Călătorie în Lanzarote pe cont propriu

Lanzarote, în multe privințe asemănătoare cu vecina Fuerteventura, e caracterizată de vulcani și câmpuri de lavă care dau naștere unor „peisaje marțiene”, dar și unor plaje frumoase, albe și aurii.

Am vizitat insula în timpul unei călătorii de două luni, în care am explorat toate insulele mari ale arhipelagului, cu excepția insulei El Hierro. Fie că e o aventură cu rucsacul în spate, un road trip sau o vacanță all inclusive, în acest ghid vei găsi o grămadă de sfaturi utile și idei pentru a-ți organiza cât mai bine călătoria.

Meniu rapid

↑ Meniu

Poteca spre Caldera Blanca.

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Lanzarote

Lanzarote, ca și restul Insulelor Canare, se bucură de un climat bun tot timpul anului și poate fi apreciată în toate anotimpurile. Cu toate acestea, depinde mult de ce te aștepți de la călătorie.

Lanzarote primăvara

În lunile de primăvară temperaturile pot ajunge la 22–23 de grade, iar spre sfârșitul lui mai chiar și cu câteva grade în plus, lună în care precipitațiile ce se pot ivi ocazional în martie și aprilie lipsesc practic cu desăvârșire. Asta face din mai o lună deosebit de potrivită pentru cine vrea să evite aglomerația și prețurile specifice sezonului de vârf din vară.

Lanzarote vara

În Lanzarote și, în general, în Insulele Canare, iunie, iulie și august sunt considerate sezon de vârf. Clima e excelentă și nu plouă. Spre sfârșitul lui iulie începe să se încălzească și apa oceanului. Evident, e și perioada cea mai aglomerată și mai scumpă a anului.

Caleta de Famara văzută de sus.

Lanzarote toamna

Septembrie e o lună excelentă pentru a vizita insula: plajele sunt mai puțin aglomerate (mai ales spre sfârșitul lunii), vremea e excelentă, iar oceanul e mai cald decât vara. În octombrie și mai ales în noiembrie probabilitatea de precipitații crește și temperaturile încep să scadă, dar, una peste alta, poate fi totuși o perioadă plăcută pentru a vizita insula.

Lanzarote iarna

Chiar și în plină iarnă – în decembrie, ianuarie și februarie – Lanzarote poate fi o destinație interesantă, deși e bine să ții minte că luna decembrie coincide cu vârful precipitațiilor, care apoi scad treptat până în mai.

Cu toate acestea, precipitațiile sunt oricum relativ puține, iar în timpul zilei, cu soarele strălucind, temperaturile pot ajunge fără probleme la 20 de grade și le pot depăși. Pe scurt, nu te aștepta să faci băi plăcute, dar dacă tot ce cauți e pur și simplu puțin soare și temperaturi blânde, atunci nu vei rămâne dezamăgit, și pentru că Lanzarote are multe de oferit și dincolo de plaje.

Documente și vaccinuri pentru intrarea în Lanzarote

Insulele Canare fac, în toate privințele, parte din Spania și, prin urmare, ca pentru orice altă țară din interiorul Uniunii Europene, nu sunt necesare viză sau pașaport. Pentru a vizita insula e de fapt suficientă o carte de identitate valabilă. Dacă în schimb nu ești cetățean al Uniunii Europene, se aplică politica de vize a spațiului Schengen.

Saline de Janubio.

Ce să faci și ce să vezi în Lanzarote

Ca să fie mai practic, am ales să enumăr locurile de interes de la sud spre nord; această ordine ar trebui să fie deosebit de utilă pentru cine decide să viziteze Lanzarote venind de pe Fuerteventura. Dacă te interesează, aici găsești videoclipul călătoriei mele (în italiană, dar poți activa subtitrările).

Notă: De mai multe ori pe parcursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și apoi încărcându-le în Organic Maps, care e, categoric, una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.

Playa Blanca

Orașul care ani de zile a fost un simplu sat de pescari e acum una dintre cele mai importante destinații turistice ale insulei. Se află în extremitatea de sud-vest a insulei Lanzarote, iar portul oferă legături zilnice cu vecina Fuerteventura. Playa Blanca e considerată o destinație „up market”, cu o grămadă de hoteluri de lux și resorturi de cinci stele.

Ce să faci și ce să vezi în Playa Blanca

Există o promenadă pietonală care leagă zona portului (Marina Rubicon) de farul Punta Pechiguera, trecând prin partea cea mai veche și mai tradițională a orașului, unde se află plaja cu același nume, Playa Blanca. Celelalte două plaje ale orașului sunt: Playa Flamingo, mai spre vest, în direcția farului, și Playa Dorada, la jumătatea drumului dintre Marina și centru. În rest, nu prea ai ce face în afară de a vizita numeroasele baruri, restaurante și magazine ale orașului.

Costa de Papagayo

Probabil cele mai populare plaje din jurul orașului Playa Blanca, sau chiar din întreaga insulă, sunt cele de pe coasta Papagayo. Este vorba de o serie de golfulețe foarte drăguțe, separate de faleze înalte.

Întreaga zonă se află într-o arie protejată, iar pe drumul de pământ care duce la plaje există un fel de punct de taxare unde se plătesc 3 € de mașină pentru intrare. Se pare că se poate ajunge și pe jos, pornind din Playa Blanca: poteca începe în apropiere de Sandos Papagayo și ajunge la Playa Mujeres, prima din seria de golfulețe tocmai descrise. Celelalte sunt Playa Caleton del Cobre, Playa Caleton San Marcial, Playa del Pozo, Playa de la Cera, Playa del Papagayo și Playa Caleta de Congrio. Playa del Papagayo e probabil cea mai drăguță, dar e și destul de mică și, în consecință, aglomerată. Nu există magazine unde să cumperi mâncare sau apă, doar vreo două restaurante chiar deasupra plajei Playa del Papagayo.

Playa de Papagayo.

