Trekking la Tabăra de bază Everest pe cont propriu

Trekkingul spre tabăra de bază Everest din Nepal este, fără îndoială, un vis pentru oricine iubește munții și trekkingul; pentru unii e o adevărată Mecca.

Există mai multe variante pentru a trăi această experiență minunată, de la clasicul zbor spre Lukla până la punctele de plecare mai puțin bătătorite, de unde nu e nevoie să zbori, precum Salleri/Phaplu și Jiri. În acest ghid vei găsi toate informațiile necesare, inclusiv toate variantele, precum trekkingul celor Trei Pasuri și Island Peak.

Am parcurs personal trekkingul (aici găsești videoclipul trekkingului – în italiană, dar poți activa subtitrările), fără ghid și fără hamali, alături de tatăl meu, care de-acum nu mai e tânăr, și în deplină autonomie. Pe acest blog vei găsi toate informațiile și sfaturile pentru a-ți organiza cât mai bine călătoria pe cont propriu în Nepal și pentru a parcurge trekkingul care duce la tabăra de bază Everest.

Meniu rapid

↑ Meniu

Răsărit la Chukhung Ri.

În acest ghid prețurile sunt exprimate în moneda locală, numită „rupia nepaleză”, adesea abreviată simplu „NPR”. Cursul este de aproximativ 1€ = 170 NPR. Pentru cursul actual îți recomand să arunci o privire pe această pagină.

Transportul până la Tabăra de bază Everest (itinerariile și variantele posibile)

Înainte de a începe, iată o hartă care sper să lămurească care sunt opțiunile pentru a ajunge la tabăra de bază Everest și variantele posibile descrise în acest ghid.

Pe scurt, iată cele patru alternative principale:

Tabăra de bază Everest sau Circuitul Annapurna?

Dacă citești acest articol, probabil că ai luat deja o decizie, dar în caz că încă te frămânți, vreau să spun două vorbe despre ceea ce pentru mulți este o alegere grea când ai poate doar două săptămâni la dispoziție pentru un trekking în Nepal: Circuitul Annapurna sau Tabăra de bază Everest?

Mai întâi, ambele sunt trekkinguri superbe, dar dacă tot trebuie să-mi spun preferința, aș alege Circuitul, pentru că peisajul este mult mai variat. Pleci dintr-un climat aproape tropical și ajungi la cei 5.416 metri ai Pasului Thorong La; în plus, fiind un circuit, în fiecare zi e altceva și nu ești nevoit să urci și să cobori pe aceeași potecă.

Alte două lucruri care mă fac să înclin spre circuit sunt faptul că este extrem de puțin circulat/popular în comparație cu trekkingul spre tabăra de bază Everest. Ca să folosesc o expresie a tatei după ce a dat peste un adevărat ambuteiaj lângă un pod suspendat: „Parcă am fi pe poteca spre Tre Cime di Lavaredo!”. Iar experiența noastră a fost în primăvară, nu îndrăznesc să-mi imaginez cum e situația toamna.

Un alt motiv pentru care îți recomand circuitul sunt costurile. Mâncarea și cazarea costă în medie cu 30% mai puțin decât la tabăra de bază Everest și, mai ales dacă alegi să-l faci pe acesta din urmă cu un zbor spre Lukla (alegere practic forțată dacă ai doar două săptămâni la dispoziție), atunci circuitul te va costa practic jumătate față de tabăra de bază Everest.

Luând toate acestea în considerare, tabăra de bază Everest are totuși farmecul ei, iar alegerea finală îți aparține, desigur; ce am spus până acum este doar modesta mea părere.

Dacă te interesează, poți arunca o privire pe ghidul meu despre Circuitul Annapurna, Tabăra de bază Annapurna și Poon Hill.

Trekking de la Phaplu la Nunthala.

Permise și vize necesare pentru trekking și pentru intrarea în Nepal

Să începem cu viza de intrare în țară. Viza este obligatorie, dar din fericire deținătorii de pașaport italian (cu valabilitate de peste 6 luni) primesc o viză numită Visa On Arrival (VOA) în momentul intrării în țară (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Procesul este extrem de simplu și liniar, dar din păcate nu este gratuit.

Există trei opțiuni:

15 zile – 30 USD.

30 de zile – 50 USD.

90 de zile – 125 USD.

Viza poate fi prelungită cu ușurință până la un maximum de 150 de zile pe an calendaristic (1 ianuarie – 31 decembrie), deși nu e tocmai ieftin. Aici găsești costurile; probabil e preferabil să ieși și să reintri cu o viză nouă, în orice caz cu o viză turistică nu poți rămâne în țară mai mult de 150 de zile pe an calendaristic.

De asemenea, sunt cerute oficial două fotografii de tip pașaport pentru finalizarea procesului de eliberare a vizei, odată ajuns la aeroport/la frontiera terestră, dar dacă completezi formularul online (rămâne în sistem 15 zile, așa că nu-l completa cu prea mult timp înainte) nu sunt necesare și, cel mai probabil, câștigi destul de mult timp la sosire, mai ales pe aeroportul din Kathmandu, unde poți merge direct la imigrări fără să stai să completezi formularul. Îți recomand să-l faci.

Viza la aeroportul Tribhuvan poate fi plătită, teoretic, cu cardul de credit, dar în practică, din ce am citit, depinde de zi! Eu am încercat și mi s-a spus că nu se poate; oricum sunt acceptate toate principalele valute (inclusiv euro), iar pentru a evita cursuri nefavorabile ideal ar fi să plătești în dolari americani, dar nu mi-aș bate prea tare capul cu asta, în afară de cazul în care îi ai deja.

Cât despre frontierele terestre (aici găsești lista completă), se pare că sunt acceptați exclusiv dolari americani, așa că pregătește-te în consecință.

Nepalul nu cere nicio vaccinare obligatorie, dar hepatita A și B sunt recomandate.

Trekking de la Bupsa la Surke.

Permise pentru trekkingul spre Tabăra de bază Everest

Notă: TIMS (Trekker’s Information Management System), cerut pentru multe trekkinguri din Nepal, nu mai este necesar în regiunea Everest din 2018; nu te încrede în cine spune contrariul.

Pentru a ajunge la tabăra de bază Everest sunt necesare două / trei permise, în funcție de punctul de plecare ales:

Khumbu Pasang Lhamu Rural Municipality Entry Permit

Acesta este un permis nou care, în esență, din octombrie 2018 înlocuiește TIMS. Este o taxă care ajunge la administrația locală din Khumbu. Permisul poate fi obținut la Lukla sau la Monjo, dacă hotărăști să începi trekkingul la Jiri sau Salleri. Nu este posibil să obții permisul la Kathmandu.

Costul este de 3.000 de rupii, aproximativ 25 €.

Sagarmatha National Park Entry Permit

După cum ți-ai dat seama, acesta este permisul de intrare în Parcul Național Sagarmatha. Poate fi obținut de la Tourism Board din Kathmandu, aflat la aproximativ 2 km de principala zonă turistică Thamel (se poate merge liniștit pe jos); biroul este deschis între 10:00 și 17:00.

Alternativ, cum fac mulți, se poate obține direct la Monjo, unde se află intrarea în parcul național.

Costul este de 3.000 de rupii, aproximativ 25 €.

Gaurishankar Conservation Area

Acest permis trebuie obținut doar și numai dacă hotărăști să faci trekkingul spre tabăra de bază pornind din Jiri. Permisul trebuie obținut de la Tourism Board din Kathmandu.

Costul este de 3.000 de rupii, aproximativ 25 €.

Notă: Din păcate, începând cu 1 aprilie 2023 nu va mai fi posibil să parcurgi multe trekkinguri din Nepal fără să fii însoțit de un ghid. Cred că este o adevărată rușine, încă o decizie dictată de lăcomia care se ascunde în spatele unor „motive de siguranță”. Sper că guvernul nepalez va reveni asupra deciziei în viitor, dar în acest moment aceasta este realitatea. Din fericire, din câte am înțeles, problema apare atunci când vrei să obții TIMS (Trekker’s Information Management System), care însă nu este necesar pentru trekkingul spre tabăra de bază Everest, așa că se pare că regiunea Everest a fost cruțată deocamdată, după cum se citește aici: https://explorersweb.com/solo-trekking-banned-nepal/.

Răsărit la Kala Patthar.

Cea mai bună perioadă pentru a merge: vreme, temperaturi și sezonul ideal

Primăvara (martie, aprilie și mai)

Aceasta este perioada dinaintea începerii musonilor care caracterizează lunile de vară (iunie, iulie și august). Ar putea ninge ocazional la începutul sezonului, dar vremea este în general stabilă și uscată, perfectă pentru trekking la altitudine mare.

Luna martie, deși mai rece, este de preferat lunilor aprilie și mai pentru cei care vor să evite aglomerația. Aprilie și mai, pe lângă temperaturile mai blânde, aduc o tabără de bază clar mai populată și mai fascinantă; spre sfârșitul lui mai, chiar înainte de musoni, este de fapt perioada cea mai favorabilă pentru a încerca ascensiunea spre vârf. În afara acestor luni (aprilie și mai), tabăra de bază este în esență o întindere de gheață.

