil „KL” va fi punctul tău de plecare; după părerea mea, două zile în oraș sunt mai mult decât suficiente, nu mă înțelege greșit, orașul, cu contrastul lui între vechi și modern, este cu adevărat fascinant, dar puținele atracții turistice pe care le are de oferit pot fi vizitate în scurt timp.
Spre deosebire de alte orașe din Asia de Sud-Est, Kuala Lumpur are un metrou extrem de eficient (și ieftin), așa că îți recomand să profiți de el; deplasarea în interiorul orașului este foarte ușoară.
Îți recomand să pornești din centrul orașului, poate vizitând „City Gallery”, care este practic un centru de vizitatori unde, printre multe altele, poți admira un model 3D al orașului KL cu toate atracțiile principale evidențiate. Intrarea este gratuită.
Oricum, în centru găsești majoritatea clădirilor din epoca colonială, construite de englezi. Fostele birouri ale administrației și palatul sultanului Abdul Samad se află în piața principală a orașului, Piața Merdeka. La cam 10 minute de mers pe jos îți recomand să arunci o privire și la vechea gară.

Piața Merdeka.
Tot în piața principală găsim „Royal Selangor Club”, un club folosit ca loc de întâlnire de către rangurile înalte ale societății engleze pe vremea colonialismului și, ca să închei, nu departe de Piața Merdeka se află o moschee fascinantă numită Masjid Jamek, deschisă publicului în fiecare zi 10:00–12:30 / 14:30–16:00, cu excepția zilei de vineri. Rămânând la moschei, moscheea națională a Malaeziei este un complex gigantic care poate găzdui până la 15.000 de credincioși în sala de rugăciune; din păcate, în timpul vizitei mele era închisă temporar pentru vizitatorii non-musulmani. Dacă te hotărăști să te aventurezi pe aici, atunci poți face o plimbare și prin Grădinile Botanice Perdana. Intrarea este gratuită.

Petronas Towers.
Evident, un tur al orașului nu poate fi considerat încheiat fără să vezi celebrele „Petronas Towers” și „KL Tower”; acestea din urmă se află nu departe de centru și e mai bine să le vizitezi seara, când apune soarele și sunt iluminate de mii de lumini, cu adevărat impresionant. Dacă vrei, poți plăti ca să urci atât în vârful turnului KL Tower (site oficial), cât și pe o platformă panoramică de la etajul optzeci și șase al unuia dintre turnurile Petronas (site oficial).

Kampong Bharu.
Pentru o experiență mai autentică, nu uita să te plimbi pe străzile cartierului „Kampong Bharu” este practic un sat tipic în interiorul orașului, la doi pași de Petronas Towers. Dacă te hotărăști să faci o tură, Nasi Lemak Wanjo Kg Baru este un restaurant foarte popular. Cum sugerează și numele, preparatul de încercat este Nasi Lemak. Ca să închei, dă o fugă până în cartierul chinezesc, la doi pași de centru; strada cea mai emblematică este probabil Petaling Street. Toate astea pot fi făcute fără probleme într-o singură zi. Deplasarea cu metroul este foarte ușoară, rapidă și ieftină!

Chinatown din Kuala Lumpur.
Peșterile Batu sau „Batu Caves” sunt o altă atracție populară din Kuala Lumpur (Google Maps). Preoții hinduși folosesc aceste peșteri drept temple încă de la descoperirea lor, în 1878. Conțin numeroase statui și două construcții mici, la care se ajunge după o scară lungă, cu 272 de trepte, care, cu căldura înăbușitoare din Kuala Lumpur, nu sunt chiar o distracție, dar merită cu siguranță: locul este cu adevărat impresionant, doar fii atent la numeroasele maimuțe care trăiesc prin zonă, mereu gata să fure mâncare și orice altceva reușesc să găsească. Intrarea este gratuită și se poate ajunge ușor cu metroul; programul indicat pe Google Maps este de încredere.
Dacă te interesează, te poți alătura unui tur ghidat la „Dark Cave” din apropiere, o peșteră plină de lilieci unde se pot vedea adesea alte animale, precum păianjeni, șerpi, scorpioni și sute de alte insecte care trăiesc în întunericul peșterii, 35 MYR.
Ca să închei, dacă mai cauți și alte locuri de vizitat, îți recomand Templul Thean Hou (Google Maps), deosebit de pitoresc seara, cu lanternele aprinse.

Intrarea în Peșterile Batu.
Cazare în Kuala Lumpur
În general, să folosești Chinatown drept bază este o idee excelentă, având în vedere apropierea de multe dintre atracțiile principale. Dacă cauți hosteluri cu atmosferă de socializare, aruncă o privire la Hotel 1000 Miles și mai ales la Mingle Highstreet. În timpul celei de-a doua vizite în oraș am dormit la Space Hotel @ Chinatown Kuala Lumpur, ceva mai scump, dar extrem de confortabil dacă ai nevoie doar de un loc unde să te odihnești.
Transportul până în Kuala Lumpur
Dacă ajungi la terminalul de autobuze, urcă direct în metrou ca să ajungi oriunde în oraș; dacă ajungi în schimb de la aeroportul internațional, cel mai rapid mod este să urci în KLIA Express, un tren de mare viteză care leagă terminalul aeroportului de gara KL Sentral; vei ajunge acolo în aproximativ o jumătate de oră și apoi poți urca în metrou. Este însă și o opțiune relativ scumpă, o jumătate de oră de drum, 55 MYR.
O alternativă mai ieftină este să iei autobuzul de la aeroport până la KL Sentral, de unde ai acces la metrou. Plecările sunt frecvente, biletul costă 15 MYR și se poate plăti cu cardul.

Melaka sau Malacca este un oraș port situat comod la jumătatea drumului dintre Kuala Lumpur și Singapore; orașul nu este deosebit de bogat în atracții, dar centrul lui istoric este sit UNESCO și, mai ales dacă vii cu autobuzul din Singapore, reprezintă o excelentă oprire intermediară.
Personal cred că o zi petrecută plimbându-te prin centru ar trebui să fie mai mult decât suficientă; cele două străzi cele mai caracteristice sunt Jonker și Heeren. Îți recomand totodată să nu ratezi templul Cheng Hoon Teng, cel mai vechi templu chinezesc din Malaezia, și să urci la biserica Sfântul Pavel, de unde sunt priveliști excelente. Dealul, în vârful căruia se află biserica, a fost ani la rând centrul administrativ al orașului și este, prin urmare, înconjurat de unele dintre cele mai importante clădiri istorice din Melaka, precum Stadthuys, cea mai veche clădire olandeză din Asia de Sud-Est, și turnul cu ceas alăturat. Pe cealaltă parte a dealului se află Porta de Santiago, adică una dintre porțile de intrare ale cetății fortificate construite de portughezi înainte de sosirea olandezilor.

Templul Cheng Hoon Teng.
Dacă vrei să afli mai multe despre evenimentele care au dus la independența Malaeziei, îți recomand să vizitezi Memorialul Proclamării Independenței din apropiere; intrarea este gratuită. Un alt muzeu potențial interesant este Muzeul Palatului Sultanatului din Malacca, care însă era închis pentru restaurare în timpul vizitei mele, așa că nu mă pronunț.

Biserica Sfântul Pavel.
Chiar în afara centrului îți recomand să dai o fugă până la templul Poh San Teng, intrarea este gratuită și, cum tot ești acolo, poți face o scurtă plimbare prin cimitirul chinezesc alăturat; locul nu este bine întreținut, dar l-am găsit totuși interesant. Sunt aproximativ 12.500 de morminte, unele datând din vremea dinastiei Ming. Tot prin zonă, de-a lungul râului, se află Villa Sentosa, o casă-muzeu care mi-a fost recomandată insistent de o prietenă, pentru că, după spusele ei, părea cu adevărat că timpul se oprise în loc, iar cel care o primise fusese foarte amabil. Am trecut de două ori și n-am găsit nicio suflare de om, așa că am renunțat la vizită, dar îmi închipui că a fost doar ghinion.

Un mormânt din cimitirul chinezesc.
Ca să închei, moscheea plutitoare „Masjid Selat Melaka”, construită pe o insulă artificială, este deosebit de pitorească seara, când este luminată de luminile artificiale. Moscheea se află destul de departe de centru; eu am ajuns până la urmă să merg pe jos, dar probabil ai face mai bine să iei un taxi, 7/8 MYR doar dus. Dacă alegi taxiul, roagă-l să te aștepte. Îți recomand să ajungi pentru apus, să admiri moscheea luminată și apoi să te ducă înapoi în centru. Aproape uitam, există o piscină publică chiar în centru, unde te poți răcori de căldura umedă din Melaka; intrarea costă doar 5 MYR.

Moscheea plutitoare din Melaka.
Cazare în Melaka
Eu am dormit la Ola Hostel și îl recomand cu căldură. Locația este excelentă și, în general, locul de cazare are tot ce ar trebui să ofere un hostel bun. Proprietarul, Sam, este o persoană foarte amabilă și ospitalieră.
Transportul până în Melaka
Din Kuala Lumpur, autobuzele spre Melaka pleacă din terminalul Bersepadu Selatan cam din jumătate în jumătate de oră, durata călătoriei este de aproximativ 2 ore, iar eu personal am plătit 11,10 MYR pentru traseu. Terminalul din Melaka se află la aproximativ 4–5 km de centru, autobuzul de luat spre centru este numărul 17, iar costul este de 2 MYR. Un taxi costă aproximativ 7 MYR.
Din Singapore autobuzele pleacă cam din toate punctele orașului; eu am călătorit cu KKKL, rezervând online, iar locul de îmbarcare era în acest punct. M-au lăsat chiar în centru, spre deosebire de alte autobuze, așa că am economisit ceva la transportul din stație. „Terminalul de autobuze” de unde operează multe dintre celelalte companii (ceva mai ieftine) care acoperă traseul Singapore – Melaka se află la Golden Mile Complex. Călătoria a durat 6 ore și jumătate, inclusiv o pauză de o jumătate de oră și aproape o oră la imigrări, aproape în întregime pe partea malaeziană, aglomerată. Dacă vrei să-ți rezervi autobuzul online, poți folosi site-uri precum 12Go și Easybook. Este de asemenea posibil să parcurgi prima parte a drumului, până la graniță, cu trenul (Woodlands check point), dar cred că are sens doar dacă mergi mai departe spre Kuala Lumpur schimbând trenul, pentru că, pentru a ajunge la Melaka, tot ar trebui să iei autobuzul.

De-a lungul râului care traversează Melaka.
Este cel mai mare parc din Malaezia peninsulară, faimos pentru pădurea sa tropicală, care găzduiește o floră și o faună cu adevărat variate. Intrarea cea mai populară este cea care trece prin Jerantut. În trecut aceasta era baza de explorare preferată de mulți vizitatori, dar acum există numeroase locuri de cazare în satul apropiat Kuala Tahan, unde se află adevăratul punct de acces în parc.
În interiorul parcului se pot face drumeții simple de o zi, pe jos sau cu barca, până la trekkinguri de mai multe zile. Intrarea în parc costă 1 MYR, iar permisul pentru a face fotografii costă 5 MYR. Tehnic, acesta din urmă este cerut și pentru smartphone-uri. Pentru a traversa râul care separă satul Kuala Tahan de intrarea în parc, unde se află sediul central, trebuie plătit 1 MYR.