Las Salinas de Janubio

Aceste saline se află la aproximativ 10 km la nord de Playa Blanca și sunt un loc cu adevărat pitoresc. Erupția din 1730 a creat o lagună naturală, iar apoi, în 1895, au fost construite primele saline. Îți recomand să le vizitezi la apus, ca să te bucuri de cea mai bună lumină. Îți recomand aceste două puncte panoramice (unul, două) sau pe acesta din urmă, unde se află un restaurant cu vedere la saline.

Dacă te interesează, se oferă și tururi cu ghid și, evident, poți cumpăra sare… și nu numai! Aici se află magazinul și de aici pornesc tururile. Dacă tot ești pe acolo, poți arunca o privire și la Playa del Janubio, plaja vulcanică ce apare acolo unde salinele întâlnesc marea; nu e potrivită pentru înot, dar e totuși un loc încântător.

Saline de Janubio.

Transportul până în Playa Blanca

În timpul zilei există autobuze frecvente spre Arrecife (linia 60), Puerto del Carmen și aeroport (linia 161); poți consulta liniile și orarele la acest link. Cum am spus deja, există legături frecvente în ambele direcții cu Corralejo, pe Fuerteventura; pe această pagină poți consulta plecările tuturor companiilor (traseul Playa Blanca – Corralejo).

Cazare în Playa Blanca

Cum am spus deja, Playa Blanca e o destinație „up market” și nu oferă variante deosebit de ieftine, mai ales pentru cei care călătoresc singuri. În orice caz, poți arunca o privire la Casa Salzano , Bungalows Playa Limones, Rosales și Palmeras Garden.

Costa de Papagayo.

El Golfo

Acest satișor de pe malul mării are o faleză drăguță, formată din clădiri albe caracteristice, și aici au fost filmate câteva scene dintr-un film cu Penelope Cruz în rolul principal. Oricum, pe lângă faptul că satul e drăguț în sine și oferă posibilitatea de a mânca într-unul dintre restaurantele cu vedere la ocean (nu tocmai ieftine), este și baza ideală pentru a admira pitorescul Charco de Los Clicos, o lagună verde formată în interiorul unui fost con vulcanic, care capătă această culoare cu adevărat impresionantă datorită unui tip de algă ce proliferează în apă.

Charco de Los Clicos.

Laguna, și din punct de vedere tehnic și plaja alăturată (Playa de los Clicos), au fost închise accesului publicului, dar în timpul vizitei mele am observat totuși destul de multă lume… personal nu am coborât și cred că priveliștea de la punctul de belvedere este mai mult decât suficientă. Ca să ajungi acolo, e de ajuns să mergi pe poteca scurtă (cel mult vreo două sute de metri) care începe de la această parcare, unde îți recomand să lași mașina și pentru a vizita El Golfo.

Tot din El Golfo pornește singura potecă oficială care străbate parcul național Timanfaya. Este o potecă lungă de aproximativ 13 km, care urmează coasta până la Playa de la Madera.

E o potecă pitorească, care străbate câmpurile de lavă cu oceanul la doi pași și oferă priveliști frumoase asupra coastei stâncoase. Cu toate acestea, nu-ți recomand să o parcurgi în întregime: în primul rând pentru că, oricât de frumoasă ar fi, până la urmă e totuși o potecă destul de monotonă, în al doilea rând pentru că trebuie să te întorci pe același drum, ceea ce înseamnă să parcurgi peste 25 km.

Eu m-am oprit la aproximativ 3 km de Playa de la Madera, înainte să mă întorc, și a fost mai mult decât suficient (în total, cam patru ore și jumătate de mers într-un ritm alert). Pe scurt, mergi cât vrei, dar nu uita că trebuie să te întorci pe același drum, deci nu aștepta să fii epuizat ca să te hotărăști să te întorci, și ține minte că mai ales vara poate fi foarte cald. Nu există nici fir de umbră. Există o parcare în acest punct, la capătul satului, chiar acolo unde începe poteca.

De-a lungul potecii de pe coastă.

Yaiza

Este un sătuc foarte drăguț, care se pare că a fost ales de două ori cel mai frumos sat din Spania. Mica așezare care se dezvoltă în jurul pieței Plaza de Los Remedios este într-adevăr un loc plăcut unde să petreci câteva ore, poate mâncând ceva într-unul dintre barurile și restaurantele din jurul pieței. În rest nu prea e mare lucru de făcut sau de văzut, dar îți recomand să folosești satul ca bază pentru a explora sudul insulei.

Plaza de Los Remedios.

Dacă ai chef să te plimbi printre viile caracteristice din Lanzarote, urcă pe vârful Montaña Tinasoria; este un traseu lung de aproximativ 7 km, care poate fi parcurs în vreo 2 ore. Se străbat vii protejate de construcții din piatră care le apără de vântul puternic și dau naștere unui peisaj pur și simplu unic. Așa cum se arată pe această pagină, dacă urmezi traseul GPS ajungi la un moment dat pe un drum privat, dar e suficient să cotești cu vreo 150 de metri mai înainte, în acest punct, pentru a urca pe un drum fără nicio interdicție. Probabil că și acesta din urmă este un drum privat, dar în timpul vizitei noastre nu erau panouri care să ceară să nu treci, iar toți viticultorii pe care i-am întâlnit ne-au salutat prietenos, fără să facă probleme.

Cazare în Yaiza

Cum am sugerat mai sus, îți recomand să folosești Yaiza pentru a explora sudul insulei, în primul rând pentru că se află într-o poziție centrală cu adevărat strategică și în al doilea rând pentru că oferă cazare mai ieftină decât Playa Blanca. Love Yaiza, Habitaciones tía Ela și Finca Esperanza sunt toate variante bune și ieftine, mai ales dacă nu călătorești singur.

Spre vârful Montaña Tinasoria.

Playa Quemada

Acest mic sat de pe coastă se află clar în afara circuitelor turistice clasice din Lanzarote și este, prin urmare, destinația ideală pentru oricine vrea să-și facă o idee despre cum era insula înainte de sosirea turiștilor. Plaja cu pietre nu e deosebit de frumoasă, dar pe faleză sunt vreo două restaurante unde poți lua o masă bună cu priveliște.