Vara (iunie, iulie și august)

Ploaie, ploaie și iar ploaie. Este sezonul musonilor și nu este deloc o perioadă recomandabilă pentru trekking. Am cunoscut un grup de tineri francezi care mi-au povestit despre un prieten de-al lor care a parcurs traseul în luna iunie, plecând în fiecare zi la ora 5 dimineața ca să evite ploile; se pare că a funcționat.

Oricum, cu siguranță nu este ideal, pentru că peisajele ar avea aproape sigur de suferit; iulie și august sunt și mai ploioase, așa că chiar cred că nu e cazul să te aventurezi.

Dacă vrei să faci trekking în această perioadă, circuitul Annapurna este clar o alternativă mai bună.

Toamna (septembrie, octombrie și noiembrie)

Este considerată cel mai bun sezon din punct de vedere al vremii. Ploaia lunilor de vară ia cu ea toată ceața, iar peisajele sunt considerate cele mai frumoase ale anului. Atenție însă la luna septembrie, care ar putea fi încă relativ ploioasă, în funcție de an.

În general e ceva mai frig decât primăvara, dar rămâne totuși cea mai bună perioadă pentru trekking și, tocmai de aceea, și cea mai aglomerată. La altitudine mare, lodge-urile pot fi extrem de aglomerate, mai ales în luna octombrie, când se înregistrează vârful numărului de turiști din regiune.

Iarna (decembrie, ianuarie și februarie)

Trekkingul este clar posibil, dar la altitudine mare poate fi cu adevărat frig, cu temperaturi care pot ajunge la -30 de grade pe timpul nopții. Zilele sunt scurte și ar putea fi multă zăpadă, cu închiderea în consecință a unor pasuri (în general nu și a potecii tradiționale spre tabăra de bază).

Oricum, dacă frigul și zăpada nu te sperie, aceasta ar putea fi o perioadă bună pentru trekking în regiune și pentru a evita mulțimile; asigură-te însă că ai echipamentul potrivit!

Satul Cheplung.

Dificultate și pregătire pentru trekkingul spre Tabăra de bază Everest

Cu siguranță, trekkingul nu este o plimbare prin pădure, iar altitudinea, mai ales în apropierea taberei de bază, se simte sigur, dar oricine este într-o formă destul de bună poate parcurge trekkingul.

Ca să dau un reper obiectiv: am parcurs trekkingul împreună cu tata, care, deși este clar mai antrenat decât majoritatea celor de vârsta lui, are totuși 63 de ani și cu siguranță nu are timpii de recuperare ai unor oameni mult mai tineri. Fără a mai pune la socoteală că noi am plecat din Phaplu, adăugând astfel șase zile de trekking nu tocmai ușoare față de itinerariul din Lukla, și nu aveam hamali.

Dacă te hotărăști deci să pleci din Lukla și poate adaugi și un hamal, trekkingul devine accesibil pentru mulți. Acestea fiind spuse, îți recomand să iei pregătirea în serios: în lunile dinainte încearcă să mergi la plimbare cel puțin de două ori pe săptămână câte 4–5 ore consecutive, ca să simulezi ziua tipică de pe traseu. În mod ideal ar trebui să-ți încarci și rucsacul cum trebuie, poate cu aceeași greutate pe care o vei purta în timpul trekkingului. Mai multe informații și sfaturi despre cum să gestionezi altitudinea găsești mai încolo în ghid.

Trekkingul celor Trei Pasuri este în schimb clar mai dur decât cel spre tabăra de bază Everest, dar și în acest caz, dacă ești într-o formă bună, nu ar trebui să fie deloc o problemă.

Apus la Thame.

Itinerariile trekkingului spre Tabăra de bază Everest

Cum am văzut mai devreme, itinerariile pentru a ajunge la tabăra de bază Everest sunt în esență trei; voi începe prin a descrie în detaliu clasicul itinerariu din Lukla. Pentru celelalte două itinerarii, cu plecare din Jiri și Salleri, voi descrie în detaliu doar tronsonul până la Lukla, pentru că, odată ajunși la nivelul Luklei, traseul de urmat este același.

În sfârșit, trekkingul celor Trei Pasuri, care din punct de vedere tehnic nu include vizita la tabăra de bază Everest, dar în practică mulți includ această scurtă deviere odată ajunși la Lobuche.

Itinerariul de mai jos este gândit astfel încât să mergi doar de dimineață până la începutul după-amiezii (cu câteva rare excepții), în total 5–6 ore pe zi, și să iei prânzul abia după ce ajungi la destinație. În general plecarea este pe la 7/7 și jumătate, iar sosirea pe la 13/14 cel târziu. Probabil suntem puțin mai rapizi decât o persoană medie, așa că dacă după primele zile socotelile nu ies, ajustează-te în consecință.

Există cel puțin trei motive bune pentru a adopta această strategie:

  • Vremea, pe tot parcursul anului, este în general mai bună dimineața, deci peisaje mai frumoase și probabilitate mai mică de ploaie.
  • Să eviți pauza: nu-ți rupe ritmul și, mai ales, eviți să mergi cu burta plină, cu consecința deviării sângelui către aparatul digestiv, ceea ce, mai ales la altitudine mare, este o idee foarte proastă. Odată ajuns la destinație vei avea tot timpul necesar să te relaxezi și să-ți revii.
  • Dacă ajungi la destinație și abia apoi iei prânzul, de multe ori vei economisi banii pentru cameră. 99% dintre lodge-uri, mai ales la altitudine joasă, sunt mai mult decât dispuse să-ți ofere camera gratis în schimbul celor trei mese; dacă însă te oprești să mănânci pe drum, mesele devin două, iar lodge-ul ar putea fi mai reticent să-ți dea camera gratis.

Un alt lucru de ținut minte este că, de fapt, te poți opri practic oriunde pe traseu. Mai ales la altitudine joasă, satele sunt toate la mică distanță unul de altul, iar etapele recomandate pot fi modificate fără probleme cu satul următor. În plus, și lodge-urile/tea house-urile dintre un sat și altul sunt cu adevărat multe, oferind în esență posibilități infinite de oprire în cazul în care ai fi obosit sau ai vrea pur și simplu să mergi puțin mai departe după ce ai ajuns la destinația stabilită.

În sfârșit, îți recomand să descarci Organic Maps; aplicația funcționează și offline după ce ai descărcat hărțile și cred că este un instrument fantastic pentru a parcurge trekkingurile.

Itinerariu de trekking spre Tabăra de bază Everest cu plecare din Lukla, în 12 zile

Aceasta este versiunea cea mai scurtă a trekkingului; singura modalitate de a ajunge mai repede la tabăra de bază este, în esență, să mergi cu elicopterul. Cu toate că este cea mai scurtă dintre cele trei itinerarii, este și cea mai costisitoare, deoarece doar zborul dus-întors de la Kathmandu la Lukla costă peste 300 $ pentru nici 30 de minute de zbor și poate fi cumpărat pe site-ul Yeti Airlines.

Având în vedere că costul întregului trekking – plecând din Salleri și făcând și unele variante față de versiunea cea mai scurtă, pentru un total de 20 de zile – a fost de aproximativ 370 € de persoană, dacă ai timpul și chef, doar cu banii pe care i-ai cheltui pe zborul spre Lukla ți-ai putea finanța fără probleme întregul trekking.

Înțeleg că pentru unii timpul este o variabilă deloc neglijabilă, iar banii trec pe planul doi, așa că iată itinerariul cu plecare din Lukla.

Satul Pangboche.

Ziua 1. Zbor Kathmandu – Lukla (aproximativ 30 de minute) / Pe jos Lukla – Phakding (4 ore, 8 km)

Lukla (2.860 m) – Phakding (2.610 m)

Îți recomand cu tărie să iei zborul dis-de-dimineață, ca să ai toată ziua în față, luând în calcul și eventualele întârzieri, care se pare că sunt frecvente. Mi s-a descris zborul ca fiind extrem de spectaculos, așa că bucură-te de peisaj.

Ajuns la Lukla, te așteaptă un tronson extrem de ușor de parcurs până la Phakding, în mare parte plat sau chiar în ușoară coborâre.

Ziua 2. Phakding – Namche Bazar (6–7 ore, 10 km)

Phakding (2.610 m) – Monjo (2.835 m) – Namche Bazar (3.440 m)

Și în acest caz îți recomand să pleci devreme, ca să eviți coada care se formează la intrarea în parcul național de la Monjo. Noi, ajungând la mijlocul dimineții din zona de mai jos din vale, am stat 40 de minute la coadă ca să cumpărăm biletele.

Oricum, tronsonul de la Phakding la Monjo este extrem de ușor de parcurs și e comparabil cu ziua precedentă. Odată ajunși la Monjo și intrați în parcul național începe însă o urcare interminabilă, care practic nu se oprește niciodată până la Namche Bazar.

Sunt doar 5 km de urcare, dar timpul de parcurgere recomandat este de 6 ore, ceea ce probabil este exagerat; noi eram deja aclimatizați de la circuitul Annapurna și am urcat în mai puțin de 3 ore. Rămâne în orice caz o urcare serioasă, iar altitudinea chiar în acest punct începe să se simtă pentru mulți.

