Călătorie în Maroc pe cont propriu

Marocul este o destinație accesibilă și ieftină, perfectă pentru oricine vrea o introducere în lumea arabo-islamică la doi pași de vechiul continent.

Piețele pline de viață, arhitectura, centrele istorice pitorești, dar și varietatea peisajelor – de la plaje la deșertul Sahara, trecând prin Atlasul Înalt, cu vârfuri de peste 4.000 de metri – fac din Maroc o destinație cu adevărat interesantă.

Am petrecut șase săptămâni călătorind cu rucsacul prin țară (aici găsești videoclipul călătoriei mele, în italiană, dar poți activa subtitrările). Fie că vrei să faci același lucru, fie că vrei doar să te documentezi puțin ca să te bazezi apoi pe un tur organizat, în acest ghid vei găsi multe sfaturi și informații utile ca să-ți planifici cât mai bine călătoria.

Meniu rapid

• Cea mai bună perioadă pentru a vizita Marocul
• Documente și vaccinuri pentru intrarea în Maroc
• Ce să faci și ce să vezi în Maroc
  Destinații

  • Rabat
  • Tanger
  • Tétouan
  • Chefchaouen
  • Fes
  • Meknès
  • Moulay Idriss Zerhoun și Volubilis
  • Casablanca
  • Marrakech
  • Atlasul Înalt
  • Imlil
  • Essaouira
  • Tamraght, Taghazout și Imsouane
  • Agadir
  • Aït-Benhaddou
  • Ouarzazate
  • Defileul Dades
  • Tinghir și Defileul Todra
  • Merzouga
  • Alte destinații de luat în considerare
• Itinerarii posibile în Maroc
• Deplasarea prin Maroc
  Opțiuni de transport

  • Trenuri în Maroc
  • Autobuze în Maroc
  • Taxiuri în Maroc
  • Autostop în Maroc
  • Închirierea unei mașini în Maroc
  • Zboruri interne în Maroc
• Călătorie în Maroc: costuri
  Detalierea costurilor

  • Costul cazării în Maroc
  • Costul transportului în Maroc
  • Costul mâncării în Maroc
  • Alte costuri (retrageri de numerar și cartele SIM)
• Călătorie în Maroc: siguranța

↑ Meniu

Pe străzile din Chefchaouen.

Cea mai bună perioadă pentru a vizita Marocul

Cele mai bune perioade pentru a vizita Marocul sunt primăvara (aprilie și mai) și toamna (septembrie și octombrie). În aceste luni temperaturile sunt în mare parte plăcute în toate părțile țării, ceea ce este ideal pentru cine are în minte o călătorie itinerantă.

În plină vară (iulie și august), cea mai mare parte a Marocului, în special sudul și interiorul țării, înregistrează temperaturi foarte ridicate în timpul zilei, iar a vizita orașe precum Marrakech, Fes sau, și mai rău, Sahara nu este o idee bună. Ca să-ți faci o idee, în timpul călătoriei mele, la jumătatea lui aprilie, la Fes am avut temperaturi de peste 30 de grade, iar câteva săptămâni mai târziu, la începutul lui mai, temperaturile din Marrakech au atins aproape 40 de grade.

Vara poate fi potențial o variantă pentru destinațiile de pe coastă sau din nordul țării, în timp ce iarna clima din sud nu este chiar așa de rea, dar pe coastă și în nord, pe lângă faptul că e relativ frig, plouă.

În sfârșit, merită să ții minte că în Maroc, fiind o țară islamică, cea mai mare parte a populației ține Ramadanul (datele se schimbă în fiecare an, consultă linkul ca să vezi când cade în anul în curs). Mulți sunt speriați la ideea de a călători în timpul lunii sfinte, dar realitatea este că impactul asupra călătorului de rând este minim. Dacă te limitezi la orașele mari sau oricum la destinațiile turistice, e de la sine înțeles că găsești restaurante deschise unde să mănânci, iar mijloacele de transport continuă să funcționeze ca de obicei. Am petrecut două săptămâni călătorind în plin Ramadan fără să am vreo problemă. Singura excepție este poate să reușești să cumperi mâncare dimineața devreme, având în vedere că majoritatea magazinelor care nu sunt direct legate de turism de obicei deschid după ora 10:00. În acest caz îți recomand să faci cumpărăturile cu o zi înainte. O altă dată de ținut minte este Eid al-Fitr, o sărbătoare foarte importantă care marchează sfârșitul Ramadanului. În această zi multe afaceri sunt închise și chiar și deplasarea ar putea fi complicată.

Moscheea Koutoubia din Marrakech.

Documente și vaccinuri pentru intrarea în Maroc

Cei care au pașaport italian (cu valabilitate de peste 6 luni) primesc o viză turistică gratuită de 90 de zile din momentul în care intră în țară (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Intrarea fără pașaport, adică doar cu cartea de identitate, este posibilă numai dacă ajungi într-o călătorie de grup organizată de un tur-operator.