Canopy walk.
Trekking pe cont propriu
Dacă călătorești cu buget redus sau pur și simplu nu ai chef să te alături unui tur organizat, îți recomand să parcurgi circuitul care pornește de la sediul central și este descris pe această pagină (All Trails). Pentru doar 5 MYR îți recomand totodată să faci Canopy Walk (Google Maps), ținând cont de preț nu e deloc rău. Intrarea se plătește la sediul central (Google Maps). Pe scurt, plătești înainte de a începe traseul pe jos.
Trekking de două zile cu noaptea petrecută în peșteră
Acest trekking de două zile este relativ popular printre călători. Eu l-am găsit drăguț, dar cu siguranță nu extraordinar. Oricum, în prima zi, după o scurtă vizită la sediul central, se parcurge canopy walk-ul menționat mai sus, înainte de a urca pe râu cu barca, cam o oră. Urmează apoi cam patru ore de trekking prin junglă până la peștera unde se petrece noaptea.
A doua zi se merge pe jos încă vreo trei ore, ne oprim scurt într-un sat de „indigeni”, unde ți se arată cum se face focul în junglă și cum se fabrică săgețile pentru sarbacanele pe care le folosesc la vânătoare (cine e interesat poate trage și câteva focuri de probă!), după care ne întoarcem la Kuala Tahan. Eu am plătit 250 MYR. Ți se oferă într-adevăr totul, inclusiv salteaua și sacul de dormit, dar trebuie să te descurci să cari totul în rucsac.

Peștera în care am petrecut noaptea.
Alte tururi în parc
Experiența mea în parc s-a încheiat cu turul descris mai sus, dar se oferă o grămadă de alte opțiuni, precum plimbarea de noapte în interiorul parcului, excursia la Lata Berkoh (Google Maps), adică o mică cascadă unde te poți scălda, la care se poate ajunge atât pe jos (tehnic, poteca poate fi parcursă doar însoțit de un ghid, dar nu controlează nimeni), cât și cu barca. Și apoi Teras waterfall (Google Maps), o altă cascadă la care, și în acest caz, se poate ajunge atât cu barca, cât și pe jos (oficial, ghidul este necesar). În sfârșit, se poate ajunge la Gunung Tahan în 6/7 zile de trekking, care, cu 2.187 m, este cel mai înalt vârf din Malaezia peninsulară.
Acestea sunt cele mai populare tururi sau, oricum, cele mai promovate, dar există și alte opțiuni și, de fapt, ai putea construi un tur privat la comandă, în funcție de interesele tale.

Taman Negara.
Transportul până în Parcul Național Taman Negara
Din Kuala Lumpur, dar nu numai, există autobuze directe care pleacă în fiecare zi spre Jerantut (Google Maps). Înainte de covid existau autobuze publice care mergeau apoi mai departe spre Kuala Tahan, dar în timpul ultimei mele vizite, în 2023, nu își reluaseră încă activitatea, sau cel puțin așa mi s-a spus întrebând pe ici, pe colo. Singura opțiune erau microbuzele private, cu 35 MYR de persoană. Dacă călătorești în grup, Grab ar trebui să iasă mai ieftin.
Spre și dinspre Kuala Tahan există în plus plecări zilnice cu microbuze turistice către toate principalele destinații turistice din peninsulă. Se pot rezerva prin intermediul locului de cazare sau al diverselor agenții de turism din țară (nu pare că se pot rezerva online). Microbuzele turistice sunt mai scumpe decât transportul public, dar îți pot economisi destul de mult timp. Îți recomand să confirmi prețurile și orele odată ajuns la fața locului, dar în 2023 existau două plecări zilnice spre Kuala Besut Jetty (debarcaderul de unde pleacă bărcile spre Insulele Perhentian) la 8:00 și 15:30, 115 MYR de persoană. Spre Cameron Highlands la 10:00 și 14:30, 90 MYR de persoană, și în sfârșit spre Kuala Lumpur la 10:00 și 14:30, cu 90 MYR de persoană.
Cazare în Parcul Național Taman Negara
Cum am spus deja, majoritatea călătorilor dorm în Kuala Tahan, care se află la propriu de cealaltă parte a râului față de parc. Eu am luat o cameră la Fatehah Inn, o guesthouse drăguță și foarte ieftină, cu personal amabil. Dacă vrei, ai putea să dormi în interiorul parcului, dar sincer, costurile lăsate la o parte, nu prea văd un mare avantaj.
Ipoh, capitala statului malaezian Perak, este un oraș cunoscut pentru farmecul său colonial, arta stradală și mâncarea delicioasă. O destinație interesantă pentru cei care vor să iasă în parte din circuitul turistic clasic, poate întrerupând drumul spre Cameron Highlands sau George Town.

Graffiti în Ipoh.
Micul centru istoric este foarte compact și poate fi străbătut fără probleme pe jos; aici se găsesc și picturile murale realizate de Ernest Zacharevic, același artist lituanian care a cucerit străzile din George Town. Din păcate, sunt în mare parte în stare foarte proastă, oricum, unele dintre cele mai populare sunt An Old Uncle Drinking Coffee (Google Maps), A paper plane (Google Maps), Motor Wall Art (Google Maps), Hummingbird (Google Maps), Evolution (Google Maps), Old Town Relieves Nostalgia with Trishaw (Google Maps).
Îți recomand totodată să dai o fugă până în Little India (Google Maps) și pe Mural Art’s Lane (Google Maps). Cât despre mâncare, îți recomand să treci pe la Restaurant Haji Yahya (Google Maps) și apoi să iei un egg tart de pe partea cealaltă a străzii (Google Maps).
Temple
În împrejurimile orașului există câteva temple demne de remarcat, care au particularitatea de a se afla în interiorul numeroaselor peșteri naturale. Eu am fost la Perak Tong (Google Maps), care găzduiește peste 40 de statui ale lui Buddha și multe picturi murale. În interiorul peșterii se află o scară abruptă care duce în vârful unui deal, oferind o priveliște panoramică asupra orașului Ipoh. Peștera conține și cea mai înaltă și mai mare statuie a lui Buddha din Malaezia.
Un alt templu popular este Kek Look Tong (Google Maps); personal nu am fost acolo, dar dacă te hotărăști să mergi, în apropiere există o serie de temple care pot fi vizitate fără probleme pe jos: Sam Poh Tong Temple (Google Maps) Perak Guanyin Cave (Google Maps) Nam Thean Tong Temple (Google Maps) și, în sfârșit, Ling Sen Tong Temple (Google Maps).

Templul Perak Tong.
Kellie’s Castle
Kellie’s Castle (Google Maps), aflat la o jumătate de oră de Ipoh, este vila abandonată a unui scoțian bogat, faimoasă pentru că se spune că ar avea pasaje secrete și apariții de fantome. Nu am fost, așa că nu mă pronunț, dar pare să fie o excursie relativ populară. Intrarea costă 5 MYR; dacă folosești Grab, asigură-te că șoferul te așteaptă, pentru că poate fi greu să găsești unul pentru întoarcere.
Ca să închei, Kledang Hill (Google Maps) oferă o serie de trasee populare printre localnici. Nu am fost și, sincer, nu cred că e mare brânză, dar mi-a fost recomandat de un taximetrist.
Cazare în Ipoh
Eu am dormit la Dé Cafe & Rest House și îl recomand. Locație centrală, ambianță confortabilă și curată. Dacă te interesează, cafeneaua de la parter poate fi folosită și ca spațiu de coworking.
Transportul până în Ipoh
Dacă vii dinspre sud, adică din Kuala Lumpur, sau dinspre nord, ca George Town, îți recomand să iei trenul (site oficial). Sunt trenuri noi, confortabile, curate și ieftine. În plus, gara se află chiar în centru (Google Maps). Noua stație de autobuze se află în schimb departe de centru (Google Maps), așa că îți recomand trenul cu atât mai mult. Oricum, Grab nu e chiar atât de scump și, dacă vrei, există autobuze de transport public care leagă terminalul de centrul orașului; găsești orarele pe Google Maps.

Graffiti în Ipoh.
Această regiune muntoasă, aflată la aproximativ 200 km la nord de Kuala Lumpur, este faimoasă pentru plantațiile de ceai și pentru clima clar plăcută, față de căldura toridă care caracterizează o mare parte a țării.
Cu altitudini cuprinse între 1.135 m și 1.829 m, este de altfel cea mai înaltă regiune a țării la care se poate ajunge pe șosea și, având în vedere altitudinea, temperaturile pot ajunge noaptea chiar aproape de 10 grade, ceea ce poate fi foarte plăcut!

Plantații de ceai în Cameron Highlands.
Multe dintre atracții se află în jurul localităților Tanah Rata și Brinchang, cele două sate care găzduiesc cea mai mare parte a locurilor de cazare din Cameron Highlands.
Trekking prin junglă
Trekkingul este una dintre cele mai populare activități din Cameron Highlands, motiv pentru care mulți oameni vin doar pentru asta. Traseele sunt, în linii mari, bine marcate și pot fi deci parcurse pe cont propriu (pentru mai multă siguranță, descarcă Organic Maps). În jurul localităților Tanah Rata și Brinchang sunt câteva pentru toate nivelurile de formă fizică și sunt numerotate de la 1 la 14.
Din păcate, cu excepția traseului numărul 10, toate celelalte necesită de câțiva ani un permis zilnic, care costă 10 MYR și trebuie obținut de la oficiul silvic (Google Maps). De fapt, nu e nimeni care să controleze de-a lungul traseelor, dar panourile există și, dacă te prind, riști să plătești o amendă usturătoare.
Dacă ai puțin timp la dispoziție, îți recomand să faci chiar traseul 10, așa nu trebuie să plătești nici permisul zilnic. Traseul începe în acest punct, vechiul acces nu mai există din cauza unui șantier (All Trails). Îl recomand pentru că, pe lângă o doză bună de „jungle trekking”, traversezi o plantație de ceai (Google Maps), așa că omori doi iepuri dintr-o lovitură! Odată ajuns la plantație, te-ai putea întoarce la Tanah Rata mergând pe șosea, unde n-ar trebui să fie prea greu să găsești un taxi, iar autostopul rămâne mereu o opțiune.
Un alt circuit frumos, care se poate face pornind pe jos din Tanah Rata, este cel descris pe această pagină (All Trails). Dacă vrei, poți scurta drumul luând traseul numărul 5 în loc de numărul 8. Aceasta (All Trails) este o variantă ceva mai scurtă.
În sfârșit, dacă vrei o mossy forest (o pădure caracterizată de o prezență deasă a mușchiului) mai puțin aglomerată, aruncă o privire pe traseul care urcă spre Mount Siku Peak (All Trails). Ca să ajungi acolo trebuie neapărat să închiriezi un scuter, să aranjezi un taxi sau să faci autostopul.

Robinson Falls.
Alte atracții
Cea mai populară Mossy Forest (Google Maps) este extrem de comercială și, având în vedere că acest tip fascinant de pădure poate fi observat și în altă parte prin împrejurimi, nu sunt convins că merită.
Oricum, în ultimii ani localnicii par să „constrângă” toți turiștii să ia un Jeep, pentru circa 60 MYR de persoană, ca să urce pe drumul principal. Chiar dacă te hotărăști să urci pe jos până la Mossy Forest propriu-zisă, poate luând traseul numărul 1 (Google Maps), descris aici (All Trails), rangerii permit vizita doar tururilor ghidate, cel puțin în 2024. Îți recomand să citești câteva recenzii mai recente sau să întrebi la fața locului, lucrurile s-ar putea schimba în viitor, deși personal mă îndoiesc.
Cu toate acestea, întreaga zonă este foarte pitorească, cu întinse plantații de ceai care pot fi admirate de-a lungul drumului și numeroase puncte de belvedere, precum acesta (Google Maps) și acesta (Google Maps), ca să dau doar câteva exemple.
Alte activități populare sunt vizita la ferma de fluturi (Google Maps), unde poți admira nu doar fluturi, ci și numeroase tipuri de insecte, cum ar fi insecta-băț; intrarea costă doar 10 MYR. Mai sunt apoi multe firme care permit vizitarea unităților lor de producție, unde se fac, de exemplu, ceai, căpșuni și trandafiri.
Ca să închei, chiar dacă nu cred că este absolut necesar, se oferă o grămadă de tururi ghidate care includ toate atracțiile principale și simplifică destul de mult deplasările, mai ales dacă nu intenționezi să închiriezi un scuter. Costul este de aproximativ 100 MYR.