Notă: Dacă nu ți-ai luat permisul Khumbu Pasang Lhamu Rural Municipality Entry Permit la Lukla, atunci trebuie să o faci la Monjo; biroul mic se află înainte de intrarea în parcul național; oricum, nu-ți face griji, pentru că ți se va cere cu siguranță să arăți permisul sau, dacă nu-l ai, să-l cumperi. Aici nu am stat la coadă, pentru că majoritatea oamenilor aveau deja permisul, foarte probabil obținut la Lukla.

Răsărit la Namche Bazar.

Ziua 3. Namche Bazar (zi de odihnă / aclimatizare)

Am sărit peste această zi pentru că, așa cum tocmai am spus, eram deja aclimatizați de la circuitul Annapurna. Dacă nu e cazul tău, este absolut recomandat să petreci ziua la Namche Bazar, ca organismul tău să se adapteze la altitudine.

Este de asemenea recomandat să rămâi totuși activ, poate urcând spre unul dintre numeroasele puncte panoramice care înconjoară orașul. Dacă îți lipsește vreo piesă de echipament sau poate vrei să te răsfeți mâncând ceva diferit de mâncarea locală tipică, acesta este locul ideal pentru asta; mai degrabă decât un sat, este de fapt un adevărat oraș, cu restaurante, baruri, wifi, magazine, bancomate etc. etc.

Și cazările sunt aici clar numeroase, inclusiv hoteluri de foarte bună calitate precum Hotel Khangri, dar dacă, la fel ca noi, călătorești economic, îți recomand acest lodge: în schimbul meselor, familia, care de altfel este foarte drăguță, este dispusă să-ți ofere gratis cameră, wifi și duș (rece, dar dacă vrei poți plăti să fie cald), și te asigur că la Namche e o adevărată ocazie.

Ziua 4. Namche Bazar – Tengboche (4–6 ore, 8 km)

Namche Bazar (3.440 m) – Tengboche (3.870 m)

La ieșirea din Namche primii kilometri sunt foarte plăcuți și extrem de ușor de parcurs, în mare parte plați. După aproximativ două ore se ajunge în fundul văii, unde se află un punct de control; de aici începe o urcare serioasă până la Tengboche, 600 de metri diferență de nivel care la această altitudine se simt, dar odată ajuns sus se termină ziua de mers.

La Tengboche se găsește și o mănăstire budistă care poate fi vizitată și este foarte interesant de descoperit. O mică curiozitate: celebrul Tenzing Norgay a crescut în satul apropiat Thame. Pentru cine nu știe, Tenzing Norgay este șerpașul care, împreună cu Edmund Hillary, a cucerit pentru prima dată vârful Everest în 1953.

Mănăstirea Tengboche.

Ziua 5. Tengboche – Dingboche (4–6 ore, 10 km)

Tengboche (3.870 m) – Pangboche (3.930 m) – Dingboche (4.360 m)

Ziua începe în coborâre, dar apoi poteca este în esență în urcare constantă. Pe acest tronson copacii încep să dispară, iar vegetația se reduce la arbuști, așa că ești expus soarelui pe tot parcursul drumului. Peisajele încep să devină cu adevărat interesante.

Notă: În sezonul de vârf, aproximativ aprilie, mai, septembrie și octombrie, ajuns în acest punct îți recomand cu tărie să-ți rezervi cazarea cu cel puțin o zi înainte. De aici încolo lodge-urile nu sunt multe, iar etapele sunt practic obligatorii, iar riscul de a rămâne fără cameră și de a fi nevoit să petreci noaptea în sala de mese la Lobuche și Gorak Shep este foarte mare. Pentru rezervare e suficient să ceri lodge-ului unde te afli să dea un telefon; se cunosc toți și știu ce au de făcut.

Ziua 6. Dingboche (zi de odihnă / aclimatizare)

Și în acest caz noi am sărit complet peste această zi pentru că eram deja aclimatizați de la circuitul Annapurna, dar dacă nu e cazul tău, este recomandat să petreci ziua la Dingboche, ca organismul tău să se adapteze la altitudine. Dacă te simți extrem de bine, ai putea continua și trece direct la ziua 7, dar lucrul acesta este absolut subiectiv: ascultă-ți corpul.

Posibilă variantă spre Chukhung

Dacă ai la dispoziție două zile în plus, aici ai posibilitatea de a face o variantă cu adevărat interesantă, pe care o recomand. Dacă nu ai probleme cu altitudinea, în această zi (sau chiar în cea precedentă) ai putea merge până la Chukhung, urmând în esență itinerariul trekkingului celor Trei Pasuri, iar dimineața următoare să urci pe Chukhung Ri și să te întorci la Dingboche sau Pheriche pe aceeași potecă; nu este necesar să urci pe vârful Chukhung Ri (se află la peste 5.500 m). Primul punct panoramic, la 5.375 m, oferă o priveliște suficient de spectaculoasă și a fost, fără îndoială, unul dintre highlight-urile întregului trekking.

Noi eram deja aclimatizați și am urcat în ceva mai mult de o oră și jumătate, plecând pe la 4 și jumătate din lodge-ul de la Chukhung, dar probabil, în caz contrar, ne-ar fi luat cel puțin două ore; să faci asta în zori este cu siguranță mai frumos, dar poți să o faci liniștit și în timpul zilei.

Lodge-urile de la Chukhung fac cartel: 500 de rupii pentru o cameră dublă și nu se negociază, așa că mai bine alegi cea mai bună; Khangri Resort este top. Dacă vrei să lungești și mai mult varianta, de la Chukhung poți hotărî să vizitezi într-o zi și tabăra de bază Island Peak.

Panorama de pe Chukhung Ri.

Ziua 7. Dingboche – Lobuche (4–6 ore, 7 km)

Dingboche (4.360 m) – Lobuche (4.940 m)

Ziua începe cu un plăcut fals plat în ușoară urcare printr-o vale foarte frumoasă, până când treci peste un mic pârâu, unde ceva mai sus se află un mic lodge care funcționează ca loc de popas. De aici începe apoi o urcare serioasă de aproximativ 300 de metri, în vârful căreia se află un punct panoramic foarte frumos, cu un memorial care privește de sus întreaga vale.

După acest efort poteca se netezește și este comparabilă cu falsul plat în ușoară urcare parcurs mai devreme, până la micul sat Lobuche. Noi am înnoptat la Mother Heart Lodge; camera ne fusese rezervată cu două zile înainte de lodge-ul de la Chukhung, așa că nu am avut de ales, dar cred că există variante mai bune. New EBC Guesthouse pare a fi de departe cea mai bună variantă, dar se pare că agențiile ocupă toate locurile cu multe zile înainte. Oricum și aici lodge-urile fac cartel: 700 de rupii pentru o cameră dublă.

Notă: Aici există o alternativă cu adevărat interesantă pentru cine nu are probleme de buget și, mai ales, un motiv de mândrie pentru noi, italienii. La aproximativ 1,5 km de satul Lobuche, în direcția Gorak Shep, se află de fapt un centru de cercetare italian cunoscut drept „La Piramide”, unde se poate înnopta. Am vorbit cu două persoane care au făcut-o și mi-au spus că locul este foarte frumos. Se plătesc aproximativ 50 $, toate mesele și dușul cald sunt incluse; dacă îți dorești puțin confort la altitudine mare, ar putea fi potrivit pentru tine.

Satul Lobuche.

Ziua 8. Lobuche – Gorak Shep – Tabăra de bază Everest – Gorak Shep (5–8 ore, 15 km)

Lobuche (4.940 m) – Gorak Shep (5.160 m) – Tabăra de bază Everest (5.364 m)

Aceasta este ziua în care ajungi, în sfârșit, la tabăra de bază Everest. Primul tronson este în continuarea sfârșitului zilei precedente și merge pe fundul văii, dar după vreo doi kilometri începe un urcă-coboară cu adevărat enervant care, împreună cu terenul stâncos foarte neregulat și cu efectul de pâlnie care se creează în acest punct, poate lua destul de mult timp.

Noi am plecat devreme și am făcut ceva mai puțin de două ore până la Gorak Shep, dar, din nou, eram deja aclimatizați, așa că cred că 3–4 ore sunt mai rezonabile. Ajuns la Gorak Shep, lasă-ți rucsacul la lodge (sau, oricum, golește-l de ce nu-ți trebuie) și continuă spre tabăra de bază Everest; cu cât pleci mai devreme, cu atât mai bine, ca să eviți posibilii nori de după-amiază.

De la Gorak Shep la tabăra de bază sunt aproximativ 1–2 ore; nu sunt urcări mari, dar traseul seamănă cu ultima parte dinainte de Gorak Shep (teren neregulat și efect de pâlnie). Ajuns la tabăra de bază, bucură-te de ea, fă pozele de rigoare și apoi întoarce-te la Gorak Shep să te odihnești pentru ziua următoare, când te așteaptă urcarea pe Kala Patthar.

Aici am înnoptat la Yeti Resort, cel mai slab lodge din tot trekkingul, dar camera ne fusese rezervată cu două zile înainte, așa că nu am avut de ales; cred totuși că există variante mai bune. 700 de rupii pentru o cameră dublă.