Pornind din Playa Quemada poți ajunge, de asemenea, la Playa la Casa pe o potecă frumoasă care urmează coasta. La plajă se ajunge doar pe jos sau pe mare, iar ea se laudă cu o grădină cu adevărat deosebită (aruncă o privire la pozele de pe Google Maps). Vizita mi-a fost recomandată de o fată care locuiește pe insulă. Din păcate, în ziua aceea am ajuns după-amiaza, fără chef de mers pe jos, așa că m-am limitat să ajung la Playa de la Arena, aflată în apropiere.

Playa de Papagayo.

Parque Nacional Timanfaya

Parcul național Timanfaya este, fără îndoială, una dintre opririle de neratat în călătoria ta în Lanzarote. Din păcate, în parc pot circula doar autobuzele turistice, nu și mașinile particulare, așa că cine vine cu mașina o lasă în parcare și cumpără un bilet pentru unul dintre autobuzele care au voie să circule în interiorul parcului. Biletul trebuie cumpărat la intrarea în parc, în acest punct; casa de bilete se deschide în fiecare zi la 9:30 și se închide la 16:00. După ce ai cumpărat biletul (12 € pe adult), continui cu mașina până la această parcare; de aici, cu biletul abia cumpărat, poți urca în autobuz (îți recomand să te așezi pe partea opusă celei a șoferului), care face un tur al parcului cu mai multe opriri, în total cam 40 de minute.

De-a lungul traseului cu autobuzul.

Deși ai senzația că faci ceva extrem de turistic, una peste alta cred că e o experiență frumoasă. Acolo unde e parcarea se află clasicul magazin de suveniruri și un restaurant care folosește un cuptor alimentat de căldura pe care vulcanul o emană și acum, după cum demonstrează scurtul spectacol improvizat de rangerii parcului chiar înainte de a urca în autobuz.

O alternativă la turul cu autobuzul, pentru a admira parcul și peisajul lui marțian, este o plimbare pe cămilă; costă 12 € pe animal, deci, dacă se împarte la doi, sunt 6 € de persoană, cam douăzeci de minute. Trebuie să lași mașina în acest punct. Personal nu sunt un mare fan al animalelor folosite în scopuri turistice, așa că am decis să sar peste, dar prietenul meu a făcut-o și i-a plăcut. Evident, se pot face și turul cu autobuzul, și cel pe cămilă, dar dacă vrei să faci doar unul dintre ele și cauți cele mai frumoase priveliști, după spusele prietenului meu, turul cu autobuzul e alegerea potrivită.

Pentru a-ți încheia vizita în parcul național Timanfaya, îți recomand să te oprești la Centro de Visitantes. Aici e o expoziție permanentă foarte interesantă, care explică originile insulei cu erupțiile ei vulcanice recente, precum și flora și fauna care au colonizat acest peisaj aparent neprimitor. La intrarea în centrul pentru vizitatori te poți înscrie și pentru a viziona două documentare de câte douăzeci de minute, care rulează în mica sală de cinema: în funcție de oră, sunt oferite în mai multe limbi, dar, dacă nu mă înșel, din păcate italiana nu se numără printre ele. Tot la intrare te poți înscrie și pentru simularea unei erupții vulcanice: un perete care emite fum și „lavă” și care se luminează, însoțit de câteva zgomote de fundal; personal, mi s-a părut patetică, dar copiii ar putea-o găsi interesantă. Intrarea, documentarele și simularea sunt complet gratuite.

Parcul național Timanfaya.

Parque Natural de los Volcanes

Acest parc natural înconjoară la propriu parcul național Timanfaya; din cauza apropierii, peisajul este foarte asemănător cu cel oferit de parcul național, cu avantajul că aici există o grămadă de poteci pe care poți merge fără să încalci vreo lege.

Montaña de las Lapas.

Caldera Blanca

Aceasta este probabil una dintre cele mai populare poteci ale insulei: sunt aproximativ 9 km și 500 de metri diferență totală de nivel, nu tocmai o plimbare, dar totuși fezabilă pentru mulți, 2:30–3:30 ore. Așa cum sugerează numele, mergi printre câmpuri de lavă până ajungi la baza calderei Caldera Blanca, unde urci până pe creastă și o parcurgi aproape în întregime, înainte de a coborî și a te întoarce spre parcare, pe aceeași potecă pe care ai venit. În orice caz, poți arunca o privire la traseele GPS de pe această pagină.

E bine să ții minte că, la fel ca la toate celelalte excursii de pe insulă, nu există nici fir de umbră, iar orele din mijlocul zilei, mai ales vara, pot fi foarte fierbinți. În plus, pe marginea calderei sunt porțiuni în care poteca e ușor expusă, nimic deosebit în condiții meteo normale, dar în ziua vizitei mele era un vânt atât de puternic încât, la un moment dat, am preferat să ne întoarcem.

Caldera Blanca.

Montaña Colorada

Potecă scurtă, fără diferență de nivel, care se limitează să ocolească Montaña Colorada; sunt cam 3 km și îți ia mai mult sau mai puțin 45 de minute. Parchează mașina în acest punct. Priveliștile de pe vârful Caldera Blanca sunt net mai frumoase, dar este totuși o plimbare plăcută. Există o potecă ce duce pe vârful vulcanului și unele trasee GPS o urmează, dar, judecând după indicațiile de la fața locului, nu pare să mai fie permisă. Aici găsești descrierea potecii; după cum vei observa pe harta de la linkul tocmai indicat, dacă vrei, poți lungi traseul și include vizita la Montaña Cardona și Montaña Negra, aflate în apropiere.

Montaña Colorada.