Dacă te interesează să-ți prelungești viza, deși se poate face o cerere formală la secția de poliție, procedura pare destul de complicată și trebuie începută cel târziu la 15 zile de la sosirea în țară. Rezultatul nu e garantat. Cei mai mulți aleg așa-numitul „visa run”, adică ies și reintră în țară doar pentru a reînnoi viza. După cât se pare, este o practică foarte comună și acceptată de poliția de frontieră. Dacă te interesează, probabil cea mai practică și mai ieftină variantă este feribotul spre Spania din Tanger.

Marocul nu cere niciun vaccin obligatoriu, dar hepatita A și B sunt recomandate.

În sfârșit, cu titlu informativ, folosirea și introducerea dronelor în țară este ilegală. În caz de control, dronele se confiscă. Atât la intrare, cât și la ieșire, în aeroport mi-au pus rucsacul la raze X și, văzând aparatul foto, am fost întrebat cu suspiciune dacă am și o dronă. Personal, eu nu mi-aș asuma riscul.

Pentru informații actualizate despre vize și altele, îți recomand să verifici informațiile de călătorie ale ministerului de externe din țara ta (de exemplu, în România, „Condiții de călătorie” de pe site-ul MAE).

Kasbah din Rabat.

Ce să faci și ce să vezi în Maroc

În acest ghid prețurile sunt adesea exprimate în moneda locală. Moneda oficială a Marocului se numește „dirham marocan” sau pur și simplu „dirham”, abreviat „MAD”.

Cursul de schimb este de aproximativ 1€ = 11 MAD. Pentru cursul actual îți recomand să arunci un ochi pe această pagină. În orice caz, cursul este relativ stabil de mulți ani, așa că în locurile turistice se întâmplă să vezi prețurile exprimate în euro (adesea sunt acceptați). În aceste cazuri, cursul „subînțeles” este de 1 la 10, care, deși ușor nefavorabil, merită ținut minte, pentru că face conversiile foarte practice: este suficient să împarți orice preț la 10 ca să ai o idee destul de precisă despre echivalentul în euro.

În sfârșit, destinațiile descrise sunt enumerate pornind de la capitala Rabat, mergând spre nord și apoi coborând spre sud. Probabil că această ordine este cea mai bună variantă pentru a-ți optimiza deplasările, dar, evident, depinde mult de locul unde ajungi și de intențiile tale.

Notă: De mai multe ori în cursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli însă problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și încărcându-le apoi în Organic Maps, care este fără îndoială una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.

Rabat

După cum am menționat pe scurt, Rabat este capitala Marocului. Comparat cu restul țării, este un oraș curat și organizat. În plus, spre deosebire de alte destinații mai turistice, ești mai puțin asaltat de negustori, iar plimbarea prin medină este o experiență mai relaxantă.

Ce să faci și ce să vezi în Rabat

Orașul nu are farmecul Marrakechului și al orașului Fes, dar dacă ai o zi sau două de dedicat, cred că este o variantă interesantă.

Kasbah des Oudaias și Grădinile Andaluze

Kasbah este partea cea mai veche a orașului și totodată sit UNESCO. Străduțele înguste caracteristice și clădirile albe și albastre o fac un loc plăcut de explorat. În timpul vizitei mele părea pe alocuri un șantier în plină desfășurare, dar există totuși perspective frumoase și, în orice caz, lucrările se vor termina mai devreme sau mai târziu! Pe latura nordică se află o frumoasă platformă panoramică numită „Plateforme du Sémaphore”, de unde ai o priveliște excelentă asupra Oceanului Atlantic și a vărsării râului Bou Regreg. Din păcate, în timpul vizitei mele erau închise atât Grădinile Andaluze, cât și Muzeul Oudaya. În orice caz, intrarea în grădini este gratuită și, din ce am citit, sunt foarte frumoase.

Pe străzile din Kasbah des Oudaias.

Turnul Hassan și Mausoleul lui Mohammed al V-lea

Turnul Hassan, și el sit UNESCO, datează din secolul al XII-lea și este minaretul a ceea ce trebuie să fi fost una dintre cele mai mari moschei ale epocii. Coloanele din jurul lui sunt în schimb ceea ce a rămas din această construcție neterminată. Mausoleul lui Mohammed al V-lea este în schimb mult mai recent; deschis în 1967, este locul de odihnă al bunicului actualului rege. Cele două atracții se află la propriu una lângă alta, iar accesul este gratuit în fiecare zi, de la 8:00 la 18:00. Ambele clădiri sunt deosebit de impresionante seara, când sunt iluminate.

Mausoleul lui Mohammed al V-lea.

Turnul Hassan.