Notă: Dacă nu te interesează sau pur și simplu nu te simți în formă, nu este deloc necesar să înnoptezi la Gorak Shep. Are sens doar dacă vrei să urci dimineața următoare pe vârful Kala Patthar (5.545 m), dar, dacă vrei, ai putea pur și simplu să-ți lași rucsacul la Lobuche, să urci la tabăra de bază și apoi să te întorci să înnoptezi la Lobuche, înainte de a începe coborârea în ziua următoare.

Tabăra de bază Everest.

Ziua 9. Gorak Shep – Kala Patthar – Gorak Shep – Pheriche (5–8 ore, 15 km)

Gorak Shep (5.160 m) – Kala Patthar (5.545 m) – Gorak Shep (5.160 m) – Lobuche (4.940 m) – Pheriche (4.280 m)

Urcarea pe vârful Kala Patthar nu este tocmai o plimbare și nu este deloc necesară, dar dacă ai chef și te simți bine, îți recomand s-o faci. Eu am plecat pe întuneric ca să ajung sus în zori și mi-a luat aproximativ o oră și jumătate (eram deja aclimatizat), dar ai putea face și 2–3 ore. Oricum, ai putea hotărî să urci doar până la jumătatea drumului; de acolo încolo priveliștea nu se mai îmbunătățește prea mult și ar fi mai degrabă o chestiune de a putea spune: „Am ajuns în vârf!”.

Dacă te hotărăști să urci dimineața devreme, ca mine, îți recomand să te îmbraci bine: pe urcare te încălzești repede, dar în intervalul petrecut în vârf, așteptând să răsară soarele, am înghețat la propriu.

Odată întors la Gorak Shep, cobori pe aceeași potecă parcursă ziua precedentă până la baza urcării care duce la memorial, înainte de a ajunge la Lobuche, unde în loc să te îndrepți spre Dingboche cobori spre Pheriche.

Aici îți recomand să dormi la White Yak. Proprietarul este dispus să dea camera gratis în schimbul meselor. Mâncarea este excelentă, porțiile sunt generoase și există o cameră frumoasă în exterior unde te poți relaxa, care, datorită efectului de seră, asigură o temperatură extrem de plăcută în timpul zilei.

Apus la Pheriche.

Ziua 10. Pheriche – Namche Bazar (6–8 ore, 15 km)

Pheriche (4.280 m) – Pangboche (3.930 m) – Tengboche (3.870 m) – Namche Bazar (3.440 m)

Este o zi destul de lungă, dar coborârea în altitudine ar trebui să te ajute să-ți recapeți puterile. În plus, poteca, care este aceeași parcursă la dus, este predominant în coborâre, ceea ce ar trebui să ajute nu puțin.

Într-un ritm clar alert noi am făcut 6 ore, dar probabil 7–8 ore este mai realist.

Ziua 11. Namche Bazar – Lukla (6–8 ore, 18 km)

Namche Bazar (3.440 m) – Monjo (2.835 m) – Phakding (2.610 m) – Lukla (2.860 m)

Și aceasta este o zi destul de lungă, care reia aceeași potecă parcursă la dus și în mare parte în coborâre; genunchii ar putea cere ajutor în acest punct, dar este ultimul efort, ține-te tare!

Ziua 12. Zbor Lukla – Kathmandu (aproximativ 30 de minute)

Întoarcerea la Kathmandu. Dacă ai timp și chef, aici ai putea opta, dacă vrei, să te întorci la Kathmandu trecând printr-unul dintre celelalte două puncte de plecare descrise mai jos, economisind niște bani, dar mai ales parcurgând o parte a trekkingului clar mai puțin comercială și mai puțin aglomerată decât tronsonul care pornește din Lukla.

În linii mari ar fi 2–3 zile în plus dacă hotărăști să te întorci prin Phaplu/Salleri și 6–8 zile prin Jiri.

Amurg de pe Kala Patthar, cu Everestul în stânga.

Îți organizezi călătoria? Dacă încă trebuie să-ți faci asigurarea, găsești aici ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Dacă o cumperi prin linkurile din ghid, îmi susții acest site fără niciun cost suplimentar pentru tine.

Itinerariu de trekking spre Tabăra de bază Everest cu plecare din Salleri / Phaplu, în 18 zile

Acesta este itinerariul pe care l-am urmat personal și este ideal pentru cine vrea să ajungă la tabăra de bază Everest fără să zboare și cheltuind cât mai puțin, având desigur la dispoziție două zile în plus. Este, de asemenea, o variantă frumoasă de a merge prin zone clar mai puțin bătătorite ale regiunii și prin sate mai puțin atinse de turismul de masă, ținând cont de faptul că probabil peste 90% dintre persoanele care ajung la tabăra de bază Everest o fac plecând cu un zbor spre Lukla.

Față de itinerariul cu plecare din Lukla sunt necesare șase zile în plus, trei la dus și trei la întoarcere; poate că și patru sunt suficiente dacă ești dispus să mergi 8–10 ore pe zi, deși eu personal nu ți-l recomand. Un alt mod de a scurta trekkingul cu o zi la dus și cu una la întoarcere este să iei un jeep de la Salleri spre Kharikhola, așa cum este descris mai încolo.

Satul Surke.

Ziua 1. Autobuz/Jeep Kathmandu – Salleri (9–16 ore, 260 km)

Pentru călătoria de la Kathmandu ai două opțiuni: cea mai rapidă este jeep-ul, cu plecare la 5:30, 9–10 ore cu câteva pauze pentru prânz, mic dejun și toaletă; aceasta este opțiunea cea mai incomodă, deoarece jeep-ul duce nu mai puțin de zece persoane – două în față, patru în spate și alte patru pe ceea ce de obicei este portbagajul.

Dacă ai norocul să stai în față, lângă șofer, îmi imaginez că drumul nu e chiar așa rău, dar noi am făcut dusul pe rândul din spate și întoarcerea pe cel din mijloc (puțin mai bine), însă oricum a fost una dintre cele mai incomode călătorii din viața mea și crede-mă că am făcut multe. Sfatul meu, dacă nu ești zgârcit ca mine și vrei să călătorești cât mai confortabil, este să cumperi două locuri sau chiar întregul rând dacă sunteți doi sau trei.

Costul jeep-ului este de 1.400–1.500 de rupii; acest preț se obține ușor la întoarcere, dar la dus e mai greu, pentru că ar trebui să mergi personal la Chabil (locul de unde pleacă atât jeep-urile, cât și autobuzele spre Salleri), iar de la Thamel sunt aproape 5 km pe jos, cu taxiul 300–400 de rupii dus. Alternativa este să iei un autobuz local din Ratna Park. Noi am preferat să cheltuim ceva mai mult, plătind 1.800 de rupii la una dintre agențiile din Thamel.

A doua opțiune este autobuzul local, care pleacă tot din Chabil; este cu siguranță mai confortabil pentru că măcar ai un scaun decent, dar acesta, cu diversele opriri pentru a lăsa și a urca oameni, poate dura chiar 16 ore până la destinație. Costul este de 1.000–1.100 de rupii. Tehnic există și o a treia opțiune: zborul de la Kathmandu (Phaplu are un aeroport), dar, ținând cont de costuri, în acel caz poate că merită mai mult să zbori direct la Lukla.

Oricare ar fi alegerea ta între autobuz și jeep, odată ajuns la Salleri îți recomand să mergi pe jos vreo doi kilometri până la Phaplu, doar ca să-ți dezmorțești picioarele și să scurtezi puțin ziua următoare.

La Phaplu, Hotel New Shrestha, chiar vizavi de aeroport, ne-a dat cameră și wifi gratis în schimbul meselor, iar la întoarcere ne-a vândut biletul de jeep cu 1.500 de rupii, cu preluare direct de la hotel; recomandat.

Notă: Odată ajuns la Salleri, dacă ai probleme cu timpul, ai putea lua un jeep spre Kharikhola, economisind o zi și jumătate de mers. Drumul de la Salleri la Kharikhola este însă într-o stare foarte proastă, iar călătoria este probabil și mai traumatizantă decât cea de la Kathmandu: pentru a parcurge 30 km durează 5–6 ore; costul este de 1.300–1.400 de rupii.

Kharikhola văzută de sus.

Ziua 2. Phaplu – Nunthala (6–7 ore, 18 km)

Phaplu (2.500 m) – Ringmu (2.810 m) – Taksindu (2.930 m) – Nunthala (2.220 m)

În prima parte a drumului mergi pe șosea, în ușoară urcare; traficul este practic absent și deci nu este deloc o problemă. Ajuns în dreptul satului Ringmu, părăsești șoseaua, iar poteca se unește cu cea care vine de la Jiri.

Aici poteca, care traversează ocazional șoseaua, începe urcarea spre pas, de unde, odată ajuns sus, ai priveliști excelente asupra văii; mai este și o stupa foarte drăguță, pe care o renovau în momentul trecerii noastre. De aici până în satul Nunthala este numai coborâre și o chestiune de o oră sau puțin peste.