Montaña de las Lapas sau del Cuervo

Dacă mersul pe jos nu e pentru tine și vrei să faci o singură excursie, aceasta este probabil cea mai bună alegere. Lasă mașina în acest punct (cam 1 km mai spre sud față de parcarea de la Montaña Colorada). Și aici e o plimbare scurtă, aproximativ 4 km fără diferență de nivel, cam o oră. Aici găsești traseul GPS. În orice caz, de data aceasta, pe lângă faptul că ocolești vulcanul, poți și să intri în interiorul calderei, unde culorile rocilor, vegetația și formațiunile stâncoase dau naștere unui loc deosebit de pitoresc.

În interiorul calderei Montaña del Cuervo.

Montaña de la pena de Santa Catalina

Cunoscută și ca Montaña Los Rodeos, este încă un vulcan, doar că de data aceasta poți urca pe vârf și te poți bucura de o priveliște de 360 de grade asupra câmpurilor de lavă și a vulcanilor care răsar ici și colo. Dacă te hotărăști să urci pe vârf, sunt 9 km și 400 m diferență de nivel, cam 2 ore; altfel, poți pur și simplu să faci ocolul muntelui, așa cum e descris aici.

Traseul GPS linkat nu include de fapt urcarea pe vârful muntelui, pe care însă o recomand, și pentru că fără urcare traseul ar fi cu adevărat monoton. Dacă vrei, în loc să lași mașina în acest punct, așa cum am sugerat, poți continua cu mașina până la baza vulcanului. Drumul este de pământ, dar în stare bună.

Pe vârful Montaña de la pena de Santa Catalina.

Ca să închei această secțiune dedicată parcului Parque Natural de los Volcanes, pentru cei mai aventuroși se poate parcurge un tunel subteran de lavă numit Cueva de las palomas. Eu am intrat prin acest punct și am ieșit prin acesta, dar evident nu te oprește nimeni să faci invers. Înăuntru e beznă totală, așa că este esențial să ai o lanternă; cea de la telefon poate fi suficientă, dar ideal ar fi o headlamp, ca să ai mâinile libere. Prietenul meu a făcut-o în papuci de plajă, dar sigur nu ți-o recomand, terenul e, ca să nu spun mai mult, accidentat. În vreo zece minute ar trebui să ieși de partea cealaltă. Fără îndoială, un mod frumos de a-ți retrezi puțin spiritul de aventură.

Prietenul meu Andrea în interiorul peșterii Cueva de las palomas.

Puerto del Carmen

Dacă cauți baruri, restaurante și mai ales viață de noapte, Puerto del Carmen este fără îndoială destinația ideală de pe insulă. În timpul vizitei mele, din cauza covidului, orașul era cam stins, dar sunt sigur că într-un an normal, mai ales vara, viața de noapte de aici este cea mai bună pe care o poate oferi insula.

Apropo: plaja nu e deloc rea și, mai ales, e dotată cu tot ce trebuie, dușuri, șezlonguri, umbrele, dar și terenuri de volei pe plajă. Din nou, o destinație extrem de turistică și aglomerată, dar dacă asta cauți, nu vei rămâne dezamăgit.

Cazare în Puerto del Carmen

Poate că a fost din cauza perioadei, dar eu și prietenul meu am dormit la Apartamentos Panorama cu mai puțin de 20 € de persoană, apartamente spațioase cu chicinetă, colț de living, terasă, poziție excelentă, sală de sport și piscină. Alte variante interesante par să fie Apartamento Princess, Pension Magec și Habitaciones Dona Cris.

Una dintre cele două intrări în Cueva de las palomas.

Arrecife

Capitala insulei nu e tocmai un oraș foarte frumos și cu atât mai puțin o destinație de neratat, așa că, dacă ai puține zile la dispoziție, sfatul meu e să-ți petreci timpul în altă parte. Cu toate acestea, dacă ți se întâmplă să vizitezi orașul, Playa Reducto, la doi pași de centru, nu e chiar așa rea și, dacă tot ești acolo, poți merge pe faleză până la Castillo de San Gabriel. Și zona vechiului port e destul de caracteristică și, după părerea mea, cea mai frumoasă din oraș.

În sfârșit, deși nu am fost personal acolo, Playa de las Cucharas, la nord de oraș, mi-a fost recomandată și pare să fie drăguță.

Pe faleza din Arrecife.

Caserio de Tenezar

Acest sătuc uitat de Dumnezeu este fără îndoială unul dintre cele mai izolate. Nu atât un sat, cât un cătun de case albe care se desprind din albastrul mării și negrul pământului vulcanic care îl înconjoară. Se pare că nu mai locuiește nimeni aici permanent, liniștea și pustietatea domnesc, mai ales în extrasezon.

În sat nu e absolut nimic de făcut în afară de a te bucura de puțină liniște, nu există nici baruri sau restaurante. Plaja (Playa Teneza) nu e potrivită pentru înot. Puțin în afara satului, în acest punct, poți admira valurile care se sparg de coasta stâncoasă.

Caserio de Tenezar.

Teguise

Întemeiat în 1402, Teguise este cel mai vechi oraș din Insulele Canare și a fost capitala insulei timp de peste 450 de ani. Centrul istoric al orașului, care se dezvoltă în jurul bisericii Iglesia de Nuestra Señora de Guadalupe, reflectă istoria sa și este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase și mai caracteristice din întregul arhipelag. Baruri și restaurante pe străzile din centru nu lipsesc, cu siguranță.

Duminică dimineața are loc o piață foarte populară; eu n-am fost, dar dacă reușești să-ți potrivești vizita cu această zi a săptămânii, ar putea fi sigur ceva interesant de văzut.

Cazare în Teguise

Joyhouse este o variantă ieftină excelentă, nu prea departe de Teguise, sau oricum o poziție bună pentru a explora centrul insulei.

Teguise.

Îți organizezi călătoria? Dacă încă nu ți-ai făcut asigurarea, aici găsești ghidul meu cu cele mai bune asigurări de călătorie. Cumpărând-o prin linkurile din ghid, îmi susții site-ul fără niciun cost suplimentar pentru tine.

Caleta de Famara

Caleta de Famara este un sătuc situat în nord-vestul insulei, extrem de popular printre surferi. Golful oferă de fapt condiții optime pentru surf și kitesurf, atrăgând în fiecare an mii de pasionați.