Chellah

Chellah sau Shalla este un alt sit UNESCO. Fondată de cartaginezi, cucerită de romani și apoi de arabi, este o necropolă medievală fortificată. În timpul vizitei mele situl era închis pentru restaurare, așa că nu mă pronunț despre ce se află în interiorul zidurilor, dar dacă ai timp, chiar și doar să te plimbi în jurul zidurilor nu e rău. Intrarea costă 70 dh, de regulă este deschis în fiecare zi de la 8:30 la 18:30.

Palatul Regal

La jumătatea drumului dintre Chellah și centrul din Rabat se află unul dintre numeroasele palate regale răspândite prin țară. Acesta este reședința oficială a familiei regale, în timp ce celelalte sunt folosite doar în vizite scurte. „Vizita” este permisă, dar este esențial să iei cu tine pașaportul; eu am reușit să-i conving pe gardienii de la intrare că poza cu datele este suficientă, dar când a venit momentul să-mi înregistrez intrarea nu am mai avut același noroc. Oricum, mă oprisem doar pentru că era chiar pe drum, având în vedere că, din ce am citit, este oricum permis să te plimbi exclusiv pe exterior, iar fotografiatul nu este văzut cu ochi buni. Intrarea este oricum gratuită, deci nu ai nimic de pierdut, important e să ai pașaportul la tine! Există mai multe intrări, dar cea pentru public se află exact în acest punct.

Cimitirul din Rabat

Să fie clar, este doar cimitirul, dar poziția la doi pași de mare și culorile care îl caracterizează îl fac impresionant și fotogenic, mai ales la apus.

Cimitirul din Rabat.

Salé

Salé este orașul aflat la nord de Rabat, de cealaltă parte a râului, și se poate ajunge acolo cu barca pentru doi-trei dirhami (aceasta este locația) sau luând tramvaiul. Aici se poate explora Medina, palatul Borj Adoumoue, care tehnic este în curs de restaurare, dar, dacă ești interesat, se pare că poți mitui gardienii de la intrare și poți intra pentru câțiva dirhami, și, în sfârșit, Medersa, a cărei intrare costă 60 dh.

Ca să închei, alte atracții din împrejurimi pe care n-am avut ocazia să le vizitez, dar cred că merită luate în considerare, sunt grădinile exotice din Bouknadel, la nord de Salé (site oficial), și grădina zoologică din Rabat, la sud de centru (site oficial).

Transportul până în Rabat

Rabat are legături frecvente către cea mai mare parte a principalelor orașe din țară. Cu trenul spre: Casablanca, Marrakech, Meknès, Fes și Tanger. Atenție, pentru că în oraș sunt două gări; cea din centru este Rabat Ville. Rabat Agadal se află în schimb la aproximativ 5 km de centru. Autogara CTM se află în acest punct.

Cazare în Rabat

Eu am dormit la Riad Dar El Mesk, adică cea mai ieftină variantă pe care am reușit s-o găsesc. Poziția este excelentă, iar camerele sunt curate. Alte variante ieftine și potențial mai bune sunt Dar Ibrahim și mai ales Riad Dar el Ghali.

Priveliște de la Plateforme du Sémaphore.

Tanger

Tanger, în italiană Tangeri, este al treilea oraș al Marocului ca populație și, având în vedere poziția sa strategică, unul dintre cele mai importante porturi din Mediterana.

Ce să faci și ce să vezi în Tanger

La doi pași de Spania (coasta se află la doar 30 km), Tanger este un oraș cu o puternică influență europeană, fără a-i lipsi totuși nimic din tot ce are Marocul de oferit.

Medina

Medina din partea veche a orașului este fără îndoială una dintre principalele atracții. Străduțele înguste caracteristice, care își fac loc printre negustori și clădiri vechi, sunt locul ideal în care să te pierzi câteva ore, hoinărind fără o destinație precisă. Câteva puncte de interes sunt Grande Mosquée, vizibilă doar din exterior, și apropiatul Petit souq, adică „piața mică”, care în trecut era considerată centrul economic al orașului, în timp ce acum este o piațetă foarte drăguță, plină de baruri și restaurante. În sfârșit, deși nu e mare lucru de văzut, poți da o fugă până la mormântul lui Ibn Battuta, unul dintre cei mai mari călători din trecut (în engleză).

Una dintre intrările în Medina.

Kasbah

În trecut palatul sultanului, astăzi în clădirea principală se află două muzee: Muzeul Kasbahului și Muzeul de artă contemporană. Eu am intrat în Muzeul Kasbahului; intrarea costă doar 20 dh, expoziția nu e chiar așa de rea (informațiile sunt în franceză și arabă), iar clădirea în sine este interesantă. Oricum, întreaga zonă este drăguță, iar la Bab Al Bahr se află o frumoasă terasă panoramică.

Muzeul Kasbahului.