Îți recomand să dormi la Shangrilla Lodge, un loc de cazare excelent, mâncare excelentă și wifi gratuit. Sunt dispuși să-ți dea gratis și camera cu baia comună în schimbul meselor.

Ziua 3. Nunthala – Bupsa (5–6 ore, 11 km)

Nunthala (2.220 m) – Jubing (1.660 m) – Kharikhola (2.100 m) – Bupsa (2.300 m)

Ziua începe în coborâre, în mare parte prin pădure și prin câteva sătucuri de fermieri. Odată ajunși în fundul văii se traversează un pod suspendat și apoi începe o urcare lungă până la Kharikhola, unde poteca se netezește vreo doi kilometri, înainte de a începe din nou să urce spre Bupsa.

Aici îți recomand să dormi la Bupsa Guesthouse, aflată la intrarea în sat. Cameră și wifi gratis în schimbul meselor, mâncare excelentă și priveliște excelentă asupra văii. Dacă vrei să scurtezi puțin ziua următoare, poți continua să mergi vreo doi kilometri până la Kharte sau Puiya. Noi, la dus, voiam să ajungem la Puiya, dar apoi a început să plouă și ne-am oprit la Kharte, unde lodge-urile sunt foarte simple. La Puiya nivelul este clar mai bun, dar devine o zi destul de lungă.

Pasul de dinaintea coborârii la Nunthala.

Ziua 4. Bupsa – Cheplung (7 ore, 17 km)

Bupsa (2.300 m) – Kharte (2.530 m) – Puiya (2.760 m) – Surke (2.270 m) – Cheplung (2.690 m)

Ziua începe în urcare, apoi urmează un fals plat și în final o coborâre mare până la Surke, unde se începe din nou să urci spre Cheplung. Aici am dormit în primul lodge de la intrarea în sat, al cărui nume însă nu mi-l amintesc; cameră gratis în schimbul meselor și duș cald pentru doar 100 de rupii, un chilipir.

Notă: Nu este deloc nevoie să treci prin Lukla; dacă ai face-o, ai lungi inutil traseul.

În esență, de aici poți urma liniștit itinerariul descris în secțiunea dedicată plecării din Lukla – începând cu ziua 2, când în loc să pleci din Phakding vei pleca din Cheplung, lungind puțin ziua.

Pe scurt:

Ziua 5. Cheplung – Namche Bazar (7–8 ore, 15 km)

Ziua 6. Namche Bazar (zi de odihnă / aclimatizare)

Ziua 7. Namche Bazar – Tengboche (4–6 ore, 8 km)

Ziua 8. Tengboche – Dingboche (4–6 ore, 10 km)

Ziua 9. Dingboche (zi de odihnă / aclimatizare)

Posibilă variantă spre Chukhung, vezi itinerariul din Lukla.

Ziua 10. Dingboche – Lobuche (4–6 ore, 7 km)

Ziua 11. Lobuche – Gorak Shep – Tabăra de bază Everest – Gorak Shep (5–8 ore, 15 km)

Ziua 12. Gorak Shep – Kala Patthar – Gorak Shep – Pheriche (5–8 ore, 15 km)

Ziua 13. Pheriche – Namche Bazar (6–8 ore, 15 km)

Ziua 14. Namche Bazar – Cheplung (6–7 ore, 15 km)

Ziua 15. Cheplung – Bupsa (7 ore, 17 km)

Ziua 16. Bupsa – Nunthala (5–6 ore, 11 km)

Ziua 17. Nunthala – Phaplu (6–7 ore, 18 km)

Nu e nevoie să mergi pe jos până la Salleri. Spre deosebire de dus, când ultima oprire a jeep-ului este Salleri și apoi trebuie să mergi pe jos până la Phaplu, la întoarcere lodge-urile din Phaplu pot organiza preluarea direct de aici.

Ziua 18. Autobuz/Jeep Phaplu – Kathmandu (9–16 ore, 260 km)

Satul Dingboche.

Itinerariu de trekking spre Tabăra de bază Everest cu plecare din Jiri, în 23 de zile

Acesta este cel mai lung trekking dintre toate pentru a ajunge la tabăra de bază Everest, precum și versiunea originală parcursă în anii ’50 de Edmund Hillary (alpinistul neozeelandez care în 1953 a cucerit pentru prima dată vârful Everest împreună cu șerpașul Tenzing Norgay), înainte să se construiască aeroportul din Lukla.

În esență, față de itinerariul cu plecare din Lukla se adaugă aproximativ 6 zile de mers necesare pentru a ajunge la Lukla din Jiri, prin terase de orez și sate pitorești, departe de turismul de masă. Odată ajunși aici, itinerariul este în esență același și îl voi descrie deci pe scurt, ca să nu mă repet.

Notă: Nefiind parcurs personal, redau doar informațiile găsite pe internet și ceea ce am reușit să deduc din profilul altimetric al traseului.

Ziua 1. Autobuz Kathmandu – Jiri (7–8 ore, 190 km)

Pentru călătoria de la Kathmandu ai două opțiuni: microbuzul, care costă 500/600 de rupii și durează aproximativ 8 ore, trebuie rezervat cu o zi înainte ca să-ți asiguri locul, face câteva opriri pentru toaletă și masă, dar este în esență un autobuz direct. Cealaltă opțiune este autobuzul local, care pe lângă opriri se oprește și ca să încarce oameni de pe drum, durând cu cel puțin vreo două ore mai mult, 10–12 ore.

Ambele pleacă dimineața între 6 și 8 din Ratna Park, stația de autobuz aflată la sud de Thamel (cartierul unde se află majoritatea cazărilor din Kathmandu) și la care se poate ajunge liniștit pe jos; așa cum am mai spus, îți recomand să iei biletele și să confirmi ora cu o zi înainte. Drumul șerpuiește prin munți, așa că, dacă ești sensibil la rău de mașină, ai putea avea o zi nefericită. După lunga călătorie îți recomand să înnoptezi la Jiri.

Notă: Există și un autobuz care acoperă traseul până la Bhandar, dar porțiunea de drum de la Jiri la Bhandar este într-o stare foarte proastă și poate dura până la 18 ore plecând din Kathmandu; costul este de 800–900 de rupii.

Poteca de la Namche la Thame.

Ziua 2. Jiri – Bhandar (7–8 ore, 18 km)

Jiri (1.905 m) – Bhandar (2.190 m)

Mulți aleg să meargă în prima zi până la Bhandar, dar este o zi lungă și obositoare, plină de urcușuri și coborâșuri și cu o diferență de nivel destul de mare. Dacă vrei să împarți ziua, îți recomand să înnoptezi la Shivalaya, aflat cam la jumătatea drumului.

Ziua 3. Bhandar – Sete (5–6 ore, 13 km)

Bhandar (2.190 m) – Sete (2.575 m)

Ziua începe în coborâre, prin câteva sate, până când ajungi în fundul văii și continui pe un fals plat care duce la satul Kenja, de unde începe apoi o urcare abruptă care duce la Sete.

Ziua 4. Sete – Junbesi (6–7 ore, 13 km)

Sete (2.575 m) – Junbesi (2.670 m)

Ziua continuă în urcare prin pădure până când ajungi la Pasul Lamjura, de unde apoi cobori până la Junbesi, una dintre cele mai mari localități din regiune.

Ziua 5. Junbesi – Nunthala (7–8 ore, 16 km)

Junbesi (2.670 m) – Nunthala (2.220 m)

Începi cu o ușoară urcare prin pădure, de unde se poate vedea Muntele Everest în depărtare. Se traversează satul Ringmo, unde se pot admira exemple extraordinare de arhitectură tibetană, și în final mai e ultimul efort pentru a trece de pas, înainte de a începe coborârea lină spre Nunthala, unde trekkingul se leagă de traseul care duce la tabăra de bază Everest cu plecare din Salleri/Phaplu, descris mai devreme.

Răsărit la Pheriche.

Pe scurt:

Ziua 6. Nunthala – Bupsa (5–6 ore, 11 km)

Ziua 7. Bupsa – Cheplung (7 ore, 17 km)

Ziua 8. Cheplung – Namche Bazar (7–8 ore, 15 km)

Ziua 9. Namche Bazar – Tengboche (4–6 ore, 8 km)

Ziua 10. Tengboche – Dingboche (4–6 ore, 10 km)

Ziua 11. Dingboche (zi de odihnă / aclimatizare)

Posibilă variantă spre Chukhung, vezi itinerariul din Lukla.

Ziua 12. Dingboche – Lobuche (4–6 ore, 7 km)

Ziua 13. Lobuche – Gorak Shep – Tabăra de bază Everest – Gorak Shep (5–8 ore, 15 km)

Ziua 14. Gorak Shep – Kala Patthar – Gorak Shep – Pheriche (5–8 ore, 15 km)

Ziua 15. Pheriche – Namche Bazar (6–8 ore, 15 km)

Ziua 16. Namche Bazar – Cheplung (6–7 ore, 15 km)

Ziua 17. Cheplung – Bupsa (7 ore, 17 km)

Ziua 18. Bupsa – Nunthala (5–6 ore, 11 km)

Desigur, în acest punct ai putea hotărî să te întorci la Kathmandu din Salleri/Phaplu, evitând două zile de mers.