Atmosfera, într-un sat de mici dimensiuni frecventat mai ales de surferi, este cu adevărat relaxată și plăcută. Dacă vrei să iei câteva lecții de surf sau să închiriezi echipament, școli și magazine nu lipsesc, cu siguranță, dar și dacă vrei pur și simplu să te plimbi, să te uiți la surferi și kitesurferi în apă sau să petreci o zi de relaxare pe plajă, Caleta de Famara nu e deloc rea.

Caleta de Famara văzută de sus.

Deși e mai aproape de Haría decât de Caleta de Famara, îți recomand cu tărie să dai o fugă până la Mirador del risco de Famara. La acest punct de belvedere se ajunge la capătul unui drum de pământ aflat totuși în stare bună, iar el oferă priveliști de nebun asupra golfului Famara de dedesubt și asupra impresionantei faleze. Pentru cei mai aventuroși, îți recomand să vizitezi Cueva de Las Cabras, aflată nu departe.

O peșteră săpată la propriu în stâncă și suspendată în gol, cu un acces ușor expus și neamenajat, în afară de câteva trepte. Copiii și persoanele care suportă deosebit de greu înălțimea ar face mai bine să evite, dar chiar și cine, ca mine, nu se simte tocmai în largul lui în astfel de situații a reușit să coboare fără prea multe probleme. În orice caz, locul e cu adevărat magic și ți-l recomand din suflet, dar fii atent unde pui picioarele!

Cueva de Las Cabras.

Mirador del risco de Famara.

Haría

Haría și împrejurimile sunt probabil cea mai autentică și mai puțin turistică zonă a insulei. Un peisaj de dealuri în nordul insulei, care oferă o cale de scăpare din sudul mai popular. Centrul satului se parcurge în cel mult zece minute, dar e totuși fascinant. Poate că a fost din cauza extrasezonului, împreună cu pandemia de covid, dar mi s-a părut că mă întorc în timp.

De parcă n-ar fi de ajuns, aici se află casa-muzeu a lui César Manrique, care se pare că se află în aceeași stare ca în momentul morții artistului, cu tot cu lucrări neterminate în atelier. În timpul vizitei mele muzeul era închis din cauza covidului, așa că nu am intrat, dar cred că poate fi o vizită interesantă, mai ales dacă te interesează lumea artei.

În sfârșit, dacă ai chef de o scurtă plimbare, îți recomand să mergi pe jos până la Mirador Rincón de Haría, de unde ai priveliști excelente atât asupra văii în care se întinde Haría, cât și asupra mării și, în depărtare, asupra Caletei de Famara.

Haría.

Cueva de los Verdes și Jameos del Agua

Cueva de los Verdes și Jameos del Agua se află la câțiva kilometri una de alta și fac, în esență, parte din același tunel subteran de lavă. Vizita la Cuevas de los Verdes se face exclusiv cu ghid; turul oferit în spaniolă și engleză costă 10 euro și durează cam 45 de minute, plecările sunt dese și e suficient să te prezinți la intrare. Se explică originea peșterii și a tunelurilor de lavă în general, pe lângă o grămadă de alte informații.

Mi s-a părut destul de interesant și, mai ales dacă nu ai mai văzut așa ceva, cred că merită cu siguranță prețul de intrare. În interiorul peșterii a fost amenajat un traseu cu scări și balustrade, ceea ce ar trebui să garanteze un acces ușor oricui nu are probleme serioase de mobilitate; există chiar și un mic auditorium în interior!

Auditoriumul din Cuevas de los Verdes.

În schimb, nu am fost, cum am spus deja, la Jameos del Agua, adică în continuarea aceluiași tunel de lavă. În orice caz, după ce plătești intrarea de 10 €, poți umbla liber. Înăuntru există un bar, un auditorium pentru concerte și două lacuri/piscine artificiale. Recenziile sunt contradictorii: unii spun că, oricât de drăguț ar fi, nu merită deloc prețul de intrare, iar alții susțin că această creație a lui César Manrique, care îmbină structurile naturale cu cele artificiale, este ceva de neratat; alegerea îți aparține.

În sfârșit, nu departe de Cueva de los Verdes se află cueva de los siete lagos. Mi se recomandase vizita, spunându-mi să mă pregătesc să înot, dar, judecând după recenziile de pe Google Maps, accesul este interzis și s-ar părea că e chiar blocat; nu am verificat personal, dar cred că te poți baza pe ele și aș evita-o.

Cuevas de Los Verdes.

Mirador del Río

Acest punct de belvedere este fără îndoială cel mai cunoscut și mai popular de pe insulă. Clădirea construită în 1974, în spatele căreia se află și de data aceasta mâna lui César Manrique, oferă priveliști superbe asupra insulei La Graciosa și a arhipelagului Chinijo. Clădirea găzduiește un bar pentru care trebuie să plătești intrarea de 5 €. Nu e mult, dar am decis să nu intru și, după cum scriu mulți, te poți bucura pur și simplu de aceeași panoramă pe marginea drumului, în acest punct, și poți lăsa oricum mașina în parcarea barului. Și de data aceasta, alegerea îți aparține.

La Graciosa văzută de la Mirador del Río.

Órzola

Acest orășel situat în nordul insulei este punctul de plecare al oricui vrea să viziteze insula vecină La Graciosa; de aici pornesc de fapt feriboturile care acoperă de mai multe ori pe zi bucata de mare dintre cele două insule. Micul oraș portuar nu e mare lucru, dar în împrejurimi există o grămadă de plaje drăguțe de vizitat (în engleză). Îți recomand în mod special Playa Caletón Blanco.

Caleta de Sebo.

La Graciosa

Ce să spun, insula e într-adevăr „graciosa”, adică drăguță! Gluma la o parte, a vizita insula din Lanzarote este sigur o modalitate excelentă de a petrece o zi. Cum am spus deja, plecările sunt dese, iar traseul este deservit de două companii: Biosfera Express și Lineas Romero. Pentru adulți costul este de 26 € pentru un bilet dus-întors, traversarea durează cam o jumătate de oră.