Place du 9 Avril 1947 (Grand Socco)

Este piața mare de la sudul Medinei, în fața moscheii Sidi Bou Abib. Cu fața spre piață se află și Cinema Rif, un cinematograf vechi care are și o cafenea „alternativă”, populară printre tinerii și artiștii din Tanger. Pe latura opusă se află o piață mare, iar joia și duminica dimineața are loc o piață în aer liber pe străzile de lângă biserica St. Andrew. Eu n-am intrat, dar tehnic biserica poate fi vizitată gratuit. Tot prin zona pieței se află grădinile Mendoubia, nimic special, dar totuși un loc plăcut în care să te relaxezi la umbra câtorva copaci.

Mormintele feniciene și Cafè Hafa

Situl arheologic datează de acum aproximativ 3.000 de ani și grupează în jur de o sută de morminte. Sincer, nu e mare lucru de văzut și, hai să spunem, situl nu e bine întreținut, dar nu se plătește nicio intrare și te bucuri de o priveliște superbă asupra orașului, cu portul în depărtare. Îți recomand să vii la apus. La câteva sute de metri de morminte se află în schimb Cafè Hafa, deschisă din 1921, un fel de instituție în oraș și locul ideal în care să te relaxezi bucurându-te de priveliștea asupra Mării Mediterane.

Apus de soare văzut de la Mormintele feniciene.

American Legation

American Legation este un muzeu și centru cultural care găzduiește numeroase artefacte istorice și artistice. A fost prima proprietate publică americană din afara granițelor naționale. Intrarea costă 20 dh.

Fondation Lorin

Musée de la Fondation Lorin este un mic muzeu, sau mai bine zis o arhivă, de fotografii istorice și ziare legate de istoria orașului. Totul este expus într-o veche sinagogă. Paznicul este foarte amabil și, chiar dacă intrarea este gratuită, o mică donație este foarte recomandată.

Sour Al Maâgazine

Sour Al Maâgazine, cunoscută și drept Terrasse des Paresseux, este o piațetă mică ce servește și drept punct de belvedere. Sunt niște tunuri vechi și, în general, zona din jur este un loc plăcut pentru plimbări. La mică distanță se află și Marele Teatru Cervantes. Din păcate, clădirea este în ruină și nu poate fi vizitată, dar poți face câteva poze din exterior.

Peșterile lui Hercule și Capul Spartel

Aceasta este o frumoasă excursie de o zi. Peșterile lui Hercule (Les Grottes d’Hercule) fac parte dintr-o zonă arheologică gigantică, cu o istorie care datează din 2.500 î.Hr. Numele lor provine din mitologia care le descrie drept locuința puternicului Hercule. Sistemul de galerii se întinde pe peste 30 km, dar partea vizitabilă este mult mai compactă. Intrarea este gratuită.

Peșterile lui Hercule.

După ce vizitezi peșterile, îți recomand să mergi pe jos spre nord, până la Capul Spartel. Dacă vremea permite, plimbarea este foarte plăcută, sunt aproximativ 5 km, traversezi două-trei plaje și apoi, la un moment dat, există un frumos traseu pietonal bine întreținut, cu măsuțe și bănci cu vedere la ocean, perfecte pentru un pachet cu mâncare sau pur și simplu pentru a contempla priveliștea. Ajuns la Capul Spartel, dacă vrei, poți plăti intrarea la far și la grădinile unde vei găsi un bar/restaurant. Dacă nu mă înșel, intrarea costă 70 dh, ceea ce mi s-a părut exagerat, așa că am decis să nu intru. Panorama din jur este oricum excelentă, tu alegi.

Pentru a ajunge la Peșterile lui Hercule sau la Capul Spartel există taxiuri partajate care pleacă din acest punct. Sâmbăta și duminica, sau în sezonul de vârf, se umplu repede, iar drumul costă 10 dh; dacă mergi singur, așteaptă-te să plătești cel puțin 50–60 dh. Pentru întoarcerea în Tanger eu am făcut autostopul și a fost foarte ușor; dacă vrei să iei un taxi, îți recomand să mergi pe jos până în acest punct, unde se găsește mereu vreun taxi. O altă variantă ar putea fi autobuzul Hop On Hop Off; un bilet costă 140 dh, iar printre diversele opriri se numără Peșterile lui Hercule și Capul Spartel.

Una dintre plajele dintre Peșterile lui Hercule și Capul Spartel.

Asilah

Personal nu am fost acolo, dar Asilah, aflat la aproximativ 50 km la sud de Tanger, este potențial o altă excursie de o zi; dacă vrei, poți petrece acolo și noaptea. Turnul Torre de Menagem (Borj Al Kamra) este atracția principală a orașului. Construit în 1509, când Asilah se afla sub control portughez, turnul era reședința fiicei regelui, căsătorită cu guvernatorul orașului. Poți ajunge la Asilah atât cu trenul, cât și cu un Grand Taxi.

Ca să închei, Cap Malabata (15 km la est de Tanger) este o altă destinație relativ populară, nu departe de oraș; n-am fost acolo, dar se pare că răsăritul se vede deosebit de frumos de acolo.