Mossy Forest.
Cazare în Cameron Highlands
De’Native GuestHouse este un loc frumos, înconjurat de verdeață, chiar la marginea localității Tanah Rata; aproape în fiecare seară se organizează o cină cu toți oaspeții și apoi te așezi în jurul focului. Pe scurt, o ambianță frumoasă și extrem de socială, singurul neajuns fiind că poate lipsește puțin întreținerea. În timpul celei mai recente vizite am stat la The Rustique Guest House, atmosfera este clar mai puțin socială, dar locația este excelentă, camerele sunt ieftine, iar proprietarul este o persoană minunată.
Transportul până în Cameron Highlands
Există autobuze directe atât spre Kuala Lumpur, în sud, cât și spre Penang, în nord, dar și spre alte destinații, cum ar fi apropiatul Ipoh sau Jerantut (Parcul Național Taman Negara). Ca întotdeauna în Malaezia, dacă vrei să rezervi online îți recomand Easybook. Dacă te interesează, la stația de autobuze din Tanah Rata (Google Maps) poți închiria pe loc un scuter pentru șederea ta în Cameron Highlands.

Plantații de ceai în Cameron Highlands.
La jumătatea drumului dintre Kuala Lumpur și Penang, această insulă mică este clar mai puțin cunoscută decât Penang și Langkawi, mai ales printre străini, dar este frecventată de localnici în weekend; în restul săptămânii plajele se golesc și lasă loc unei atmosfere autentice, cu sate de pescari care s-au schimbat cu adevărat foarte puțin în ultimii 50 de ani.
Are unele dintre cele mai drăguțe plaje de pe coasta de vest a peninsulei; dacă cauți o destinație în afara itinerariului turistic clasic, merită cu siguranță să iei în considerare această insulă. Ca să ajungi acolo, există legături frecvente cu barca din orașul Lumut, spre care sunt numeroase autobuze în fiecare zi, atât din Kuala Lumpur, cât și din Penang.
Pentru activități de făcut pe insulă, îți recomand să arunci o privire la acest articol.
Penang este o insulă din nordul Malaeziei, legată de continent prin două poduri. Penang este și numele statului a cărui capitală, Georgetown, se află pe insulă. Este un oraș cu adevărat fascinant, bogat în istorie și într-o cultură născută din fuziunea dintre cultura indiană, malaeziană și chineză, totul într-un oraș administrat multă vreme de englezi, care au lăsat o amprentă puternică asupra arhitecturii clădirilor coloniale.

Blue Mansion.
Orașul este foarte compact și poate fi explorat ușor pe jos; îți recomand la propriu să te pierzi pe străzile centrului istoric în căutarea sutelor de picturi murale (aici găsești o listă completă) și, desigur, să admiri arhitectura numeroaselor clădiri din epoca colonială. Una dintre ele, probabil cea mai importantă, este Cheong Fatt Tze Mansion, cunoscută și ca „Blue Mansion”. Reședința somptuoasă este acum hotel, dar se oferă tururi zilnice pentru a o vizita. Turul ghidat durează cam o oră și, una peste alta, îl recomand, dar trebuie rezervat cu cel puțin câteva zile înainte. Nu am fost, dar o altă vizită recomandată adesea este cea la Pinang Peranakan Mansion (Google Maps).

Una dintre numeroasele picturi murale de pe străzile din Georgetown.
Este dealul care se înalță deasupra orașului (Google Maps); de aici priveliștea este excelentă; îți recomand să urci spre sfârșitul după-amiezii, ca să vezi panorama atât la lumina zilei, cât și cu orașul luminat noaptea.
Există un tren/telecabină comod (Google Maps) care urcă până în vârf, unde sunt câteva construcții: restaurante, temple și altele. Cursa durează cam 5 minute, iar prețul este de 30 MYR dus-întors, deschis zilnic între 6:30 și 21:00. Ca să ajungi la stația trenului poți lua un taxi sau autobuzul public (orare și linii pe Google Maps). Dacă vrei, poți urca și pe jos (Google Maps). Mai ales dacă te hotărăști să urci cu telecabina, pe cât posibil evită weekendul și zilele de sărbătoare, pentru că riști să stai la coadă ore întregi.

Priveliște de pe Penang Hill.
Am văzut sute de temple în timpul călătoriei mele prin Asia, dar acesta este cu adevărat impresionant (Google Maps). Este cel mai mare templu budist din Asia de Sud-Est. Poți petrece la propriu ore întregi explorându-l. Datorită unui fel de telecabină/lift (3 MYR) ai o priveliște excelentă asupra orașului, în compania unei statui gigantice a lui Kuan Yin (zeița compasiunii), înaltă de nu mai puțin de 36 de metri! Dacă vrei să economisești, se poate urca și pe jos.
La intrarea templului se poate ajunge cu taxiul sau luând autobuzul; găsești linii și orare pe Google Maps.
Ca să închei, dacă vrei să petreci câteva ore de relaxare, insula oferă câteva plaje care nu sunt rele deloc în partea de nord-vest, în interiorul parcului național Penang, oricum nu te aștepta la nimic paradisiac. Intrarea costă chiar 50 MYR, iar în timpul ultimei mele vizite nu se putea ajunge pe jos la Monkey Beach (Google Maps), ci doar cu barca, pentru chiar 100 MYR. Dacă vrei, se poate merge pe jos până la Turtle Beach, cunoscută și ca Pantai Kerachut (Google Maps), unde însă nu te poți scălda din cauza meduzelor. Există totuși un mic centru de informare (Google Maps) unde se pot vedea adesea broaște țestoase.
În sfârșit, dacă vrei să faci câteva fotografii amuzante, vizitează upside down museum.

O parte din enormul templu Kek Lok Si.
Cazare în Penang
Some Place Else este un hostel excelent, deschis recent, într-o locație excelentă, aproape de centru. Dacă ai bagaj puțin, poți merge fără probleme pe jos de la port, unde ajunge feribotul. Există și o sală mare de coworking, în caz că te interesează.
Transportul până în Penang
Dacă vii din Ipoh sau Kuala Lumpur, îți recomand să iei trenul (site oficial) spre „Butterworth Penang Sentral” (Google Maps). Oricum, și stația de autobuze este bine situată, pentru că se află la propriu alături (Google Maps). Ambele stații sunt conectate la Ferry Terminal (Google Maps), de unde există legături frecvente spre Georgetown; orarele sunt tot pe Google Maps. Traversarea cu feribotul durează cam 10 minute și biletul se poate plăti cu cardul, costul este de 2 MYR. Același lucru este valabil și în sens invers, de la terminalul din Georgetown (Google Maps).
Din insula Langkawi, în nord, există legături zilnice cu feribotul. Dacă în schimb vii pe cale terestră din Thailanda, fără deci să treci prin Koh Lipe și Langkawi, trebuie să ajungi mai întâi în orașul bine conectat Hat Yai, care, dacă vrei, are chiar și legături directe cu trenul până la Bangkok. Din Hat Yai poți alege un transfer direct oferit de orice agenție din oraș sau poți alege varianta pe cont propriu. În acest caz, există câteva legături cu trenul spre orașul de frontieră „Padang Besar” sau microbuze care pleacă frecvent din stația de autobuze. După ce treci granița, există atât trenuri, cât și autobuze directe spre Penang. Pe această pagină găsești o grămadă de informații. Ca să închei, Penang are un aeroport internațional destul de aglomerat, cu tarife avantajoase.

George Town World heritage day.
La doar două ore de feribot de Penang se află acest arhipelag format din 99 de insule în Marea Andaman, la granița cu Thailanda, o destinație populară pentru câteva zile de relaxare pe plajă și pentru a profita de numeroasele magazine duty free de pe insulă (alcoolul este deosebit de ieftin).
Insula nu este tocmai gigantică, dar ca să te bucuri din plin de ea îți recomand cu tărie să închiriezi un scuter și s-o explorezi în deplină libertate.
Aceasta este probabil cea mai populară atracție a insulei, un pod suspendat lung de 125 de metri, aflat la 660 de metri deasupra nivelului mării (Google Maps). Ca să ajungi acolo trebuie să urci într-o telecabină (55 MYR) care te duce la o stație intermediară, de unde ai două opțiuni: să iei un alt lift pentru 15 MYR sau să continui pe jos cam zece minute, plătind 5 MYR.
Panorama de 360 de grade asupra insulei îți taie respirația, ca să nu spun mai mult, la fel ca senzația de a merge pe un pod suspendat la o asemenea înălțime. Chiar dacă nu este tocmai o activitate ieftină, îl recomand. Îți recomand să combini vizita la pod cu apropiata cascadă Telaga Tujuh (Seven Wells) (Google Maps); parcarea de unde se ajunge la cascadă se află la mai puțin de un kilometru de cea a telecabinei care duce la podul suspendat, iar ca să ajungi acolo e suficient să mergi cam zece minute prin pădure; cascada nu e deosebit de impresionantă, dar merită cu siguranță.

Sky bridge-ul din Langkawi.
Cea mai populară plajă, unde se află și majoritatea locurilor de cazare, este fără îndoială Pantai Cenang (Google Maps). Plaja nu e rea, dar nimic paradisiac, și în plus este deosebit de aglomerată. Sfatul meu este să te urci pe un scuter și să te îndrepți spre nord; cele mai frumoase două plaje sunt Tanjung Rhu (Google Maps) și Pasir Tengkorak (Google Maps). Dacă vrei să vezi ceva special, mergi la „plaja neagră” Pantai Pasir Hitam (Google Maps).
Este o piață itinerantă care își schimbă locația în fiecare noapte. Poți mânca mâncare tipică la prețuri excelente sau poți cumpăra produse locale. Întreabă la locul de cazare unde e piața în ziua respectivă și, dacă poți, dă o fugă până acolo!
Ca să închei, un tur de o zi al numeroaselor insule din jur, care include activități precum snorkeling, este extrem de popular; personal nu l-am făcut, dar mi s-a spus că nu e deloc rău.
Cazare în Langkawi
Soluna GuestHouse: nu căuta în altă parte și încearcă să rezervi din timp, locul ăsta este mereu plin. Prețurile sunt excelente, la fel și locul de cazare, locația e la doi pași de plajă și, în același timp, departe de harababură. Unul dintre cei doi asociați este o fată italiană extrem de amabilă și de săritoare.
Transportul până în Langkawi
Există legături zilnice cu feribotul spre insula paradisiacă Koh Lipe din Thailanda și spre Satun, pe continent, de unde se poate continua spre orice altă destinație din Thailanda. Spre sud există legături frecvente cu insula Penang. La Langkawi există în plus un aeroport internațional care oferă tarife cu adevărat interesante; de exemplu, întoarcerea la Kuala Lumpur cu avionul este adesea mai avantajoasă decât combinația autobuz+feribot, atât ca timp, cât și ca bani.
Insulele Perhentian sunt un alt arhipelag de insule aflat lângă granița cu Thailanda, dar de data aceasta pe partea opusă a peninsulei malaeziene, pe coasta de est.