Odată ajuns pe insulă, dacă vrei să te mai obosești puțin, poți face un circuit cu bicicleta care, pornind de la Caleta del Sebo, duce mai întâi la Playa de las Conchas și apoi la mica așezare Casas de Pedro Barba, pentru a te întoarce în final la Caleta del Sebo. Sunt aproximativ 18 km în total și se poate parcurge în 2–3 ore, în funcție de ritm. Dacă nu ești un mare iubitor de bicicletă și nu ai chef să te obosești, probabil aș evita. După părerea mea, singura oprire din circuit care merită cu adevărat este Playa de las Conchas, așa că, dacă vrei, ai putea pur și simplu să ajungi la plajă și apoi să te întorci, economisind cam 8 km. Am văzut oameni făcând această porțiune pe jos. În orice caz, să închiriezi bicicleta în port e foarte simplu, sunt mai multe magazine cu aceleași prețuri, 10 € pe toată ziua pentru o mountain bike normală și 25 € dacă vrei bicicleta electrică.

Playa de Las Conchas.

După ce ai terminat turul cu bicicleta, sau ca alternativă la tur, îți recomand cu tărie să mergi pe jos până la Playa Francesca: un golf superb unde te poți scălda (spre deosebire de Playa de las Conchas) și unde poți petrece restul zilei înainte de a te întoarce în Lanzarote. Îți recomand să o faci pe jos, nu cu bicicleta, pentru că această parte a insulei e extrem de nisipoasă, iar pedalatul nu e deloc distractiv. Pentru cei neobosiți, se poate urca pe vârful din apropiere, Montaña Amarilla (traseu marcat pe Organic Maps), sau se poate continua pe coastă până la Playa La Cocina.

Atât pentru a ajunge la Playa de las Conchas, cât și la Playa Francesca, dacă nu ai absolut deloc chef să mergi pe jos sau să pedalezi, odată ajuns în port poți organiza transferul cu niște jeepuri care funcționează ca taxiuri.

Menționez că, dacă ești în călătorie cu cortul, poți face camping gratuit pe plaja de lângă Caleta del Sebo, rezervându-ți șederea pe site-ul guvernului spaniol.

Ca să închei această secțiune, dacă cauți și alte idei de drumeții pe insulă, îți recomand să arunci o privire pe acest site. Pentru informații generale despre ce poți face și vedea pe insulă, site-ul turismolanzarote.com (în engleză) este foarte detaliat și sunt sigur că poate oferi și alte idei, pe lângă tot ce am descris până acum.

Playa Francesca.

Itinerarii posibile în Lanzarote

Știu foarte bine că mulți vizitează insula Lanzarote și sunt mai mult decât fericiți să petreacă tot timpul disponibil într-un singur loc, limitându-se la câteva excursii de o zi.

Deși itinerariile de mai jos sunt gândite pentru o călătorie itinerantă, în stil road trip, având în vedere distanțele destul de mici, ele pot fi folosite totuși și de cine decide să aleagă alt tip de călătorie și să folosească o „bază” pe insulă. Distanțele dintre o destinație și alta sunt destul de scurte, așa că este absolut fezabil. În orice caz, ia ce urmează ca sursă de inspirație pentru a-ți construi un itinerariu în funcție de interesele tale și în lumina a tot ce am descris până acum.

Vechiul port din Arrecife.

Itinerariu de 3 zile în Lanzarote

Cred că acest itinerariu scurt se potrivește celor care vor să combine vizita insulei cu vecina Fuerteventura și au timp limitat. Evident, trei zile nu sunt multe, dar cred că sunt suficiente pentru a vedea principalele atracții ale insulei. Dacă vii din Fuerteventura, urmează itinerariul de mai jos; dacă, dimpotrivă, îți continui călătoria spre Fuerteventura, urmează itinerariul în sens invers.

Playa Blanca (1 noapte)

Ziua 1:

Sosire în Lanzarote din Fuerteventura. Petrece ziua pe plajele de pe Costa de Papagayo, iar seara mergi să vezi apusul la salinele de Janubio.

Yaiza (1 noapte)

Ziua 2:

Dimineața vizitează parcul național Timanfaya, mănâncă la prânz în Yaiza, iar după-amiaza poți parcurge poteca de coastă din El Golfo, înainte de a privi apusul la Charco de Los Clicos.

Teguise (1 noapte)

Ziua 3:

Vizitează Teguise, apoi îndreaptă-te spre Haría, trecând pe la Mirador del risco de Famara. După ce ai vizitat Haría, coboară spre Cueva de los Verdes și Jameos del Agua, petrece restul după-amiezii pe Playa Caletón Blanco, înainte de a merge să vezi apusul la Mirador del Río.

El Golfo.

Itinerariu de 5 zile în Lanzarote

Cu două zile în plus poți include câteva excursii în Parque Natural de los Volcanes și o zi pe La Graciosa.

Playa Blanca (1 noapte)

Ziua 1:

Sosire în Lanzarote din Fuerteventura. Petrece ziua pe plajele de pe Costa de Papagayo, iar seara mergi să vezi apusul la salinele de Janubio.

Yaiza (2 nopți)

Ziua 2:

Dimineața vizitează parcul național Timanfaya, mănâncă la prânz în Yaiza, iar după-amiaza poți parcurge poteca de coastă din El Golfo, înainte de a privi apusul la Charco de Los Clicos.

Ziua 3:

Excursie la Caldera Blanca și, în caz că ți-a mai rămas chef de mers pe jos, poți face scurta excursie la Montaña del Cuervo sau, poate, la Cueva de las Palomas.

Teguise (2 nopți)

Ziua 4:

Vizitează Teguise, apoi îndreaptă-te spre Haría, trecând pe la Mirador del risco de Famara. După ce ai vizitat Haría, coboară spre Cueva de los Verdes și Jameos del Agua, petrece restul zilei pe Playa Caleton.