Transportul până în Tanger

Tanger este conectat cu trenul la cea mai mare parte a țării; de-a lungul coastei există și trenuri de mare viteză care leagă orașul de Casablanca și Rabat în puțin peste două ore. Există apoi trenuri obișnuite spre destinații precum Meknès, Fes și un tren de noapte spre Marrakech. Un taxi de la gara de tren (Tanger Ville) până în centru, sau invers, costă între 15 și 25 dh, în funcție de abilitățile tale de negociator. Cu autobuzul există legături frecvente spre Tetouan și Chefchaouen (unde nu ajunge rețeaua feroviară), dar și spre multe alte orașe din țară. Autogara CTM se află în acest punct. Taxiul spre și dinspre centru costă 20–25 dh.

Cazare în Tanger

Eu am dormit la Tanja Lucia Hostel și, în ansamblu, îl recomand, dar în timp ce eram acolo am cunoscut două fete care au stat și la Bayt Alice Hostel și, după părerea lor, era mult mai bun.

Tétouan

Tétouan este un oraș ignorat de mulți turiști și mi-am dat seama imediat, în momentul în care am fost, la propriu, singurul care nu era localnic și a coborât din autobuzul care mergea mai departe spre Chefchaouen. Cred că e păcat cu adevărat.

Ce să faci și ce să vezi în Tétouan

Medina din Tétouan este un sit UNESCO și, după părerea mea, atracția numărul unu a orașului. Pentru ochiul experimentat se pot distinge trei părți bine delimitate: andaluză, evreiască și berberă. Să te pierzi pe străduțele înguste este o plăcere mai ales pentru că, deși nu complet, în mare parte ești ignorat și ești liber să explorezi fără să fii asaltat continuu.

Kasbah

Kasbah, care se înalță deasupra orașului, este în curs de restaurare și închisă publicului, dar îți recomand totuși să urci labirintul de scări de la nordul Medinei care duc la construcția în ruină. Această parte a orașului este vopsită în albastru și amintește puțin de Chefchaouen. Odată ajuns sus, poți merge de-a lungul zidurilor și sunt câteva perspective foarte frumoase.

Una dintre străzile de la nordul Medinei.

Palatul regal și Strada Mohammed V

Palatul regal nu este deschis publicului, la fel ca o mare parte din piața aflată în fața lui (Place El Mechouar), dar este totuși o zonă plăcută pentru plimbări, mai ales seara, când temperaturile scad și strada pietonală Mohammed V, care leagă Plaza Muley El Mahdi de palat, prinde viață.

Place El Mechouar.

Jbel Dersa

Jbel Dersa este muntele care se vede la nordul orașului; de pe vârf ai priveliști excelente atât asupra orașului Tétouan, cât și asupra Mării Mediterane în depărtare. Este o drumeție relativ ușoară: pornind din Medina sunt 4–5 km și puțin peste 400 m diferență de nivel, cel mult 1–2 ore la urcare și o oră la coborâre. Traseul este cel pe care îl găsești la acest link; urmând acest traseu GPS mergi pe un drum de pământ. În timpul coborârii am descoperit că, dacă vrei, poți urma o scară pentru prima parte a traseului, care începe în acest punct și se reîntâlnește apoi cu drumul. Dacă nu ai chef să mergi până pe vârful Jbel Dersa, după prima rampă de scări există o platformă panoramică.

La capătul traseului GPS eu n-am reușit să găsesc o potecă propriu-zisă, așa că am mers orientându-mă vizual câteva sute de metri până pe vârf. Este o plimbare foarte plăcută și cu priveliști excelente, recomandată mai ales dacă vrei să scapi un timp de haosul orașului. În toată dimineața am întâlnit doar doi-trei păstori.

Priveliște de la platforma panoramică.

Transportul până în Tétouan

Există autobuze frecvente spre și dinspre: Fes, Chefchaouen, Casablanca, Rabat, Meknès și Tanger. Autogara CTM se află la mică distanță de Medina, în acest punct; evident, depinde de unde ești cazat, dar în general se poate ajunge fără probleme pe jos.

Cazare în Tétouan

Darna Hostel este unul dintre cele mai bune hosteluri în care am stat în timpul călătoriei mele prin Maroc. Micul dejun este excelent, iar priveliștea de pe terasă de neegalat. Pentru camerele private și dormitorul comun de patru persoane în care am dormit eu trebuie să rezervi pe Riad Darna. Este, la propriu, același loc, dar dintr-un motiv ciudat sunt două proprietăți diferite pe Booking.

Priveliște de pe vârful Jbel Dersa.

Chefchaouen

Chefchaouen – cunoscut și drept orașul albastru – a fost destinația mea preferată din timpul călătoriei mele prin Maroc. Acest orășel înconjurat de munții Rif nu este doar extrem de fotogenic, ci se mândrește cu o atmosferă mult mai relaxată decât alte destinații turistice din țară.