Turtle bay din Insulele Perhentian.
Nu am vizitat personal arhipelagul, dar insulele sunt recunoscute pe scară largă drept unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru scufundări și snorkeling.
Cele două insule principale sunt Pulau Perhentian Besar („Big Perhentian Island”) și Pulau Perhentian Kecil („Small Perhentian Island”). Kecil atrage mai mulți călători, pentru că este ceva mai ieftină, în timp ce Besar este în general mai scumpă și atrage mai multe familii.
În timp ce insulele mai mici, precum Susu Dara, Seringgi și Rawa, sunt în schimb nelocuite și fac parte din parcul marin.
Pe scurt, dacă ești în căutarea unui loc unde să te relaxezi, să te bucuri de plajă și să faci câteva scufundări sau snorkeling într-un decor paradisiac, atunci nu căuta mai departe. Aici găsești un ghid excelent dedicat scufundărilor. Mai mulți călători mi-au recomandat OhLaLa Divers ca variantă de cazare ieftină și centru de scufundări. Se pare că, dacă te scufunzi în fiecare zi, îți oferă cazarea gratuit. Mi s-a mai semnalat că pe insulă nu există bancomate, așa că este recomandabil să ajungi cu o doză bună de numerar. În sfârșit, mai mult de o persoană mi-a spus că prețul diverselor brevete de scufundare este extrem de avantajos, ca la Koh Tao, dacă nu chiar mai mic.
Transportul până în Insulele Perhentian
Punctul de plecare spre Insulele Perhentian este orașul Kuala Besut, de unde pleacă feribotul care leagă arhipelagul de continent (Google Maps). Pentru informații despre cum să ajungi în Kuala Besut cu transportul public, aruncă o privire la acest articol (în engleză).
Gigantica insulă Borneo, împărțită între Malaezia, Indonezia și micul sultanat Brunei, este încă relativ departe de turismul de masă și una dintre regiunile mele preferate din Asia de Sud-Est.
Itinerariul este urmat de obicei pornind din Kuching și ajungând la Semporna sau invers. În linii mari, cea mai practică și mai ieftină variantă de a ajunge în Borneo este să treci prin Kuala Lumpur/Singapore (dar aruncă o privire și la zborurile din Penang!), de unde există numeroase zboruri în fiecare zi spre și dinspre principalele orașe din Borneo.

Urangutanul, animalul-simbol al Borneo.
Kuching este capitala statului Sarawak, precum și cel mai mare oraș din Borneo malaezian. Rămâne totuși un oraș relativ mic și o bază excelentă pentru a explora ce are regiunea Sarawak de oferit.

Sarawak Legislative Assembly.
Orașul în sine nu este deosebit de interesant, dar asigură-te că te plimbi de-a lungul râului (Google Maps) și că treci pe celebrul pod Darul Hana (Google Maps), în formă de „S”. Pe partea cealaltă a podului îți recomand să dai o fugă până la Orchid Garden (Google Maps), intrarea este gratuită, iar grădina este foarte îngrijită, merită cu siguranță o vizită. Eu am fost dimineața, imediat după deschidere, și nu era practic nimeni. Ca să scapi de căldură, îți recomand apoi să mergi la Borneo Cultures Museum (Google Maps), intrarea costă 50 MYR, dar dacă vrei te poți da drept student, nu au cerut nicio dovadă nimănui dintre noi. Muzeul este de construcție recentă și l-am găsit foarte interesant.

Podul Darul Hana.
Rezervația naturală Semenggoh
Aici se pot vedea urangutanii (Google Maps), observarea lor este practic garantată pe tot parcursul anului, pentru că animalele sunt hrănite de rangerii parcului. Perioada noiembrie–februarie este considerată mai puțin favorabilă, pentru că fructele abundă în junglă, iar animalele își procură în esență hrana singure.

Rezervația naturală Semenggoh.
Oricum, animalele sunt hrănite în fiecare zi între 9:00 și 10:00 și apoi după-amiaza între 15:00 și 16:00. Intrarea costă 10 MYR și este necesar să te înregistrezi pe site-ul oficial, dacă ai o cartelă SIM o poți face la fața locului, altfel ai putea s-o faci înainte de a ajunge. Îți recomand să iei autobuzul K6 (Google Maps) de la 7:20, care costă doar 1 MYR, să cobori la intrarea în parc (Google Maps) și să mergi pe jos cam 1 km până în zona unde sunt hrăniți urangutanii. Dacă nu vrei să mergi pe jos, există un trenuleț electric contra cost, care pentru 15 MYR face naveta pe această ultimă porțiune. Eu am mers pe jos și am ajuns totuși la feeding area pe la 8:30; rangerul le dădea deja de mâncare unuia dintre urangutani, dar când, zece minute mai târziu, a sosit mulțimea, acesta a plecat.
Ca să te întorci la Kuching, ia autobuzul numărul 103 de la 10:00, care este și gratuit! Dacă în schimb vrei să rămâi mai mult, în teorie K6 trece la 11:00, dar îți recomand să confirmi. Dacă nu ești matinal, poți asista la sesiunea de după-amiază; autobuzul ar trebui să plece din Kuching la 13:15 și să se întoarcă la 16:00. Evident, Grab este mereu o opțiune.

Rezervația naturală Semenggoh.
Parcul Național Bako
Parcul se află la doar 45 de minute de autobuz de Kuching și găzduiește o diversitate extraordinară de floră (inclusiv unele plante carnivore!) și faună, precum și de peisaje, într-o zonă relativ mică unde pădurea tropicală întâlnește marea. Aici, cu un pic de noroc, ai putea zări rarele maimuțe nosoase și numeroase alte specii de primate (aproximativ 150 de specii în total!).
Din păcate, în timpul vizitei mele o bucată mare din parc era închisă publicului pentru lucrări de întreținere, inclusiv faimoasa excursie de două zile spre plaja aflată în extremitatea estică a parcului. Oricum, personalul oferă hărți și instrucțiuni precise despre traseele care pot fi parcurse pe cont propriu. Eu le-am făcut la propriu pe toate în cursul șederii mele de 2 zile și o noapte. Una peste alta, recomand și plimbarea de noapte ghidată, pentru 15 MYR.

Apus în Parcul Național Bako.
Și în cazul parcului național Bako, trebuie să te înregistrezi pe site-ul oficial înainte de vizită. Intrarea costă 20 MYR. Dacă te hotărăști să dormi în interiorul parcului, îți recomand să rezervi cazarea cu cel puțin câteva zile înainte, mai ales în sezonul de vârf (site oficial). Restaurantul de la sediul central al parcului nu e chiar atât de rău, iar prețurile sunt corecte.
La parc se poate ajunge fără probleme cu transportul public, linia de luat este numărul unu, autobuzul pleacă din oră în oră începând de la 7:00 dimineața din acest punct (cu mai multe stații de-a lungul râului) și are nevoie de aproximativ o oră ca să ajungă la piața din Bako. În fața pieței se află centrul de vizitatori (Google Maps) unde te înregistrezi și primești toate informațiile necesare, plătești intrarea (20 MYR) și organizezi transportul cu barca până la parc (200 MYR de împărțit la numărul de persoane, maximum 5); călătoria durează cam 20 de minute. Ultima barcă ar trebui să plece la 15:00.

Parcul Național Bako.
Fairy Caves și Wind Caves
Fairy Caves (Google Maps) și Wind Caves (Google Maps) sunt, din păcate, greu accesibile cu transportul public; cea mai simplă variantă este să închiriezi un scuter. Personal, după ce am vizitat peșterile din Mulu National Park, n-am simțit nevoia să mai văd alte două la câteva zile distanță, dar poate fi, fără îndoială, o modalitate frumoasă de a-ți petrece ziua.
Mount Santubong și Sarawak Cultural Village
În seara zilei dinaintea celei în care trebuia să urc pe muntele Santubong a plouat torențial ore în șir. Citind diverse comentarii online, am aflat că traseul devine nu doar periculos, ci că adesea rangerii nici nu permit urcarea, așa că am preferat să nu risc o călătorie degeaba. Pare totuși o excursie interesantă, de luat în considerare. Există două trasee posibile, descrise aici (All Trails) și aici (All Trails).
La mică distanță de Mount Santubong se află Sarawak Cultural Village (Google Maps). Este un muzeu viu care prezintă locuințe tradiționale, spectacole culturale și activități ale comunităților indigene din Sarawak. Nu am fost, așa că nu mă pronunț, dar dacă te hotărăști să mergi, cumpărând biletul online pe site-ul oficial economisești ceva și cred că poate fi o vizită interesantă. Din ce am înțeles, există și shuttle-uri gratuite care pleacă de la Grand Margherita Hotel (Google Maps).

Borneo Cultures Museum.
Gunung Gading National Park
Gunung Gading National Park (Google Maps) se află la aproximativ două ore de Kuching. Am cunoscut niște tineri care au fost acolo plătind un șofer 300 MYR pentru toată ziua. Dacă vrei, ai putea închiria un scuter. Sunt câteva cascade și se poate vedea rafflesia (cea mai mare floare din lume), dacă nimerești perioada de înflorire. Acești tineri mi-au descris parcul drept „nimic deosebit”, așa că am hotărât să nu merg, dar rămâne totuși o opțiune pentru o excursie de o zi.
Cazare în Kuching
Eu am petrecut câteva nopți la Sunset Homestay – Backpacker Hostel, lipsește puțin atmosfera de hostel, dar locația este excelentă și, una peste alta, îl recomand. La întoarcerea din parcul național Bako am petrecut o noapte la Marco Polo Guest House, locația este mai puțin centrală, dar personalul este cu adevărat cordial și, cu siguranță, atmosfera este mai sociabilă. Îl recomand și pe acesta.
Transportul până în Kuching
Fie că e vorba de Miri, de parcul național Mulu (cu Maswings) sau de Malaezia peninsulară, eu recomand să zbori; dacă sunt rezervate din timp, zborurile sunt foarte ieftine. Oricum, singura legătură terestră reală care s-ar putea lua în considerare este autobuzul de noapte spre Miri, pe care, dacă vrei, îl poți rezerva pe Easybook. Spre și dinspre aeroport se poate lua autobuzul 103, este gratuit, dar face un ocol uriaș și, dacă nu ai un buget extrem de limitat, ajungi mult mai repede luând un Grab.

Viperă în Parcul Național Bako.
Îți organizezi călătoria? Dacă mai trebuie să-ți faci asigurarea, aici găsești ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Dacă o cumperi prin linkurile din ghid, îmi susții acest site fără niciun cost suplimentar.
Miri este în general etapa următoare a unui itinerar în Borneo. Orașul este de fapt folosit mai ales ca bază pentru a explora celebrul parc național Gunung Mulu și mai puțin turisticele Kelabit Highlands. Sincer, dacă ai puțin timp la dispoziție, cred că ai face mai bine să zbori din Kuching sau Kota Kinabalu direct la Mulu National Park. Dacă în schimb zborurile cu escală la Miri ar ieși mai ieftine sau pur și simplu vrei să vizitezi Brunei, atunci trecerea prin Miri poate avea sens.

Miri.
Dimineața ai putea urca pe Canada Hill și face fotografia de rigoare la The Grand Old Lady (Google Maps), care a fost prima sondă petrolieră comercială din Malaezia, forată în 1910. Sonda a avut un rol important în dezvoltarea industriei petroliere din Malaezia și a contribuit la creșterea orașului Miri ca oraș petrolier. Alături se află un muzeu dedicat industriei petroliere, pe care îl poți vizita gratuit (Google Maps).