Ziua 19. Nunthala – Junbesi (7–8 ore, 16 km)

Ziua 20. Junbesi – Sete (6–7 ore, 13 km)

Ziua 21. Sete – Bhandar (5–6 ore, 13 km)

Ziua 22. Bhandar – Jiri (7–8 ore, 18 km)

Ziua 23. Autobuz Jiri – Kathmandu (7–8 ore, 190 km)

Mănăstirea Thame.

Itinerariu pentru trekkingul celor Trei Pasuri plus Tabăra de bază Everest, în 17 zile

Trekkingul celor trei pasuri, dacă este făcut întocmai, trece pe lângă tabăra de bază Everest fără să o atingă vreodată, oferind totuși priveliști excelente asupra muntelui; mulți aleg însă să includă varianta, făcând ceea ce s-ar putea numi Trekkingul celor Trei Pasuri plus Tabăra de bază Everest.

Am făcut doar o parte minimă din acest trekking, parcurgând practic ceea ce este de obicei partea de început, de la Dingboche la Chukhung, și partea finală, de la Thame la Namche, așa că nu vorbesc din experiență personală, ci din discuțiile cu alți trekkeri întâlniți pe traseu; pare să fie un trekking pe cât de spectaculos, pe atât de dur. Cele trei pasuri – Kongma, Chola și Renjo – se află de fapt la 5.545, 5.420 și, respectiv, 5.345 de metri, adică nu tocmai o plimbare, mai ales dacă sunt făcute fără hamal.

În esență, luând ca punct de plecare Lukla, iată cum ar putea arăta un itinerariu posibil:

Ziua 1. Zbor Kathmandu – Lukla (aproximativ 30 de minute) / Pe jos Lukla – Phakding (4 ore, 8 km)

Ziua 2. Phakding – Namche Bazar (6–7 ore, 10 km)

Ziua 3. Namche Bazar (zi de odihnă / aclimatizare)

Ziua 4. Namche Bazar – Tengboche (4–6 ore, 8 km)

Ziua 5. Tengboche – Dingboche (4–6 ore, 10 km)

Ziua 6. Dingboche – Chukhung (2 ore, 4,5 km)

Ziua 7. Zi de odihnă și aclimatizare. Posibilă urcare pe Chukhung Ri.

De la Chukhung, dacă vrei, ai putea vizita și tabăra de bază Island Peak din apropiere sau chiar organiza ascensiunea pe vârf. În acest caz este vorba de o adevărată escaladă, nu doar de trekking, și este nevoie de un minim de experiență în alpinism.

Island Peak, cunoscut în Nepal drept Imja Tse, ajunge la 6.189 m și, deși este considerat o escaladă ideală pentru alpiniștii la început de drum, cu siguranță nu este la îndemâna oricui. Fără a mai pune la socoteală costul: peste 6.000 de metri sunt necesare permise speciale, iar totul poate ajunge să coste liniștit câteva mii de euro.

Răsărit la Chukhung Ri.

Ziua 8. Chukhung – Pasul Kongma – Lobuche (8 ore, 9,5 km)

Ziua 9. Lobuche – Gorak Shep – Tabăra de bază Everest – Gorak Shep (5–8 ore, 15 km)

Ziua 10. Gorak Shep – Kala Patthar – Gorak Shep – Lobuche (4–5 ore, 8 km)

Ziua 11. Lobuche – Dzongla (2–3 ore, 6,5 km)

Ziua 12. Dzongla – Pasul Chola – Gokyo (7–8 ore, 12 km)

Ziua 13. Gokyo Ri – zi de odihnă

Gokyo Ri este un vârf aflat la doar 2 km de Gokyo; mi-a fost descris de mai multe ori drept cel mai bun punct panoramic din toată regiunea, așa că cred cu adevărat că merită.

Ziua 14. Gokyo – Pasul Renjo – Marlung (6–7 ore, 14 km)

Ziua 15. Marlung – Namche Bazar (5–6 ore, 16 km)

Ziua 16. Namche Bazar – Lukla (6–8 ore, 18 km)

Ziua 17. Zbor Lukla – Kathmandu (aproximativ 30 de minute)

Răsărit la Lobuche.

Ce să pui în rucsac pentru trekkingul spre Tabăra de bază Everest

Având în vedere că nu este necesar să campezi, echipamentul necesar nu este mult. Iată lista completă a echipamentului și a hainelor de pus în rucsac.

Rucsac – 50 de litri sunt mai mult decât suficienți, dar dacă hotărăști să nu iei sac de dormit, probabil 40 ajung. Tata l-a folosit pe al lui, Berghaus TrailHead 50, iar eu rucsacul meu de călătorie Kelty Redwing 50; sunt amândouă rucsacuri excelente, primul special pentru trekking, al doilea este un hibrid.

Smartphone – Potecile sunt bine marcate, dar să ai Organic Maps la îndemână te poate ajuta clar în anumite situații.

LifeStraw, filtru de apă sau sticlă cu filtru – Toate trei sunt variante bune care îți vor permite să economisești destul de mulți bani. La altitudine o sticlă de apă poate costa până la 300 de rupii. Nu recomand pastilele, pentru că după mine sunt puțin practice și, pe termen lung, costisitoare.

Lanternă frontală – Majoritatea lodge-urilor au lumină în cameră și probabil te-ai descurca doar cu telefonul, dar o lanternă frontală este mai comodă, mai ales dacă vrei să vezi răsăritul la Kala Patthar.

Sac de dormit – L-am luat amândoi și nu ne-a părut rău, dar potențial te-ai putea descurca fără. Lodge-urile oferă mereu cel puțin o pătură și adesea poți primi o a doua gratis, ceea ce este suficient în majoritatea situațiilor, dar eu aș lua oricum un sac de dormit ușor, și din motive de igienă. Personal am folosit unul cu temperatură Comfort 0°C și nu mi-a fost niciodată frig.

Fular tubular – Util atât pentru a te proteja de frig, cât și de soare; eu personal nu plec niciodată fără buff-ul meu din lână merinos, pe care îl folosesc și pentru praf/smog. Dacă nu ești fan al buff-ului, îți recomand să iei o pălărie; soarele poate face cu adevărat ravagii.

Echipament termic – Nu l-am folosit niciodată în timpul zilei, dar este cu adevărat util seara în lodge-uri și ca pijama pentru somn, ușor și puțin voluminos.

Prosop sintetic – Practic, ușor și se usucă repede.

Husă impermeabilă – Ține-ți documentele și permisele ferite de apă.

Kindle Paperwhite – Desigur, nu este necesar, dar și eu, și tata eram mai mult decât bucuroși să-l avem în după-amiezile petrecute relaxându-ne în lodge-uri.

Ochelari de soare – De preferat polarizați.

Hartă – Noi am parcurs toate trekkingurile fără hartă fizică, dar ar putea fi utilă; la Pokhara/Kathmandu nu costă mai mult de 400 de rupii.

Power bank – Poți încărca aproape întotdeauna gratuit în lodge-uri, dar la altitudine mare trebuie să plătești, iar un power bank te poate ajuta să economisești destul de mulți bani; 10.000 mAh sunt mai mult decât suficienți dacă trebuie să încarci doar telefonul.

Trusă de prim ajutor – Cumpără una gata preparată sau pregătește-o singur.

Pantofi de trekking – O pereche de pantofi de trekking este mai mult decât suficientă pentru a parcurge toate traseele, dar dacă preferi bocancii, alege o pereche ușoară. Eu am folosit o pereche de Columbia Peakfreak, iar tata o pereche de Salomon LTR GTX.

Papuci – Foarte comozi seara, ca să-ți lași puțin picioarele să respire și pentru duș; nu recomand șlapii, pentru că sunt incomozi de purtat cu șosetele, care la altitudine sunt necesare.

Șosete din lână merinos – Nimic nu bate lâna merinos când vine vorba de șosete de trekking. Noi am ales amândoi o pereche de Danish Endurance și am rămas mulțumiți. Cel puțin 2–3 perechi, ca să poți să le speli.

Colțari ușori – Noi nu i-am avut, dar în ziua Pasului Thorong și în cea a Taberei de bază Annapurna ar fi fost utili; trebuie spus însă că, de obicei, în aprilie (când am făcut noi trekkingul) nu ar mai trebui să fie deja zăpadă. În esență depinde de an și de perioada din an în care hotărăști să faci trekkingurile; toamna și la sfârșitul primăverii cred că sunt întotdeauna inutili.

Bețe de trekking – Cred că nu trebuie să cheltuiești o avere; cele de la AdventureAustria ne-au servit bine și sunt clar ieftine. Dacă ești sceptic în privința bețelor de trekking, te încurajez să te răzgândești, mai ales pe distanțe lungi ajută enorm.

Geacă de puf – Dacă faci trekkingul într-o perioadă nu tocmai caldă, aceste geci sunt cu adevărat practice, ocupă puțin loc și țin cu adevărat de cald.

Fleece – Seara, dar și în timp ce mergi dincolo de o anumită altitudine, nu este tocmai cald și un fleece e foarte practic. Eu l-am purtat pe al meu practic în fiecare seară.