Ziua 5:

Petrece ziua pe La Graciosa, iar seara mergi să vezi apusul la Mirador del Río.

Undeva pe coasta de nord a insulei.

Itinerariu de 7 zile în Lanzarote

Cred că o săptămână e intervalul ideal pentru a vedea toate punctele forte din Lanzarote cu calmul cuvenit.

Playa Blanca (1 noapte)

Ziua 1:

Sosire în Lanzarote din Fuerteventura. Petrece ziua pe plajele de pe Costa de Papagayo, iar seara mergi să vezi apusul la salinele de Janubio.

Yaiza (3 nopți)

Ziua 2:

Vizitează parcul național Timanfaya dimineața, mănâncă la prânz în Yaiza, iar după-amiaza urcă pe Montaña Tinasoria.

Ziua 3:

Excursie pe poteca de coastă din El Golfo; la întoarcere poți merge la plajă și apoi poți privi apusul la Charco de Los Clicos.

Ziua 4:

Excursie la Caldera Blanca și, în caz că ți-a mai rămas chef de mers pe jos, poți face și scurta excursie la Montaña del Cuervo sau, poate, la Cueva de las Palomas.

Puerto del Carmen (1 noapte)

Ziua 5:

Zi de relaxare pe plajă și, în caz că ești interesat, puțină viață de noapte. Dacă ești genul de persoană care caută o atmosferă mai liniștită, probabil aș alege altă destinație. Dacă vrei, ai putea face surf la Caleta de Famara și, poate, ai putea vizita Caserio de Tenezar.

Teguise (2 nopți)

Ziua 6:

Vizitează Teguise, apoi îndreaptă-te spre Haría, trecând pe la Mirador del risco de Famara. După ce ai vizitat Haría, coboară spre Cueva de los Verdes și Jameos del Agua, petrece restul zilei pe Playa Caleton.

Ziua 7:

Petrece ziua pe La Graciosa, iar seara mergi să vezi apusul la Mirador del Río.

Faleza din El Golfo.

Itinerariu de 10 zile în Lanzarote

Cu zece zile la dispoziție poți include liniștit în itinerariu zile întregi de relaxare, fără să faci neapărat compromisuri la capitolul ce să faci și ce să vezi. Cu atâta timp, îți recomand să urmezi itinerariul de o săptămână și să adaugi câteva zile de petrecut pe plajă sau, oricum, fără să simți neapărat „nevoia de a vizita”.

Pe străzile din Teguise.

Deplasarea prin Lanzarote

Doar dacă nu ai în minte o vacanță la mare fără prea multe deplasări, cred că e extrem de recomandat să ai o mașină pe parcursul călătoriei în Lanzarote sau cel puțin să o închiriezi pentru o parte din ședere.

Închirierea unei mașini în Lanzarote

În călătoria mea prin Insulele Canare mi-am închiriat aproape întotdeauna mașina de la Cicar: prețurile sunt avantajoase, poți plăti fără probleme fără card de credit, nu se cere garanție, asigurarea este inclusă și nu există franșize, dar mai ales au birouri în toate porturile și aeroporturile insulelor, ceea ce e foarte practic pentru cine are în minte o călătorie itinerantă.

Multe alte companii, în schimb, au birouri doar la aeroport, ceea ce e foarte incomod dacă, în loc să urci într-un avion, vrei să predai mașina în port și să te îmbarci pe un feribot spre altă insulă.

Pe scurt, dacă ai în cap un road trip între insule sau, din orice motiv, nu vrei să predai mașina la aeroport, Cicar este probabil cea mai bună variantă. În toate celelalte cazuri, merită cu siguranță să iei în considerare și alte firme de închirieri auto, aruncând o privire pe site-uri precum Discover Cars.

În orice caz, fie că e vorba de Cicar sau de orice altă companie, dacă ai date precise, îți recomand să rezervi mașina cu câteva săptămâni înainte; procedând așa, poți economisi foarte mult față de o închiriere în ultimul moment.

În plus, e bine de știut că practic toate companiile nu permit din punct de vedere tehnic să conduci pe drumuri de pământ; noi am făcut-o de mai multe ori, dar dacă ai vreo problemă, riști să plătești din buzunarul tău.

În sfârșit, există companii care permit din punct de vedere tehnic să duci mașina pe altă insulă cu feribotul, cu condiția să o predai pe insula de plecare. Multe nu permit, pe hârtie, deloc părăsirea insulei; evident, nu e nimeni în port să controleze, dar dacă ai nevoie de asistență, ar putea începe problemele.

Sfatul meu, dacă ai nevoie, este să închiriezi o mașină diferită pentru fiecare insulă pe care o vizitezi sau, cel puțin, să te informezi bine despre ce ai voie să faci și ce nu.

Pe șoselele din Lanzarote.

Autobuze în Lanzarote

Dacă călătorești singur și vrei să economisești față de costul închirierii unei mașini, ai în minte doar câteva excursii pe care le poți organiza cu niște tururi organizate, nu ai chef să conduci sau, din orice alt motiv, nu vrei să închiriezi o mașină, transportul public nu e deloc rău și poți ajunge practic la orice destinație de pe insulă… cu puțină planificare. Pe această pagină găsești diversele linii și orarele curselor.

Zboruri interne

Singurele două companii aeriene care operează zboruri interne între insule sunt CanaryFly și BinterCanarias. Prețurile sunt de obicei foarte asemănătoare, dar în general Binter pare să fie ușor mai ieftină și are tarife speciale pentru cei sub 29 de ani. În orice caz, îți recomand să arunci o privire la amândouă și, dacă se poate, să rezervi cu cel puțin câteva săptămâni înainte, pentru cele mai bune oferte.

„Insulițele” dintre câmpurile de lavă.