The Grand Old Lady.
După-amiaza ai putea urca pe acoperișul City Hall (Google Maps). Eu nu am fost, pentru că am vizitat Miri la cumpăna dintre weekend și public holiday, așa că era închis, dar din ce mi s-a spus intrarea este gratuită, e suficient să te înregistrezi la recepție. Se închide la cinci, așa că după ce ai văzut panorama poți merge la Coco Cabana să vezi apusul (Google Maps). Seara era și o piață de noapte pe esplanadă, dar poate se datora weekendului/vacanței. În sfârșit, ai putea vizita templul Lian Hua San San Ching (Google Maps). Din păcate era închis din cauza sărbătorilor, așa că l-am văzut doar din exterior.
Cazare în Miri
Eu am dormit la Super OYO 976 Dragon Inn, nu tocmai ieftin, dar nici chiar atât de rău, ținând cont că în Miri nu există opțiuni cu adevărat ieftine.
Transportul până în Miri
Cum am spus deja, pe cale terestră există legături cu autobuzul spre și dinspre Kuching, pe care le poți rezerva pe www.easybook.com. Spre Bandar Seri Begawan, în Brunei, existau autobuze directe înainte de Covid, dar cel puțin în timpul vizitei mele nu își reluaseră încă cursele. Aici găsești un articol care este actualizat frecvent cu diversele opțiuni. Eu am făcut drumul cu Pauline, care a depășit cu mult așteptările mele: ne-au trebuit 5 ore, dar ne-am oprit să luăm micul dejun și să prânzim (a plătit ea!!), am vizitat un hotel de lux și zona unde se află rafinăriile. Este o persoană foarte amabilă și numai bună de companie, care, în plus, vorbește o engleză excelentă.

Lian Hua San San Ching.
Parcul este faimos pentru terenul său carstic și pentru curioasele formațiuni stâncoase de deasupra și de sub suprafața pământului. În interiorul parcului se află de fapt cel mai mare sistem de peșteri cunoscut din lume (aproximativ 12 milioane de metri cubi) și, în interiorul lui, a zecea cea mai lungă peșteră din lume, descoperită abia în 2007.

Mulu National Park.
Din păcate, multe dintre trekkinguri și toate peșterile necesită prezența unui ghid certificat. Oricum, prețurile excursiilor sunt cu adevărat rezonabile dacă rezervi direct prin site-ul oficial. Parcul organizează diverse tururi și excursii pe care le găsești pe această pagină.
Pe scurt, sfatul meu este să ajungi la parc pe cont propriu și să organizezi tururile ghidate prin sediul central al parcului (poate contactându-i cu ceva timp înainte, pentru că unele dintre cele mai puțin populare tururi necesită un număr minim de persoane). Evită deci să apelezi la agenții externe; procedând așa nu doar susții direct parcul, ci și economisești. Abonamentul de acces costă 30 MYR și este valabil 5 zile.
Mai jos enumăr excursiile pe care le-am făcut personal, dar oferta este foarte largă, așa că te îndemn să consulți site-ul oficial pentru o imagine completă.

Deer Cave.
Deer Cave, Lang Cave și Bat exodus
Dacă ai puțin timp, îți recomand să faci cel puțin această excursie, descrisă pe această pagină. Pe scurt, pornind pe jos de la sediul central se vizitează două peșteri impresionante, iar turul se încheie cu fascinantul exod al liliecilor, care ies la apus să vâneze. Un tur foarte drăguț și accesibil tuturor, pentru că în interiorul peșterilor, la fel ca de-a lungul traseului prin junglă, există un sistem de pasarele bine întreținut.
Tot dacă ai puțin timp și cauți excursii nu prea solicitante, îți recomand să faci Night walk și Canopy walk.

Deer Cave.
Clearwater Cave și Wind Cave
Acestea sunt celelalte două peșteri amenajate cu pasarele pe care îți recomand să le vizitezi. Ca să ajungi la ele trebuie să urci pe râu cu barca. Găsești turul descris în detaliu pe această pagină. Dacă te hotărăști să faci excursia la Pinnacles, despre care vorbesc mai jos, e bine să știi că poți combina cele două tururi, așa cum fac mulți (inclusiv subsemnatul). Pe scurt, dimineața se vizitează cele două peșteri și apoi, în loc să te întorci la sediul central, continui spre campingul unde petreci noaptea, înainte de a lua traseul care duce la pinacluri.

Wind Cave.
Pinnacles
Pinaclurile sunt poate cea mai emblematică priveliște din tot parcul. Găsești descrierea detaliată a excursiei pe această pagină. Excursia se parcurge în mod normal în 3 zile. Așa cum am scris mai sus, în prima zi poți decide să vizitezi Clearwater Cave și Wind Cave înainte de a continua pe râu (dacă nivelul apei din râu este scăzut, ar putea fi nevoie să cobori din barcă, așa că ai putea urca în barcă în șlapi) și de a merge pe jos cam 2 ore până la „camp 5”, unde se petrece noaptea. Pe această pagină găsești descrierea detaliată pe AllTrails a întregului traseu (traseul până la camping + traseul până la punctul de belvedere).
Campingul este bine echipat și are o bucătărie unde se poate găti, iar în magazinul din interiorul sediului central se pot cumpăra provizii pentru trekkinguri, precum noodles, conserve de ton/sardine, biscuiți etc. etc. Cu toate acestea, dacă călătorești cu un buget deosebit de redus, cred că merită să-ți faci cumpărăturile înainte de a zbura la Mulu.

Apus la camp 5.
A doua zi se urcă cam 4 ore până la punctul de belvedere, ultima porțiune este destul de „tehnică”, cu scărițe și altele, iar coborârea durează apoi cam 3 ore. Traseul este tare abrupt și nu te lasă o clipă să respiri; împreună cu căldura și umiditatea, cu siguranță nu trebuie subestimat. Noi am petrecut a doua noapte la camping și ne-am întors la sediul central a doua zi, dar dacă ai un tur privat, sau toți membrii grupului sunt de acord, te-ai putea întoarce după-amiaza și ai evita o a doua noapte la camp 5.
Ca informație, dacă vrei, poți combina excursia la pinacluri cu cea la Mulu Peak, descrisă pe această pagină (All Trails). După spusele ghizilor cu care am vorbit, deși mai puțin populară, Mulu Peak pare să fie cea mai frumoasă excursie și există mult mai multe șanse să vezi wildlife, pentru că traseul este mai puțin circulat și, în general, te afli într-o zonă mai izolată a parcului.

Pinaclurile.
Racer Cave
Există o serie de tururi clasificate drept „Adventure caving”, în care se vizitează în esență peșteri, sau oricum porțiuni de peșteri, neamenajate cu pasarele sau lumini. Ți se oferă hamul, pentru că există secțiuni unde trebuie să te cațări/cobori, dar nimic prea complicat. Mi s-a părut un tur foarte drăguț și distractiv. Am văzut și șarpele de la care peștera își ia numele. Dacă vrei puțină aventură, cred că este o opțiune interesantă. Ca informație, ghidul cu care am făcut excursia la Racer Cave mi-a spus că Clearwater Revival este, după părerea lui, mai frumoasă.

Pinaclurile.
Paku Valley loop
Paku Valley Loop (All Trails) este un scurt circuit care se poate face pe cont propriu pornind de la sediul central, durează cam trei ore și, dacă vrei, te poți scălda în mica cascadă. Tehnic, trebuie să te înregistrezi la intrarea în parc, unde se află paza, e suficient să-ți scrii numele pe tablă, cu ora de plecare. Nimic extraordinar, dar cu siguranță o modalitate frumoasă de a petrece câteva ore cufundat în natura parcului, fără să scoți un ban.
Ca să închei, ca informație, în ceea ce privește cartelele SIM, în timpul vizitei mele Celcom nu avea semnal în interiorul parcului, ci doar în apropierea aeroportului. După cum scrie pe site-ul oficial, Digi are semnal și la sediul central.

Paku Valley loop.
Cazare în Mulu National Park
Aici găsești câteva opțiuni ieftine de cazare chiar în afara intrării în parc, dar personal îți recomand să dormi direct în interior, unde găsești diverse tipuri de cazare (site oficial). Eu am dormit în hostel, care nu este deloc rău, prețurile sunt corecte și micul dejun este inclus. Nici restaurantul nu este deloc rău. În sfârșit, dacă cauți puțină răcoare, la adăpost de căldura toridă, în Discovery Centre există aer condiționat, iar micul muzeu este destul de interesant, cu o grămadă de informații despre geologia parcului, flora și fauna lui.
Transportul până în Mulu National Park
Ca să ajungi la parc îți recomand să zbori. Există zboruri atât din Kuching, cât și din Miri și Kota Kinabalu. Compania care operează zborurile este MASwings. De la micul aeroport eu am mers pe jos până la sediul central al parcului național, dar, dacă vrei, există taxiuri cu 5 MYR. Dacă în schimb vrei o călătorie mai aventuroasă, există posibilitatea de a ajunge cu barca, dar este o călătorie relativ lungă și nu neapărat mai ieftină. Găsești mai multe informații pe această pagină.

Bat exodus.
Este o altă destinație populară pentru iubitorii naturii, aflată lângă granița cu Indonezia, pe un podiș, la o altitudine de aproximativ 1.000 de metri.
Regiunea este și în acest caz extrem de izolată și se ajunge cel mai bine tot cu zborurile companiei aeriene MASwings (aeroportul principal este cel din „Bario”).
Aici activitatea cea mai populară este de departe trekkingul; se pot face diverse excursii de o zi sau te poți baza pe un ghid local și te poți aventura în junglă chiar și mai multe zile. Aici găsești un articol.
Evident, fiind un stat independent, Brunei nu ar trebui să facă parte din acest ghid de călătorie pentru Malaezia, dar, fiind pe drum între Miri și Kota Kinabalu, poate merita să petreci două zile explorând capitala: Bandar Seri Begawan. Aruncă o privire la ghidul meu de călătorie pentru Brunei.

Brunei.
Kota Kinabalu este capitala statului Sabah, în nordul Borneo. Orașul este în plină creștere, iar aeroportul său este al doilea cel mai aglomerat din Malaezia, datorită unor tarife foarte avantajoase. Nu întâmplător, pentru mulți, itinerariul de călătorie în Borneo se termină sau începe chiar la Kota Kinabalu.

Apus în portul din Kota Kinabalu.
Pentru mulți călători, orașul este pur și simplu un punct de tranzit pentru a explora Borneo, dar în împrejurimi există numeroase atracții cu adevărat interesante. În Kota Kinabalu propriu-zis îți recomand să dai o fugă până la moscheea plutitoare (Google Maps), la piața de noapte (Google Maps) și poate să mergi la Tanjung Aru Beach (Google Maps) pentru apus.
Dacă te hotărăști să închiriezi un scuter, ai putea merge la cascada Ulu Kionsom Waterfall (Google Maps), chiar în afara orașului, și la apropiatul Mari Mari Cultural Village (Google Maps). Eu am fost doar la cascadă, unde cer 10 MYR, așa că nu știu dacă satul cultural merită sau nu. Ai putea apoi să închei ziua la Swallow House Cafe (Google Maps), de unde ai o panoramă frumoasă, cu Kota Kinabalu în fundal. Dacă te hotărăști să urci la cafenea, fii atent, pentru că drumul este pe porțiuni extrem de abrupt.