Geacă impermeabilă sau Poncho – În peste 20 de zile am fost prinși de ploaie o singură dată, dar e întotdeauna mai bine să previi decât să tratezi.

Trusă de toaletă – Cremă de soare, balsam de buze, săpun cu suport și poate o bucată de săpun de Marsilia pentru spălat rufele, periuță de dinți, pastă de dinți, deodorant și hârtie igienică (niciodată oferită de lodge-uri).

La toate acestea aș adăuga 2–3 tricouri sintetice care se usucă cu adevărat repede după ce sunt spălate, o pereche de pantaloni ușori convertibili (fetele ar putea alege o pereche de colanți) și o pereche de pantaloni mai groși de purtat seara sau în zilele mai reci la altitudine mare și, în final, 3 perechi de lenjerie intimă.

Acesta este, în esență, tot ce îți trebuie pentru trekking, dar poți oricând să arunci o privire pe lista mea completă cu lucrurile de luat în călătorie, ca să nu uiți chiar nimic.

Desigur, nu este deloc necesar, dar personal încerc să-mi pun mereu corpul în cele mai bune condiții posibile, iar să ai la îndemână săruri minerale (la altitudine joasă poate fi cu adevărat cald și transpiri destul de mult), magneziu de luat seara pentru a relaxa mușchii și poate omega 3 pentru a combate inflamațiile, mai ales după 10–20 de zile de trekking, nu ar strica deloc.

Thame văzut de sus.

Ghid, hamal sau pe cont propriu

Notă: Din păcate, începând cu 1 aprilie 2023 nu va mai fi posibil să parcurgi multe trekkinguri din Nepal fără să fii însoțit de un ghid. Cred că este o adevărată rușine, încă o decizie dictată de lăcomia care se ascunde în spatele unor „motive de siguranță”. Sper că guvernul nepalez va reveni asupra deciziei în viitor, dar în acest moment aceasta este realitatea. Din fericire, din câte am înțeles, problema apare atunci când vrei să obții TIMS (Trekker’s Information Management System), care însă nu este necesar pentru trekkingul spre tabăra de bază Everest, așa că se pare că regiunea Everest a fost cruțată deocamdată, după cum se citește aici: https://explorersweb.com/solo-trekking-banned-nepal/. Acestea fiind spuse, cred că e mai bine să aștepți câteva mărturii directe înainte de a pleca cu ideea că ghidul nu este necesar.

Așa cum am spus mai devreme, noi am parcurs trekkingul în autonomie, în plin stil pe cont propriu, și chiar este foarte simplu. Să te rătăcești este practic imposibil, pentru că poteca este practic mereu evidentă și bine trasată. În plus, mai ales de la Lukla în sus, este aproape imposibil să mergi fără să ai pe cineva în raza vizuală.

În rarele cazuri în care ai putea avea vreo îndoială, poți oricând să arunci o privire pe Organic Maps, unde traseul este marcat în întregime, iar aplicația funcționează perfect și offline. Dacă nici asta nu ar funcționa, un sat sau un localnic de la care să ceri indicații nu este niciodată prea departe, deși mă îndoiesc foarte tare că vei avea nevoie.

Singura problemă care ar putea apărea pentru cine hotărăște să facă trekkingul independent sunt cazările la altitudine mare. Lobuche și Gorak Shep sunt de fapt etape aproape obligatorii pentru toți, iar în sezonul de vârf lodge-urile aproape întotdeauna sunt pline; desigur, tururile organizate, dar și ghizii/hamalii, știu bine asta și rezervă din timp; oricum, nu dispera.

Soluția este destul de simplă: te mulțumești să dormi în sala de mese sau ceri lodge-urilor mai de jos să facă o rezervare pe numele tău. Noi am ales această opțiune ca să nu riscăm și a mers totul bine.

Este clar că nu toți au curajul să facă trekkingul singuri și chiar și rezervate de acasă, tururile organizate nu sunt exagerat de scumpe. Dacă vrei să economisești ceva, rezervarea direct la Kathmandu este cu siguranță mai ieftină.

O ultimă opțiune pe care ți-o recomand în special celor care vor un anumit grad de libertate față de turul organizat este să-ți găsești, odată ajuns la Kathmandu, un hamal/ghid; dacă vrei, se poate face și pe traseu, am văzut adesea panouri care făceau reclamă acestui serviciu. Această opțiune este desigur utilă și dacă crezi că nu ești în stare să-ți porți rucsacul în spate.

Costul este de aproximativ 20 de dolari pe zi și în mod normal poate căra până la 20–25 de kilograme, așa că poate fi împărțit chiar între trei persoane. De obicei prețul include și mâncarea și cazarea lui, dar e bine să stabilești asta dinainte.

Poza de rigoare la Tabăra de bază.

Prezentare generală a mâncării și cazării pe trekking

Să începem cu lodge-urile (uneori numite teahouse) pe care le întâlnești pe traseu, de care am rămas plăcut surprins. Practic, fiecare loc de cazare în care am stat avea wifi, apă caldă și electricitate și, deși la altitudine mare aceste servicii sunt adesea contra cost, faptul că sunt aproape întotdeauna prezente a fost o adevărată surpriză.

Se oferă mereu cel puțin o pătură (destul de groasă) și poți cere una a doua fără costuri suplimentare; având noi sacul de dormit, nu am avut niciodată nevoie; singura dată când am văzut un anunț care spunea că pătura în plus ar fi contra cost a fost la High Camp (de-a lungul circuitului Annapurna), care este și singurul loc unde toaleta era o latrină, dar la 4.900 de metri cred că e acceptabil! În toate celelalte guesthouse-uri băile au fost mereu decente, uneori există și toalete cu scaun, dar adesea sunt toalete turcești cu o găleată pentru a trage apa.

Camerele sunt foarte simple și în cea mai mare parte sunt duble, cu două paturi single și o mică noptieră la mijloc; la altitudine joasă e posibil să ai și baie în cameră. Există apoi mereu o zonă comună (dining room) care funcționează în esență ca sală de mese, aceasta fiind și singura cameră încălzită seara când altitudinea o cere.

Lodge tipic de munte.

Ca să închei, nu te aștepta la hoteluri de lux, dar cazările sunt absolut decente; desigur, cu cât urci mai mult, cu atât devin mai simple: prizele (nu sunt necesare adaptoare) dispar din camere, dușul cald și wifi-ul încep să fie contra cost și așa mai departe.

Mâncarea oferită este în schimb practic o constantă pe tot traseul; bucătăria este în principal de patru tipuri: nepaleză, indiană, chinezească și, în final, câteva feluri occidentale. Meniurile au de obicei: paste, orez sau tăiței sotați cu legume/pui/bivol/ouă/brânză, ouă fierte/omletă, dal bhat (fel de mâncare local tipic cu orez, legume și supă de linte), supe (roșii, ouă, cartofi, usturoi, legume, pui, tăiței etc. etc.), pizza, clătite, porridge, müsli, diferite tipuri de ceai, cafea, băuturi diverse.

Notă: Nu recomand carnea, ca să eviți problemele de stomac, deoarece metodele de conservare ar putea să nu fie tocmai cele mai bune.

După cum vezi, există destulă varietate, dar noi personal ajungeam adesea să mâncăm două porții de dal bhat pe zi, care este de departe cel mai bun fel de mâncare din punctul de vedere al raportului cost/cantitate, de vreme ce porția a doua este practic de la sine înțeleasă și destul de des poți continua să ți se umple farfuria până nu mai poți.

Cât despre apă, unele sate oferă stații de aprovizionare sigure, care garantează potabilitatea apei și sunt clar o variantă mai ecologică decât sticlele de plastic. Așa cum am spus mai devreme, îți recomand cu tărie una dintre LifeStraw, filtru de apă și sticlă cu filtru: economisești bani și nu trebuie să te bazezi pe stațiile de aprovizionare.

Prezentare generală a costurilor trekkingului spre Tabăra de bază Everest

Mâncare

Mic dejun (porridge, omletă, müsli)

La altitudine joasă: 300–400 de rupii.

La altitudine mare (peste 3.000–3.500 m): 500–600 de rupii.

Prânz/cină (orez sotat, pizza, paste, dal bhat etc. etc.)

La altitudine joasă: 450–500 de rupii.

La altitudine mare (peste 3.500 m): 700–800 de rupii.

Supe

La altitudine joasă: 200–250 de rupii.

La altitudine mare (peste 3.500 m): 300–450 de rupii.

Ceai

La altitudine joasă: 50 de rupii.

La altitudine mare (peste 3.500 m): 120 de rupii.

Apă

La altitudine joasă: 50–100 de rupii.

La altitudine mare (peste 3.500 m): 200 de rupii.

Așa cum am spus de mai multe ori în acest ghid, îți recomand cu tărie o LifeStraw sau un filtru de apă sau o sticlă cu filtru.

Fel tipic de dal bhat.

Cazare

Cazarea este foarte ieftină, destul de des chiar gratis dacă consumi 2–3 mese, mai ales dacă ai chef să te tocmești. Noi, de exemplu, am plătit pentru cameră doar la Pangboche (250 pentru o cameră dublă), Chukhung (500 de rupii pentru o cameră dublă), Lobuche (700 de rupii pentru o cameră dublă) și Gorak Shep (700 de rupii pentru o cameră dublă).