Ce să faci și ce să vezi în Chefchaouen

Mai ales în trecut, mulți călători erau atrași la Chefchaouen de faptul că în împrejurimile orașului se concentrează o bună parte din plantațiile de marijuana ale Marocului, din care se produce apoi notoriul hașiș, care pe piața locală costă doar 5–10 dh pe gram. Pe stradă ți se oferă tururi la plantații, care includ demonstrații despre cum se obține produsul final, dar, dacă nu ești interesat, este un aspect al orașului pe care îl poți pur și simplu ignora și te poți bucura de tot restul.

Medina

Medina din Chefchaouen, cu clădirile ei vopsite în albastru, este fără îndoială atracția numărul unu a orașului. Să te plimbi pe străzile ei este visul oricărui fotograf și nu numai. Sunt o mulțime de perspective interesante, dar dacă le cauți pe unele dintre cele mai frumoase/emblematice, iată câteva: curtea interioară cu măsuță (35.170135, -5.260881), 5 dh intrarea, ușa albastră (35.169602, -5.264145) și, în sfârșit, scările (35.170065, -5.26322).

Curtea interioară cu măsuță.

Kasbah

Kasbah, aflată în frumoasa piață principală (Plaza Uta el Hamman), pare frumoasă din exterior, dar, din cercetările mele, nu e practic nimic de văzut înăuntru în afară de grădină și o mică expoziție, așa că eu personal am decis să nu intru. Intrarea pentru turiști a fost ridicată în ultimii ani la 60 dh, așa că, dacă călătorești economic, probabil ai face mai bine să-ți cheltuiești banii în altă parte.

Scările.

Moscheea Spaniolă

De la moscheea Jemaa Bouzafar, numită în mod obișnuit moscheea spaniolă, se văd, după părerea mea, cele mai frumoase priveliști asupra orașului. Poteca largă începe lângă Bab El Onsar, intrarea estică a orașului, unde se pot vedea și femeile din localitate spălând rufe la izvorul Ras El Ma; de aici este apoi foarte ușor să ajungi la moschee. Îți recomand să urci până la moschee pentru apus, dar dacă chiar nu ai chef să mergi pe jos, sunt două-trei puncte panoramice la fel de frumoase pe traseu. Dacă ai timp/chef, poți continua mai departe până la Cafe Panorama, unde poți bea sau mânca ceva cu o panoramă excelentă.

Apus de soare văzut de la Moscheea Spaniolă.

Akchour

La aproximativ 30 km la nord de Chefchaouen, Akchour este o frumoasă excursie de o zi. Ajuns în satul mic ai, în esență, două opțiuni, descrise ca un singur traseu la acest link. Poteca mai scurtă duce la așa-numitul God’s Bridge sau Pont de Dieu, un pod natural foarte fotogenic, la care se ajunge după o plimbare scurtă (aproximativ 45 de minute). Noi am luat poteca care trece pe sus și te duce să mergi chiar pe pod, dar, dacă vrei, mai există o potecă care merge pe fundul defileului. Aceasta nu doar că îți scutește puțin din diferența de nivel, dar, judecând după poze, oferă și priveliști mai bune. Dacă torentul este umflat, poteca ar putea fi însă impracticabilă.

Cealaltă opțiune este să mergi pe jos până la Grand Cascade (aproximativ 2 ore), dar din ce mi s-a spus, cu excepția câtorva luni de iarnă, aproape niciodată nu are apă. Noi ne-am oprit cam la jumătatea drumului și, în orice caz, întregul traseu este foarte frumos, sunt multe cascade și mai mult de câteva locuri unde te poți scălda în apa cristalină. Cu puțin noroc ai putea vedea și maimuțe. Pe tot traseul sunt numeroase restaurante.

Să ajungi la Akchour este relativ ușor. Eu am avut norocul să cunosc doi tineri sloveni, oaspeți ai hostelului, care m-au luat cu mașina lor închiriată. Mai ales în sezonul de vârf și în weekend, grand taxiurile fac curse dus-întors frecvent și nu ar trebui să aștepți prea mult. Stația de grand taxiuri se află în acest punct. Costul este de 25 dh de persoană, iar drumul durează aproximativ 45 de minute.

Maimuțe de-a lungul torentului.

Jebel El-Kelaa

Jebel El-Kelaa se înalță deasupra orașului Chefchaouen și este o frumoasă excursie de o zi. Detaliile traseului le găsești la acest link. Sunt aproximativ 1.000 de metri diferență de nivel, deci nu e o plimbare ușoară, dar nici ceva prea solicitant. Mai ales vara, asigură-te că iei suficientă apă cu tine. Din păcate, am parcurs doar în parte poteca care duce pe vârf, pentru că, ajuns în dreptul Aïn Tissimlane, am întâlnit un cuplu de germani care fusese jefuit de toți banii cash sub amenințarea unui localnic înarmat cu un cuțit, care se învârtea prin apropierea vârfului. Evident, în acel moment am decis să mă întorc în oraș și să renunț la urcare. Am vorbit despre asta cu proprietarii hostelului, care locuiesc la Chefchaouen de destul de mulți ani; ei au fost extrem de surprinși de întâmplare și mi-au spus că era prima dată când auzeau de un asemenea episod, așa că nu știu ce să cred. După cât se pare, am avut un ghinion extrem, dar fapt este că s-a întâmplat, așa că eu aș evita să urc cu orice obiect de valoare.