Ulu Kionsom Waterfall.
Parcul Marin Tunku Abdul Rahman
Un ansamblu de 5 insule (Gaya, Manukan, Sapi, Sulug și Mamutik) aflat la câțiva kilometri de uscat, acolo unde se ridică orașul (Google Maps). Călătoria cu barca durează doar 15–30 de minute, e suficient să iei o speedboat de la Jesselton Point ferry terminal (Google Maps). În interiorul terminalului poți alege dintre o serie de companii care, în esență, oferă toate aceleași pachete. O insulă 35 MYR, două insule 45 MYR, trei insule 55 MYR și patru insule 65 MYR. Plecări cam din oră în oră, începând de la 8:30, ultima barcă de întoarcere la 16:00. Intrarea în parc costă 25 MYR pentru turiștii străini. Pentru alți 10 MYR se poate închiria mască și tub de snorkeling direct în port.
În cursul unei zile îți recomand să vizitezi cel mult două insule. Eu am fost la Manukan și Mamutik și am preferat-o pe a doua, mai mică și mai puțin aglomerată. Un prieten care le-a vizitat pe toate în cursul mai multor zile mi-a spus că, după părerea lui, Sapi este de departe cea mai frumoasă.

Mamutik.
Muntele Kinabalu
Mount Kinabalu (Google Maps), cu 4.095 de metri, este cel mai înalt munte din Malaezia și unul dintre cei mai înalți din întreaga Asie de Sud-Est. Cucerirea vârfului cu siguranță nu este o plimbare și nici ieftină, dar dacă bugetul permite, este fără îndoială o experiență frumoasă.
Din păcate, singura modalitate de a o face este printr-un tur organizat care, în funcție de cazarea (există patru refugii diferite) și agenția alese, poate ajunge să coste chiar peste 500 € pentru străini, care au o serie întreagă de taxe suplimentare, de la intrarea în parc până la înnoptare. Ascensiunea se face de obicei în două zile, iar prețul include practic tot, dar rămâne totuși o sumă deloc mică.

Pe traseu.
Eu am organizat totul cu Borneo Encounter (Google Maps). Olivia este o persoană foarte amabilă, care vorbește o engleză excelentă, dar cel mai important lucru este că agenția oferă prețuri excelente, dacă ai un minim de flexibilitate și profiți de anulările în ultimul moment. Eu am dormit la Panar Laban hut, plătind „doar” 1.600 MYR pentru turul de două zile și o noapte.
Pe scurt, în prima zi se merge pe jos cam patru ore până în zona unde se află cele patru refugii. În dimineața următoare te trezești în toiul nopții (pe la 2) ca să ajungi în vârful propriu-zis în cam 3 ore și să asiști la răsărit. Te întorci apoi la refugiu pentru micul dejun și după aceea cobori în vale (All Trails). Totul foarte frumos și bine organizat, se eliberează cel mult 200 de permise pe zi, așa că, se pare, nu este niciodată prea aglomerat. Traseul este bine întreținut, cu tot cu toalete pe parcurs, iar mesele de tip bufet de la refugiu nu sunt deloc rele.

Ascensiune sub un cer plin de stele.
În esență, nimic de care să te plângi, dacă nu ar fi prețul. Personal nu regret că am făcut-o, dar dacă ai un buget limitat, nu ți-aș recomanda s-o faci. În plus, vremea este, ca să mă exprim blând, imprevizibilă, adesea porțiunea de la refugiu la vârf este închisă din motive de siguranță, așa că riști să plătești o avere ca să ți se spună că nu poți urca. Eu însumi m-am trezit complet învăluit în nori imediat după răsărit.

Răsărit din vârf.
Cazare în Kota Kinabalu
Eu am petrecut mai multe zile la Capsule Inn, raport calitate-preț excelent, personal amabil și săritor. Dacă cauți o cazare ieftină, nu căuta în altă parte. Totuși, niște prieteni au stat la Homy Seafront Hostel și, obiectiv vorbind, este un hostel mai drăguț.
Transportul până în Kota Kinabalu
Cu avionul există legături zilnice și nu prea scumpe atât din Malaezia peninsulară, cât și din alte destinații din Borneo, inclusiv Mulu National Park. Pe cale terestră, cele mai apropiate destinații sunt Bandar Seri Begawan, în Brunei, la sud, spre care există legături cu autobuzul de trei ori pe săptămână cu Sipitang Express Bus, luni, miercuri și vineri, pe care îl poți rezerva pe www.easybook.com. Același autobuz circulă în sens opus marțea, joia și sâmbăta.
Spre și dinspre Sandakan, la est, există autobuze de mai multe ori pe zi, 7–8 ore de autobuz, pe care le poți rezerva pe www.easybook.com. Dacă este rezervat din timp, fără bagaj de cală, zborul spre Sandakan ar putea fi chiar mai ieftin decât autobuzul.

Panoramă în timpul coborârii.
Acesta este un circuit cu scuterul deloc rău, care se poate face în 4–5 zile, cu plecare și sosire la Kota Kinabalu. Se petrec câteva zile între Kundasang și Ranau, la poalele Muntelui Kinabalu, și apoi câteva zile la Kudat, adică regiunea unde se află cel mai nordic punct din Borneo. Aici sunt plaje foarte drăguțe și încă departe de turismul de masă.
Una peste alta, este ceva ce recomand, dar dacă ai la propriu foarte puține zile, probabil ai face mai bine să faci altceva. Eu am închiriat scuterul de la Scooter Rabbit (Google Maps) și am fost mulțumit. Dacă vrei, la Kudat, ca și la Kundasang și Ranau, se poate ajunge și cu transportul public, dar din câte știu eu nu există nicio legătură directă între Kundasang/Ranau și Kudat, așa că, dacă vrei să faci circuitul fără să te întorci la Kota Kinabalu, trebuie neapărat să ai un mijloc de transport propriu.

Răsărit în Ranau.
Cum am spus deja, acestea sunt cele două sate aflate pe podișul de la poalele Muntelui Kinabalu. Oferă o atmosferă relaxată, o temperatură plăcută și priveliști fantastice asupra Muntelui Kinabalu.
Ce să faci și ce să vezi în Kundasang și Ranau
Dacă ai hotărât să nu urci în vârful Muntelui Kinabalu, ai putea totuși explora parcul național. De la sediul central (Google Maps) pornesc o serie de trasee care se pot parcurge pe cont propriu. Nu am fost pe această parte a parcului, decât ca să urc în vârf. Oricum, doi prieteni mi le-au descris ca nimic deosebit și adesea prost întreținute, ca în cazul Liwagu Trail (All Trails), care pare să fie închis de destulă vreme. Oricum, dacă vrei să petreci câteva ore cufundat în natură, mă îndoiesc că vei rămâne dezamăgit. Pentru străini, intrarea în parc costă 50 MYR. Aici găsești alte două exemple: Silau-Silau Trail (All Trails) și Mempening Loop (All Trails).

Langganan Waterfall.
Am vizitat personal partea unde se află Poring Hot Spring (Google Maps). Izvoarele termale nu sunt mare brânză, aș spune aproape jalnice, dar se poate face un trekking frumos până la Langganan Waterfall (All Trails), iar pentru cei care nu au chef să meargă prea mult pe jos există un canopy walk (Google Maps), o mică grădină botanică și o altă cascadă mai accesibilă (All Trails). Pentru a face toate acestea se intră în parcul național și se plătesc 50 MYR plus 3 MYR pentru parcarea scuterului.
Nu e nimeni care să controleze, dar oficial, deși nu este cerut un ghid, ca să mergi pe jos până la cascada Langganan trebuie să intri în parc înainte de 10:00 și să le spui intențiile tale angajaților de la locul unde se cumpără biletul. Mie mi-au trebuit puțin sub două ore ca să urc într-un ritm bun și ceva mai mult de o oră ca să cobor. Traseul este bine întreținut. Cu toate acestea, printre comentarii mulți se plângeau de lipitori și, într-adevăr, mi-am scos mai mult de una, dar nimic exagerat. Cascada este spectaculoasă și am întâlnit mai puțin de cinci persoane pe traseu.

Kipungit Waterfall.
Puncte de belvedere
Există o grămadă de puncte de belvedere care oferă priveliști excelente asupra muntelui Kinabalu. Eu am fost doar la Sosodikon Hill Kundasang (Google Maps), cer 10 MYR și, de preferat, să cobori până la 18:00, dar nu au fost deloc stricți. Nu departe este Piramid Hill (Google Maps), unde trebuie să mergi puțin mai mult pe jos.
Maragang Hill (All Trails) este poate cel mai popular, mai ales la răsărit, dar din păcate necesită să fii însoțit de un ghid și trebuie să te înregistrezi la biroul din centru (Google Maps). Același lucru este valabil și pentru AKI-AKI trail (Google Maps).
Ca să închei, există o serie de grădini botanice unde, cu un pic de noroc, ai putea vedea rafflesia (cea mai mare floare din lume) și îți recomand să suni mai întâi ca să te asiguri că sunt unele în floare. La hostelul unde am stat recomandau Kokob Rafflesia Conservation Garden (Google Maps).

Sosodikon Hill.
Cazare în Kundasang și Ranau
Eu am petrecut o noapte la Ranau Backpackers Hostel, nimic deosebit, dar ieftin și funcțional.
Transportul până în Kundasang și Ranau
Unii aleg să viziteze zona într-o singură zi, pornind cu scuterul din Kota Kinabalu, dar sincer nu sunt convins că merită, eu aș petrece acolo cel puțin o noapte. Cu transportul public, autobuzul este același care merge dus-întors la Sandakan și pe care îl poți rezerva pe www.easybook.com sau există microbuze care pleacă din acest punct (Google Maps).

Sosodikon Hill.
De-a lungul coastei sunt o grămadă de plaje; eu recomand în special Kelambu Beach (Google Maps) și mai ales plaja unde se află Secret place bar & camping (Google Maps), un loc cu adevărat frumos în care să-ți petreci ziua lenevind. Restaurant cu prețuri corecte, leagăne, multă umbră, plajă curată și personal foarte amabil.
Kalampunian Beach (Google Maps), mai spre nord, este o altă plajă populară; aici, între altele, există un mic restaurant foarte ieftin unde îți recomand să mănânci: Ina Cafe (Google Maps).
În sfârșit, The Tip of Borneo, adică Vârful Borneo (Google Maps), nu e mare lucru, dar, fiindcă tot ești acolo, îți recomand totuși să dai o fugă până acolo, intrarea este gratuită. Există un monument și o serie de puncte de belvedere.

Secret place bar & camping.
Cazare în Kudat
Eu am dormit la Tampat do Aman. Howard, proprietarul, este o persoană foarte amabilă și săritoare. Locul de cazare a văzut fără îndoială vremuri mai bune, dar l-aș recomanda totuși. În plus, dacă nu ai un mijloc de transport propriu, Howard e dispus să te lase dimineața pe plajă și să vină să te ia după-amiaza, ceea ce este foarte comod.
Transportul până în Kudat
Cum am spus deja, eu am mers cu scuterul din Ranau, dar îți las instrucțiunile date de Howard: „Ca să ajungi până aici, cel mai bun mod este să iei un taxi partajat de la Banderaan Berjaya (Google Maps), în centrul orașului Kota Kinabalu, spre Kudat, să ceri să fii lăsat la hotelul Ria și să mă suni pe WhatsApp ca să trimit un taximetrist local. Kota Kinabalu – Kudat RM 50 de persoană și din Kudat RM 50 pentru 2 persoane.”