Feriboturi în Lanzarote

Alternativa mai ieftină decât zborurile și, mai ales, mai practică pentru deplasarea de pe o insulă pe alta sunt feriboturile. Ca regulă generală, atâta timp cât e vorba de insula cea mai apropiată sau, cel mult, de următoarea – deci, în cazul Lanzarote, deplasări spre Gran Canaria și mai ales spre Fuerteventura – nu doar că economisești luând feribotul, dar e și mult mai comod, pentru că nu trebuie să te prezinți la aeroport cu două ore înainte, ci poți merge pur și simplu în port cu o oră înainte sau chiar mai puțin, îți cumperi biletul și te urci la bord, fără să fie nevoie să rezervi călătoria din timp.

Pe scurt, dacă nu ai un itinerariu foarte bine stabilit, deplasarea cu feribotul îți oferă mult mai multă flexibilitate. Dacă însă, de exemplu, vrei să ajungi pe La Palma pornind din Lanzarote, e clar că avionul nu doar că e mult mai rapid, dar e și mai ieftin.

Există oricum mai multe companii de feriboturi care operează între insule; Direct Ferries este un site care grupează toate companiile și, dacă vrei, îl poți folosi pentru a-ți rezerva biletele.

Mai exact, din Lanzarote există mai multe plecări zilnice din Playa Blanca spre Corralejo, pe Fuerteventura, cu Fred Olsen, Lineas Romero și Naviera Armas. În schimb, din Arrecife spre Las Palmas, pe Gran Canaria, operează doar Naviera Armas și Trasmediterranea.

Podgorii din Lanzarote.

Costul unei călătorii în Lanzarote

Cât costă o călătorie în Lanzarote? Evident, depinde; cine citește blogul meu știe că eu călătoresc extrem de frugal, iar călătoria mea prin Insulele Canare n-a făcut excepție. Am reușit de fapt să mă încadrez într-un buget de 1.000 € pe lună, adică ceva mai mult de 30 € pe zi, totul inclus. Dacă vrei idei despre cum să economisești, aruncă o privire la acest articol.

Îmi dau perfect seama că nu toți sunt dispuși sau interesați să ducă viața de backpacker, dar vestea bună este că Insulele Canare sunt oricum o destinație relativ ieftină după standardele europene. Prețurile sunt în general mai mici decât în Spania continentală, pentru că insulele sunt un fel de regiune specială, unde TVA-ul e de doar 7%, iar la multe bunuri de consum nu se plătește deloc. Ca să dau două exemple, benzina costă cam 1 € pe litru, iar o cină la restaurant, dacă nu ai pretenții mari, costă cam 10 € sau puțin peste. Pe scurt, nu vor fi prețurile din America Latină, dar după standardele europene nu te poți plânge.

Playa La Famara.

Din moment ce vorbim despre costuri, cred că e bine să spun două vorbe despre ceea ce este sigur un mod excelent de a le reduce… adică campingul. Campingul sălbatic în Lanzarote, ca pe celelalte insule, este din punct de vedere tehnic ilegal, dar în realitate este tolerat pe scară largă. Dacă îți instalezi cortul departe de ochii curioșilor, nu ar trebui să ai niciun fel de problemă, și mai bine dacă, având în vedere precipitațiile foarte scăzute din perioada de vară, nu-ți mai instalezi deloc cortul.

În timpul șederii mele în Lanzarote, în toate nopțile în care am făcut „camping” m-am limitat mereu doar să umflu salteaua de camping când venea ora de culcare. Dar repet, din punct de vedere tehnic este ilegal, alegerea îți aparține. Dacă vrei să rămâi în legalitate, există doar trei campinguri oficiale: cel de la Playa el Salado de pe La Graciosa, Camping de San Juan și Camping Papagayo. Din păcate, ultimele două, care sunt administrate direct de guvernul din Lanzarote, au fost închise de mai multe ori de-a lungul timpului și par să fie închise și acum. Te îndemn să verifici.

În sfârșit, pentru a găsi locuri de camping în Insulele Canare îți recomand aplicația park4night, gândită mai ales pentru cei care vor să înnopteze în autorulotă, minivan sau mașină. Este o resursă fantastică și pentru cine vrea pur și simplu să găsească un loc retras unde să-și instaleze cortul sau să pună jos o saltea, cum am făcut adesea noi.

Noapte petrecută pe Playa Caletón Blanco.

Pentru a reduce comisioanele de schimb și de retragere, aici găsești ghidul meu cu cele mai bune carduri de călătorie.

Călătorie în Lanzarote: siguranță

Lanzarote și Insulele Canare în general sunt o destinație absolut sigură, cu rate ale criminalității cu adevărat scăzute, și sunt recomandate și familiilor cu copii. Cu toate acestea, ca pentru orice altă destinație, trebuie folosit bunul-simț, și nu strică niciodată să urmezi sfaturile clasice de siguranță.

Singurele două observații pe care simt că trebuie să le fac sunt să fii extrem de atent unde înoți, pentru că, fiind vorba de ocean, curenții pot fi extrem de periculoși, în special curenții de întoarcere, care te pot duce rapid în larg, cu consecințe potențial fatale. Am avut ocazia să cunosc un domn care s-a văzut tras în larg împreună cu copiii lui și mi-a povestit cum își văzuse deja sfârșitul, nu tocmai o experiență frumoasă. În general, coasta de nord a insulei nu trebuie considerată potrivită pentru scăldat.

În plus, foarte multe dintre plajele mai izolate nu au salvamari și, mai ales în extrasezon, ai putea fi foarte bine singura persoană de acolo. Pe scurt, mai ales dacă nu ești un înotător experimentat, fii atent.

În sfârșit, dacă te hotărăști să închiriezi o mașină, asigură-te că nu lași niciun obiect de valoare înăuntru atunci când e nesupravegheată. Din păcate, geamurile sparte din parcări și panourile care îndeamnă să nu lași nimic în mașină sunt mult prea frecvente.

Pe străzile din Haría.

Îți planifici o călătorie în Lanzarote? Aruncă o privire la aceste articole:

Ce rucsac de călătorie să alegi

Ce să iei în călătorie

Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!

Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!

Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂

Ți-a plăcut articolul? Salvează-l pe Pinterest!
 


Lasă un răspuns