În orice caz, împrejurimile orașului Chefchaouen oferă numeroase poteci pentru cei interesați de drumeții; de exemplu, se poate ajunge la Akchour traversând parcul național Talassemtane, pe parcursul a două zile. Din păcate, cred că există doar versiunea în spaniolă, dar în timp ce eram la Chefchaouen mi-a căzut în mână Senderismo y naturaleza en el parque nacional de talassemtane, unde se pot găsi o mulțime de idei interesante.

Ca să închei, de obicei nu recomand restaurante, dar în cazul orașului Chefchaouen cred că trebuie să fac o excepție: Restaurant Bab Ssour oferă mâncare excelentă la prețuri cinstite, de încercat.

Priveliște de pe poteca ce duce la Jebel El-Kelaa.

Transportul până în Chefchaouen

Chefchaouen are legături directe cu autobuzul spre majoritatea marilor orașe din nordul țării, inclusiv: Tétouan, Fes, Meknès, Tanger, Rabat și Casablanca. Există o singură autogară, în acest punct.

Cazare în Chefchaouen

Eu am dormit la Vallparadis Pension Familiar „FIRDAUS” și îl recomand cu căldură; există fără îndoială opțiuni mai ieftine, dar proprietatea este frumoasă, curată și există o bucătărie la dispoziția oaspeților. Am avut ocazia să arunc un ochi și la Hotel Ouarzazate și, deși nu la fel de drăguț, este o opțiune ieftină excelentă.

Fes

Fes (în italiană Fez) a fost capitala medievală a Marocului și este considerat de mulți cel mai bine conservat oraș vechi din lumea arabă.

Ce să faci și ce să vezi în Fes

Vechiul oraș înconjurat de ziduri poate fi un adevărat labirint de explorat. Medina este printre cele mai mari din țară, iar să-i explorezi străzile făcându-ți loc printre magazine și piețe este, după părerea mea, experiența numărul unu la Fes.

Fes la apus.

Medina

Există cu siguranță obiective demne de menționat pe care îți recomand să le vizitezi sau, în unele cazuri, să le arunci o privire, precum Moscheea Qarawiyyin, care funcționează și ca universitate (fondată în 859, este cea mai veche din lume) și ca bibliotecă din 1359, cea mai veche aflată în funcțiune continuă. Din păcate, accesul este interzis nemusulmanilor, care îi pot admira totuși splendoarea din exterior sau, și mai bine, de pe terasa unui magazin aflat în acest punct (34.065157, -4.973066). M-au lăsat să urc gratis, dar, ca de obicei, lumea se așteaptă la ceva în schimb. Eu personal am plecat cu un simplu mulțumesc. Un alt loc interzis nemusulmanilor este mausoleul lui Moulay Idriss II, fondatorul orașului. Și în acest caz poți totuși arunca o privire din exterior. În sfârșit, sunt numeroase porți de acces în Medina, dintre care unele merită văzute, una în special fiind cea numită în mod obișnuit Blue Gate, deosebit de frumoasă seara, când este iluminată. Nici Bab Ftouh nu e rea.

Moscheea Qarawiyyin.

Al Attarine Madrasa

Nu departe de Moscheea Qarawiyyin se află în schimb școala coranică Al Attarine Madrasa. Aceasta poate fi vizitată, iar intrarea costă doar 20 dh. Ca la celelalte medrese din țară, așteaptă-te la o frumoasă curte interioară decorată cu mozaicuri și lemn sculptat. Am avut norocul s-o am doar pentru mine aproape 20 de minute și poate de aceea este preferata mea dintre toate cele pe care le-am vizitat. Intrarea costă 20 dh, este deschisă în fiecare zi de la 8:00 la 18:00.

Al Attarine Madrasa.

Bou Inania Madrasa

Bou Inania Madrasa este o școală coranică din secolul al paisprezecelea. Spre deosebire de alte școli coranice care pot fi vizitate în țară, aici o mică parte a clădirii funcționează ca moschee și, deși aceasta nu poate fi vizitată, se vede clar. Considerată de unii cel mai bun exemplu de arhitectură islamică pe care un nemusulman îl poate vedea la Fes, dacă ai văzut alte medrese, mozaicurile familiare și pereții din lemn sculptat, cu clasica curte interioară, cu siguranță nu vor fi o noutate. Totuși foarte frumoasă, și îți recomand absolut vizita. Intrarea costă 20 dh, este deschisă în fiecare zi de la 9:00 la 18:00.