Kalampunian Beach.
Orașul nu e mare lucru; nu pot spune că regret că am trecut pe acolo, dar de fapt, așa cum scriu în secțiunea „Cazare”, ai putea lua în considerare ideea de a dormi direct în Sepilok, pentru că în Sandakan nu e cu adevărat nimic de făcut. Cu toate acestea, dacă te interesează, ai putea organiza excursia la Turtle Islands National Park (Google Maps). Aici găsești un articol detaliat despre asta. Doi prieteni care au făcut turul nu au rămas deosebit de entuziasmați, mai ales având în vedere costul. Personal am hotărât să renunț, mai mult din motive de timp, dar cu siguranță poate fi o excursie interesantă de organizat din Sandakan.

Sepilok.
Sepilok
În Sepilok, chiar în afara orașului, se află faimosul sanctuar al urangutanilor (Google Maps). Dacă te hotărăști să dormi în Sandakan, există cel puțin câteva autobuze care fac naveta în timpul zilei, îți recomand să verifici la fața locului. În timpul vizitei mele l-am luat pe cel de la 9:00 și m-am întors cu cel de la 16:00, costul este de 10 MYR. Stația se află în acest punct (Google Maps), dar sunt stații și pe parcurs, eu, de exemplu, am urcat în fața hostelului unde stăteam. Alternativ, poți oricând să iei un Grab. Intrarea în sanctuar costă 30 MYR plus alți 10 MYR pentru aparatul foto. Urangutanii sunt hrăniți la 10:00, așa că este practic garantat să-i vezi, după care îți recomand să vizitezi nursery-ul (Google Maps). Evident, să vezi urangutani este mereu frumos și îți recomand absolut vizita dacă ești în Borneo, dar dacă ai fost deja la Semenggoh, în Kuching, sau intenționezi să mergi, cred că unul dintre cele două sanctuare este mai mult decât suficient.
Eu am intrat apoi la Bornean Sun Bear Conservation Centre, care se află la propriu de cealaltă parte a drumului (Google Maps). Intrarea pentru străini costă chiar 50 MYR, după părerea mea este cu adevărat prea mult ca să vezi câțiva urși malaezi, dar cel puțin banii ar trebui folosiți pentru ceea ce este un proiect frumos de conservare.

Bornean Sun Bear Conservation Centre.
În sfârșit, ai putea vizita Rainforest Discovery Centre (Google Maps), unde sunt o serie de trasee, poduri suspendate și pasarele care îți permit să te cufunzi în pădurea tropicală. Există și un mic centru de vizitatori cu câteva informații interesante. Intrarea costă 30 MYR. Microbuzul care se întoarce la Sandakan are o stație în fața intrării, așa că poți pur și simplu să aștepți aici pe la 16:00, fără să mai fie nevoie să te întorci la sanctuarul urangutanilor.
Diversele „atracții” se află la mică distanță una de alta, așa că te poți deplasa fără probleme pe jos; pentru prânz există cel puțin câteva restaurante precum Mango Garden Restaurant (Google Maps) și White House Bistro (Google Maps).

Rainforest Discovery Centre.
Kinabatangan River
Cu cei 560 de kilometri ai săi, Kinabatangan River este al doilea cel mai lung râu din Malaezia, precum și habitatul natural al elefanților pigmei, al urangutanilor și al rarelor maimuțe proboscis, ca să menționez doar câteva dintre speciile pe care le-ai putea întâlni. Pe lângă râu sunt o grămadă de lodge-uri care, mai mult sau mai puțin, oferă toate aceleași pachete; pe lângă masă și cazare sunt incluse câteva excursii cu barca pe râu pentru a observa fauna și o plimbare de noapte.

Crocodil.
În acea perioadă călătoream cu alți doi tineri care rezervaseră deja un lodge, așa că m-am limitat să-i urmez fără să mai fac mofturi și trebuie să spun că, una peste alta, l-aș recomanda. Am stat la Borneo Natural Sukau Bilit Resort (rezervând prin Asia Green Travels) pentru două nopți și trei zile, plătind 411 MYR de persoană pentru dormitorul comun cu aer condiționat și mese excelente de tip bufet. Personal nu am văzut elefanții (dar am cunoscut destui călători mai norocoși decât mine!), în schimb am văzut un urangutan sălbatic, câțiva crocodili, destui calaosi și o grămadă de alte maimuțe. Una peste alta, o experiență frumoasă.
Alte lodge-uri recomandate adesea printre călători sunt Bilit Adventure Lodge și Sukau Backpackers B&B.

Urangutan sălbatic.
Cazare în Sandakan
Eu am petrecut noaptea la Sandakan Backpackers Hostel și îl recomand. Cu toate acestea, în Sandakan nu e nimic de văzut, așa că ai putea lua în considerare ideea de a dormi direct în apropiere de Sepilok, de exemplu la Sepilok B&B.
Transportul până în Sandakan
Spre și dinspre Kota Kinabalu există mai multe plecări zilnice cu autobuzul, pe care le poți rezerva pe www.easybook.com. Țin să precizez că, dacă călătorești doar cu bagaj de mână, rezervat din timp, zborul poate costa la propriu mai puțin decât autobuzul! Există și legături directe spre sud, în direcția Semporna, dar cel puțin în timpul vizitei mele nu se puteau rezerva online.

Kinabatangan River.
Danum Valley
Danum Valley este o zonă de conservare cunoscută pentru bogata ei biodiversitate. Zona protejată se întinde pe 438 de kilometri pătrați și găzduiește specii pe cale de dispariție precum urangutanii din Borneo și elefanții pigmei. Cazarea este limitată la Danum Valley Field Centre, care servește drept stație de cercetare, și la câteva eco-lodge-uri precum luxosul Borneo Rainforest Lodge.
Nu am fost, pentru că, între ascensiunea pe Muntele Kinabalu și scufundările de la Sipadan, bugetul meu de backpacker fusese destul de pus la încercare de Borneo. Am avut totuși ocazia să petrec câteva zile în compania unui tânăr olandez care tocmai petrecuse câteva zile la Field Centre când l-am întâlnit. După cum mi s-a spus, cazarea este foarte simplă și se fac mai ales excursii în pădure la „vânătoare” de animale sălbatice. Dacă te interesează, prin contactele de pe paginile de Facebook sau Instagram ar trebui să reușești să contactezi direct Field Centre și să ocolești agențiile terțe, care umflă și mai mult prețurile.

Kinabatangan River.
Semporna este probabil unul dintre cele mai urâte orașe pe care le-am văzut în Malaezia, dar este o oprire obligatorie pentru oricine vrea să viziteze insulele din largul orașului, inclusiv faimoasa Sipadan. Diversele centre de scufundări din Semporna oferă prețuri extrem de avantajoase pentru certificările de scafandru. În timpul vizitei mele, Open Water costa cam 1.200 MYR.
Insula Sipadan
Insula este adesea menționată printre cele mai bune locuri de scufundări din lume. Obiectiv vorbind, cele două scufundări pe care le-am făcut nu au fost deloc rele, dar intrarea pe insulă plus permisul de scufundare costă singure cam 90 € pentru străini (site oficial). La asta se adaugă prețul scufundărilor propriu-zise plus transportul cu barca. Oarecum ca la Muntele Kinabalu, dacă ai un buget limitat, nu ți-aș recomanda-o; doar pentru prețul permiselor poți face câteva scufundări la fel de spectaculoase undeva în Asia de Sud-Est.
Pe insulă sunt 13 situri, dar de obicei se fac Barracuda Point și South Point, unde se pot vedea, respectiv, un banc de barracuda și un banc de jackfish. Din păcate eu nu am văzut barracuda, ci doar câteva exemplare izolate. În schimb, bancul de jackfish este practic garantat. Am văzut și destui reef shark și câteva broaște țestoase. Alte situri recomandate sunt hanging garden și apoi o „blue dive” unde se pot vedea rechini-ciocan, dar al cărei nume de sit nu mi-l amintesc.
Eu m-am tocmit îndelung cu proprietara de la Mabul Backpackers în biroul pe care îl au la debarcaderul din Semporna (Google Maps) și am ajuns să plătesc 1.300 MYR pentru două scufundări la Sipadan, două scufundări la Mabul, două nopți în dormitor comun la Mabul Backpackers și diversele deplasări cu barca. Țin în sfârșit să precizez că permisele pentru Sipadan sunt limitate și, mai ales în weekend, se epuizează, așa că dacă îți dorești foarte mult, îți recomand să organizezi totul cu câteva zile înainte.

Mabul Island.
Mabul Island
Dacă vrei să petreci câteva zile de „island life”, atunci Mabul oferă destule locuri de cazare și o atmosferă mult mai plăcută decât Semporna. Multe dintre centrele de scufundări de aici au un al doilea sediu și, prin urmare, se pot organiza scufundări la Mabul, la apropiata Kapalai și chiar la Sipadan. Cum scriu mai jos în secțiunea „Cazare”, eu am petrecut câteva nopți la Mabul Backpackers și, una peste alta, recomand câteva zile pe insulă, mai ales dacă vrei să faci câteva scufundări, dar și doar pentru snorkelling, pentru a închiria un caiac sau pur și simplu pentru a lenevi la soare. Eu am petrecut și o după-amiază la Mabul Water Bungalows (Google Maps). Cer 30 MYR ca să intri în resort ca vizitator și ai acces la plaja albă de lângă Mabul Backpackers (Google Maps), dar și la zona unde se află bungalourile pe mare, unde este o zonă frumoasă pentru snorkelling sau pur și simplu pentru relaxare.

Mabul Island.
Island hopping tour
Dacă nu ai chef să stai pe insulă, sau poate vrei să vizitezi și alte insule din apropiere, din Semporna se oferă excursii de o zi cu barca. Nu am participat la niciunul dintre aceste tururi, așa că nu vorbesc din experiență directă, dar după cum mi-au spus niște prieteni, excursiile nu sunt deloc rele.
Prima opțiune este insula Bohay Dulang (Google Maps), unde există un punct de belvedere foarte drăguț, la care se ajunge după un scurt trekking. După aceea se vizitează Mantabuan (Google Maps). Cer circa 150 MYR pentru excursie cu masa de prânz, plus alți 50 MYR pentru a urca la punctul de belvedere. A doua opțiune este excursia la Mataking Island (Google Maps) și Timba Timba Island (Google Maps), unde se poate face snorkelling excelent. Și în acest caz cer 150 MYR. În sfârșit, se oferă tururi care vizitează insula Mabul și Kapalai.
Cazare în Semporna
În orașul Semporna am dormit la Island Backpackers și, una peste alta, îl recomand, clădire curată și locație excelentă, la doi pași atât de stația de autobuze, cât și de portul de unde pleacă tururile/transferurile spre insule. Personal amabil și săritor. Mic dejun inclus. Pe insula Mabul am dormit la Mabul Backpackers, dormitorul comun e jalnic și nu îl recomand, dar camerele cu vedere la mare și aer condiționat nu sunt deloc rele.
Transportul până în Semporna
Spre și dinspre Kota Kinabalu există legături directe de mai multe ori pe zi și chiar noaptea; la sfatul hostelului meu am călătorit cu Sentosa Express, poți rezerva direct online pe www.easybook.com. Spre și dinspre Sandakan există legături directe, dar cel puțin în timpul vizitei mele nu se putea rezerva online; sunt aceleași autobuze pe care trebuie să le iei dacă te afli pe Kinabatangan River și vrei să mergi direct la Semporna fără să te întorci la Sandakan. Lodge-ul a rezervat autobuzul pentru noi și ne-au lăsat la stația de autobuz de pe drumul principal.
Ca să închei, există microbuze spre și dinspre aeroportul din Tawau pentru 30 MYR. Acesta este cel mai apropiat aeroport de Semporna și oferă zboruri directe spre Kota Kinabalu, Kuala Lumpur, Sandakan și chiar câteva destinații internaționale.