A fi doi oferă cu siguranță un avantaj când vine vorba de negocierea prețului, dar și singur, la altitudine joasă, poți dormi ușor gratis sau, oricum, plătind nu mai mult de 100–200 de rupii.

Alte costuri de luat în considerare sunt dușul cald, wifi-ul și curentul electric; în linii mari toate trei devin contra cost de la Namche Bazar în sus. Noi practic nu ne-am mai făcut duș (dușul cald, când este disponibil, costă de obicei aproximativ 500 de rupii), am refuzat să plătesc 5 € pentru wifi, iar cu power bank-ul meu am reușit fără probleme să încarc telefonul și aparatul foto.

Altfel, tariful de încărcare este de obicei pe oră sau pe dispozitiv, dar mai ales la altitudine mare nu m-aș baza prea mult pe asta; niște tineri de la Gorak Shep îmi spuneau că, deși lăsaseră telefonul la încărcat toată noaptea, se încărcase doar cu 10%.

Intrarea în Namche Bazar.

Costul total al trekkingului spre tabăra de bază Everest

Costul trekkingului nostru, cu plecare din Phaplu, incluzând toate costurile (mâncare, cazare și permise, dar nu viza de intrare în țară) și cheltuielile făcute pentru două zile la Kathmandu (ziua dinainte și ziua de după trekking), a fost de 370 € de persoană. Pentru 20 de zile, aproximativ 20 € pe zi ar trebui să fie suficienți; oricum, îți recomand să ai la tine cel puțin echivalentul a 25 € pe zi în numerar; așteaptă-te la mai mult sau mai puțin aceleași costuri plecând din Jiri (20 € pe zi pentru 23 de zile, deci aproximativ 460 €).

Aceasta socotind trei mese pe zi, dar practic fără extra (alcool, băuturi, dulciuri etc. etc.); un alt lucru de ținut minte este că, fiind doi, adesea este posibil să ai cazarea gratuită; singurele excepții pentru noi au fost la Lobuche, Chukhung și Gorak Shep.

Notă: Tocmai terminasem circuitul Annapurna, așa că itinerariul nostru nu a inclus nicio zi de aclimatizare (economisind deci două zile de mâncare și cazare față de itinerariul descris), dar în schimb am făcut două variante, spre Chukhung și Thame, care ne-au luat două zile; pe scurt, am petrecut oricum 18 zile făcând trekking (așa cum prevede itinerariul descris cu plecare din Phaplu) plus două zile la Kathmandu, pentru un total de 20 de zile.

Plecând din Lukla costurile cresc considerabil, având în vedere că doar zborul costă în jur de 330 de dolari, iar costul total al trekkingului ar trebui să fie, orientativ, de 600 € pentru cele 12 zile de itinerariu prevăzute cu plecare din Lukla.

Oricum, odată plătit zborul, cheltuielile de mâncare și cazare sunt mai mult sau mai puțin aceleași, iar o medie de 20 € pe zi ar trebui să fie suficientă; îți recomand totuși să ai la tine cel puțin echivalentul a 25 € pe zi în numerar.

A reuși să plătești cu cardul nu este deloc de la sine înțeles, dar tehnic este posibil să retragi numerar la Lukla și Namche; eu totuși îți recomand să nu te bazezi prea mult pe asta și să faci plinul de numerar la Kathmandu.

Nabil Bank permite retragerea a până la 35.000 de rupii cu un comision de 500 de rupii, iar Standard Chartered Bank permite retragerea a până la 25.000 fără comisioane. Acestea sunt cele două cele mai bune opțiuni pentru retrageri, în funcție de cardul pe care îl ai la dispoziție.

Pentru mai multe informații despre ce carduri să folosești în străinătate (fără să cheltuiești o avere pe comisioane bancare), îți recomand cu tărie să arunci o privire pe acest articol.

Valea Pheriche.

Siguranța pe trasee

Întreaga zonă (și, în general, Nepalul) este extrem de sigură, nu m-am simțit niciodată amenințat, localnicii sunt extrem de cordiali și de serviabili pe tot traseul. Potecile sunt bine trasate și bătătorite, ușor de urmat, dar, cum am spus de mai multe ori, poți oricând consulta Organic Maps în caz de dubii.

Singurul pericol real poate fi altitudinea; mai ales dacă hotărăști să parcurgi trekkingul, ai putea simți așa-numitul rău de altitudine: de fapt, după 3.000–3.500 de metri unele persoane ar putea începe să simtă câteva simptome: lipsa poftei de mâncare, dificultăți de respirație, dureri de cap, dificultăți de somn, oboseală, vărsături etc.

Iată patru sfaturi utile:

  • Cea mai importantă regulă de departe este să nu exagerezi; urcă într-un ritm constant. Ideal este să urci mai încet decât simți că ai putea suporta.
  • Nu subestima simptomele: atâta timp cât este o ușoară durere de cap înainte de culcare și a doua zi te simți bine, nu e nicio problemă, dar dacă simptomele persistă, evită să mai câștigi altitudine; adesea o zi de aclimatizare / odihnă este mai mult decât suficientă pentru a continua apoi. În unele cazuri este recomandat să cobori câteva sute de metri și, odată ce te simți mai bine, să reiei urcarea. În esență, nu continua niciodată să urci dacă te simți rău.
  • După 3.000 de metri este recomandat să nu dormi niciodată la mai mult de 500 de metri peste noaptea precedentă. Ca să fiu sincer, noi am depășit adesea această recomandare fără nicio problemă, oricum eu m-aș limita cel mult la 700/800 de metri.
  • Bea multă apă. Să rămâi hidratat este esențial.

Există de asemenea unele medicamente precum Diamox (acetazolamidă) care ajută la prevenirea răului de altitudine, dar sincer nu am experiență în acest sens și nu sunt un mare fan al medicamentelor; după mine este mai bine să-ți asculți corpul decât să te bazezi pe medicamente: aclimatizează-te cu calm și, dacă simptomele se agravează, coboară. Ține totuși cont că Diamox este un medicament care necesită rețetă medicală și pe care unii trekkeri îl iau cu scop preventiv, așa că, dacă te gândești să-l folosești, discută cu medicul tău înainte de plecare.

Oricum, nu pleca niciodată fără asigurare de călătorie. Singurele trei asigurări care acoperă o astfel de activitate (din câte știu) sunt World Nomads, care permite asigurarea trekkingului până la 6.000 de metri adăugând-o ca activitate extra, TrueTraveller, care, adăugând pachetul „Extreme Pack”, oferă acoperire pentru trekking peste 4.600 m, și, în sfârșit, SafetyWing, care acoperă trekkingul până la 6.000 de metri adăugând pachetul „Adventure Sports”. Așa cum am spus mai devreme, majoritatea celorlalte asigurări se opresc la 3.500 de metri, unele chiar mai jos.

Notă: Având în vedere practicile frauduloase ale unor operatori turistici locali, în cazul în care ai avea cu adevărat nevoie de o evacuare cu elicopterul, este important să încerci să contactezi asigurarea pentru a organiza totul astfel încât să eviți contestațiile.

În sfârșit, cea mai mare parte a aprovizionării către sate este adusă de catâri și yaci; aceste animale nu sunt tocmai grațioase în mișcări, așa că fii deosebit de atent și mergi mereu pe partea dinspre interior a potecii, ca să eviți să fii împins spre fundul văii.

O caravană de catâri.

Cazare în Kathmandu

Am petrecut două săptămâni la Kathmandu, încercând mai multe locuri de cazare, mai întâi cu tata și apoi singur, în timp ce așteptam viza pentru India. Iată sfaturile mele.

Gurung’s Home – Prețuri foarte mici atât pentru dormitorul comun, cât și pentru camerele private.

The Sparkling Turtle Backpackers Hostel – Hostel excelent la un preț foarte bun, cu personal cu adevărat amabil. Singurul cusur este locația: se află la aproximativ 3 km de centrul din Thamel, lângă Monkey Temple, în rest îl recomand cu căldură.

Andes House – Camere private curate și ieftine chiar în centrul din Thamel.

Hotel Triratna – Loc de cazare bun, ceva mai departe de centrul din Thamel, wifi excelent, camera single este foarte ieftină.

Thamel Home – Ceva mai scumpă decât opțiunile enumerate până acum, dar oricum accesibilă pentru standardele mele. Camerele sunt foarte drăguțe, wifi-ul este excelent, micul dejun inclus este decent, personalul este clar cordial și serviabil, iar locația este excelentă.

Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!

Dacă ți-a fost de folos acest articol, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site; așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Asigurarea pe care o recomand pentru acest tip de călătorie este TrueTraveller, care, dacă adaugi pachetul „Extreme Pack”, oferă acoperire pentru trekking peste 4.600 de metri, sau, alternativ, SafetyWing, adăugând pachetul „Adventure Sports”, cu acoperire până la 6.000 de metri.

Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂

Ți-a plăcut articolul? Salvează-l pe Pinterest!
 




Lasă un răspuns