Masjid Bandaraya Kota Kinabalu.
Mai jos enumăr posibile itinerarii de 2, 3 și 4 săptămâni; evident, ia ce urmează ca sursă de inspirație și modifică itinerariul în funcție de interesele/bugetul tău și amintește-ți să iei în considerare perioada anului în care vizitezi țara. De exemplu, vizitarea Insulelor Perhentian în afara perioadei martie–octombrie nu este deloc recomandată, marea este în general foarte agitată și multe locuri de cazare/activități își închid porțile!
Acest itinerariu de călătorie se concentrează exclusiv pe peninsulă, fără a vizita deci Borneo. Câteva modificări simple ale acestui itinerariu, în funcție de interesele tale, ar putea fi vizitarea Insulelor Perhentian pornind din Penang și poate sărind peste Langkawi, o vizită de o zi în orașul Melaka și câteva zile în parcul național Taman Negara. Sau combină totul pentru un itinerariu de 3 săptămâni în Malaezia Peninsulară.

Kuala Lumpur (2 nopți)
Ziua 1:
Revino-ți după jet lag și admiră Petronas Tower și KL Tower noaptea.
Ziua 2:
Vizitează centrul orașului Kuala Lumpur și Batu Caves.
Cameron Highlands (3 nopți)
Ziua 3:
Autobuz din Kuala Lumpur la Cameron Highlands. Vizitează micul sat Tanah Rata.
Zilele 4–5:
Trekking prin junglă pe cont propriu, vizitează câteva plantații de ceai, ferma de fluturi, templul Sam Poh sau participă la orice altă activitate.
Penang (3 nopți)
Ziua 6:
Autobuz din Cameron Highlands la Penang. Bucură-te de oraș seara.
Ziua 7:
Petrece dimineața în căutarea celor mai bune picturi murale din oraș. Urcă pe Penang Hill după-amiaza și rămâi până seara ca să vezi orașul luminat noaptea.
Ziua 8:
Vizitează templul Kek Lok Si și Blue Mansion.
Langkawi (4 nopți)
Ziua 9:
Feribot din Penang la Langkawi. Bucură-te de restul zilei pe plajă.
Ziua 10:
Vizitează cascada Seven Wells și podul suspendat.
Zilele 11–12:
Ai putea foarte bine să-ți petreci zilele lenevind pe plajă sau, de exemplu, să participi la un tur al insulelor din apropiere.
Ziua 13:
Întoarcere la Kuala Lumpur.
Ziua 14:
Întoarcerea acasă.
Ținând cont că, cel mai probabil, înainte de a merge în Borneo va trebui oricum să faci escală la Kuala Lumpur, sfatul meu este să profiți și să vizitezi pe scurt orașul. După aceea zboară spre Kuching, în sud, sau spre Kota Kinabalu ori Sandakan, în nord, în funcție de care opțiune este mai avantajoasă (Airasia este compania low-cost prin excelență). Pe scurt, itinerariul poate fi urmat fără probleme și invers și, evident, adaptat preferințelor tale!

Kuala Lumpur (2 nopți)
Ziua 1:
Revino-ți după jet lag și admiră Petronas Tower și KL Tower noaptea.
Ziua 2:
Vizitează centrul orașului Kuala Lumpur și Batu Caves.
Kuching (2 nopți)
Ziua 3:
Zbor din Kuala Lumpur la Kuching dimineața devreme. Vizitează rezervația naturală Semenggoh după-amiaza.
Ziua 4:
Vizitează parcul național Bako.
Parcul Național Mulu (4 nopți)
Ziua 5:
Ai mai multe opțiuni: ai putea zbura direct la Mulu cu MASWings (opțiunea cea mai practică, dar și cea mai scumpă) sau poți zbura mai întâi la Miri cu Airasia și apoi să iei un zbor spre Mulu cu MASWings. Ori să iei un autobuz Kuching – Miri și apoi fie să zbori, fie să ajungi la Mulu pe cale terestră, alegerea îți aparține.
Zilele 6–7–8:
Trei zile de activități în interiorul parcului.
Bandar Seri Begawan – Brunei (2 nopți)
Ziua 9:
Avion Mulu – Miri. Autobuz Miri – Bandar Seri Begawan.
Ziua 10:
Explorează Bandar Seri Begawan.
Kota Kinabalu (3 nopți)
Ziua 11:
Transfer Bandar Seri Begawan – Kota Kinabalu.
Ziua 12:
Vizitează Parcul Marin Tunku Abdul Rahman.
Ziua 13:
Întoarcere la Kuala Lumpur.
Ziua 14:
Întoarcerea acasă.
Dacă ai la dispoziție trei sau mai multe săptămâni, ai putea petrece câteva zile în plus în parcul Mulu, câteva zile în Kelabit Highlands, o vizită la Sandakan sau la Semporna, ori ascensiunea pe muntele Kinabalu, dacă bugetul tău o permite.

Dacă ai la dispoziție trei sau mai multe săptămâni, ai putea totuși să te concentrezi exclusiv pe una dintre cele două regiuni (Malaezia peninsulară și Borneo) sau să combini highlights din amândouă; în acest caz, sfatul meu este să urmezi itinerariul de călătorie pentru Malaezia peninsulară până la Penang și de acolo să zbori la Kuching sau Kota Kinabalu.
În acest caz, ca să câștigi câteva zile dacă ai avea nevoie, ai putea zbura direct la Mulu din Kuching sau Kota Kinabalu și apoi să zbori spre Kota Kinabalu sau Kuching, fără să mai treci prin Miri și Brunei. Procedând așa te-ai deplasa doar cu avionul, cheltuind ceva mai mult, dar economisind o grămadă de timp.

Rainforest Discovery Centre.
Sistemul de autobuze este eficient, bine ramificat și, în linii mari, autobuzele sunt cea mai ieftină modalitate de a te deplasa în interiorul țării, cu excepția distanțelor lungi, unde merită cu siguranță să iei în calcul zborurile interne.
Dacă nu e vorba de weekend sau de sărbători deosebite (eram în Malaezia în timpul Anului Nou chinezesc și am rămas blocat o zi în Cameron Highlands pentru că toate autobuzele erau pline), poți merge fără probleme la terminal fără să cumperi biletele din timp și să urci în primul autobuz care pleacă.
Dacă chiar nu poți rezista ideii de a nu avea deja un bilet în mână, iar a merge personal la terminalul de autobuze cu o zi înainte ți se pare deosebit de incomod, atunci ai putea folosi Easybook și 12go, amintindu-ți că destul de des nu toate opțiunile disponibile sunt prezente online și, în general, cumpărarea online prin aceste părți ale lumii este mai scumpă decât pe loc.
Rețeaua feroviară din Malaezia peninsulară este relativ extinsă; în linii mari, autobuzele sunt mai ieftine, dar cu noua linie de mare viteză deplasările cu trenul pot fi net mai rapide și, cu siguranță, mai confortabile. Acesta este site-ul companiei naționale, e suficient să te înregistrezi ca să cumperi biletele direct online, totul foarte simplu. Pentru traseele cele mai populare, precum Kuala Lumpur – Penang (Butterworth Penang Sentral) și Kuala Lumpur – Padang Besar (granița cu Thailanda), îți recomand cu tărie să-ți rezervi biletul din timp. Un traseu interesant nu atât prin viteză sau eficiență, cât prin peisajul străbătut este așa-numitul Jungle Train, despre care poți citi în acest articol.

Jungle train-ul.
Deplasarea în interiorul țării cu avionul poate fi extrem de ieftină mulțumită în special companiei AirAsia, care oferă tarife foarte avantajoase, mai ales când e vorba de vizitarea Borneo. Îți recomand totuși să arunci o privire și la zborurile companiei naționale Malaysia Airlines.
Când e vorba de zboruri spre regiuni izolate din interiorul Borneo, precum parcul național Mulu și Kelabit Highlands, MASWings deține în schimb monopolul. Ca să închei, menționez Firefly, o altă companie low-cost care operează în interiorul țării la tarife foarte avantajoase.
Taxiurile sunt răspândite în toată țara și, după standardele europene, sunt clar ieftine; oricum, când este posibil, sfatul meu este să folosești aplicații precum Grabtaxi și Uber. Serviciul, pe lângă faptul că este eficient, este mai ieftin decât taxiurile obișnuite. Pentru zone rurale sau în orice caz în care nu se folosește taximetrul, nu uita să negociezi prețul înainte de a urca, ca să eviți discuții inutile odată ajuns la destinație.
În Malaezia, autostopul este o practică obișnuită, în special în zonele rurale. Personal am făcut autostop o singură dată în Cameron Highlands și nu au trecut mai mult de 5 minute până când două doamne din zonă m-au luat împreună cu un grup de tineri cunoscuți la hostel.

Moscheea Masjid Jamek.
Cât costă o călătorie în Malaezia? Nu prea mult; pentru călătoriile de scurtă durată este foarte probabil ca cea mai mare cheltuială să fie zborul. Sfatul meu în acest caz este să arunci o privire la zborurile nu doar spre Kuala Lumpur, ci și spre apropiatul Singapore, aflat la doar câteva ore de autobuz de Kuala Lumpur, și, de asemenea, spre Penang, care are un aeroport internațional destul de aglomerat.
Te-ar putea interesa să citești ghidul meu despre cum să găsești zboruri ieftine.
Odată ajuns la destinație, este rezonabil să te aștepți să rămâi pe la 25–30 € pe zi, mai ales în Malaezia peninsulară, în timp ce în Borneo probabil ceva mai mult. Toate acestea călătorind cu buget redus, adică: dormind în hosteluri sau hoteluri simple, mâncând street food sau oricum în restaurante locale, deplasându-te cu transportul public (mai ales evitând taxiurile) și, în sfârșit, evitând tururile organizate când este posibil.
În ceea ce privește costurile retragerilor de numerar, din fericire majoritatea băncilor locale nu aplică niciun comision. Prin urmare, folosind cele mai bune carduri de călătorie, costurile pentru obținerea de numerar pot fi reduse la zero.
În sfârșit, dacă din orice motiv vrei să reduci la minimum folosirea numerarului, țin să precizez că foarte mulți comercianți, chiar dacă nu acceptă cardul, acceptă plăți prin QR și, folosind Grab pay, poți pur și simplu să-ți realimentezi contul folosind cardul și deci fără nevoie să scoți numerar.

Masă de doi-trei euro.
Care sunt pericolele unei călătorii în Malaezia? Realitatea este că în Malaezia, ca puțin peste tot în Asia de Sud-Est, se poate călători relativ liniștit, iar infracțiunile violente împotriva turiștilor sunt extrem de rare.
Cu toate acestea, mici episoade de criminalitate se pot întâmpla aici ca în orice altă parte a lumii și, mai ales în orașele mari, este bine să folosești bunul-simț și să eviți anumite cartiere. Personal cred că Malaezia poate fi considerată, în toate privințele, o țară sigură. Oricum, aici găsești toate sfaturile mele pentru a călători în siguranță oriunde în lume.
O mică notă pentru cei care nu se feresc de câte un joint sau de alte tipuri de substanțe ilegale: legea din Malaezia este extrem de severă și prevede pedeapsa cu moartea dacă ești găsit în posesia unor cantități mari, dar chiar și simpla folosință personală poate fi pedepsită cu mai mulți ani de închisoare!
Îți organizezi o călătorie în Malaezia? Aruncă o privire la aceste articole:
Ce rucsac de călătorie să alegi
Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!
Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!
Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