Cherratine Madrasa

Cherratine Madrasa, datând din 1670, este cea mai recentă dintre școlile coranice istorice ale orașului. Se desfășoară pe trei etaje și are peste 100 de camere. Deși mai puțin îngrijită decât celelalte, intrarea costă doar 20 dh, așa că nu ai prea multe de pierdut. Este deschisă în fiecare zi de la 9:00 la 15:00.

Tăbăcăriile

Între mirosul urât și oamenii care se învârt prin apropiere – și care aproape că încearcă să te pună să plătești ca să respiri – emblematicele tăbăcării, care par atât de frumoase în poze, sunt după părerea mea mai puțin fascinante în realitate. Cu toate acestea, merită cu siguranță vizita sau cel puțin priveliștea de pe una dintre numeroasele terase panoramice. Mai întâi, în interiorul medinei sunt două tăbăcării:

Sidi Moussa și Chouara. Prima este mai mică și mai puțin fotogenică, în timp ce a doua este cea mai mare și, probabil, cea din care provin majoritatea pozelor care circulă.

Tăbăcăria Chouara văzută din magazinul numărul 10.

Diversele terase panoramice sunt baruri/restaurante sau, în majoritatea cazurilor, magazine care vând produse din piele; multe dintre ele oferă acces gratuit la terasă în speranța că vei cumpăra apoi ceva, dar nu te simți deloc obligat. Am văzut Sidi Moussa de pe terasa unui magazin din acest punct (34.063915, -4.975835), iar pentru Chouara, cea mai „frumoasă” dintre cele două după părerea mea, îți recomand terasa magazinului numărul 10 din acest punct (34.066155, -4.97102). La intrare e un panou mare care scrie clar „intrare gratuită”, așa că nu te simți obligat să plătești nimic. La Chouara am intrat în tăbăcăria propriu-zisă; dacă ești interesat, pentru asta trebuie doar să cobori scările spre intrare, care este destul de evidentă, dar poți oricând să întrebi și vei fi îndrumat imediat. Aici, în timp ce coboram scările, am întâlnit un „paznic” care pretindea 100 dh pentru a intra; eu și prietenul meu portughez am refuzat și eram pe cale să plecăm dacă nu ar fi apărut un muncitor dispus să ne lase să intrăm gratuit și ne-a făcut un scurt tur ghidat – evident, gratuitul inițial s-a transformat în 50 dh la sfârșitul „turului”! I-am dat 20 dh, așa că am intrat cu 10 dh de persoană. Pe scurt, dacă vrei să intri, așteaptă-te să trebuiască să plătești pe cineva. Ca să închei, deși mirosul cu siguranță nu este plăcut, l-am găsit perfect suportabil sau cel puțin așa era în aprilie; cu căldura verii situația se înrăutățește. În orice caz, toate magazinele din zonă oferă frunze de mentă de mirosit ca să acopere duhoarea despre care vorbesc mulți.

Muncitori în tăbăcăria Chouara

Muzeul Dar Batha

Un fost palat regal transformat în muzeu în 1916, unde sunt expuse opere istorice și artistice legate de țară. În timpul vizitei mele era închis pentru lucrări de restaurare, dar intrarea costă doar 10 dh și, din ce citisem, chiar și fără a ține cont de expoziție, palatul în sine merita prețul biletului de intrare.

Palatul Glaoui

Palais El Glaoui este „casa-muzeu” a unui artist care locuiește încă în ea și își expune operele într-o parte a proprietății. Aveam de gând să merg, dar după ce am vorbit cu un tip din hostel, care mi-a descris-o ca pe o casă în ruină fără prea multe de văzut, m-am răzgândit, dar sunt sigur că pentru unii ar putea fi o vizită interesantă. Intrarea costă 25 dh.

Borj Nord.

Borj Sud și Borj Nord

Borj Sud și Borj Nord sunt cele două fortărețe care, după cum sugerează numele, se află la capetele opuse ale orașului. Dacă nu ai foarte mult timp, nu îți recomand să urci la Borj Sud; priveliștea este drăguță, dar nu la fel de frumoasă ca cea de pe latura nordică a orașului. În plus, fortăreața nu poate fi vizitată. Borj Nord, pe lângă o priveliște mai bună, este și un muzeu dedicat armelor. Intrarea costă 20 dh, plus încă 10 dh dacă vrei audioghid.

Dacă nu te interesează muzeul, priveliști potențial și mai frumoase, și gratuite, asupra orașului se văd de la Mormintele Merinizilor. Ruinele, datând din secolul al paisprezecelea, sunt într-o stare foarte proastă, dar în schimb priveliștea este excelentă. Dacă nu ai chef să urci până în vârful dealului, poți opta să vezi apusul de pe ziduri, în acest punct (34.06882, -4.977524). Deși mai puțin popular decât mormintele, după părerea mea panorama este mai bună.

Mormintele Merinizilor.

Jnan Sbil sau Parc de Boujloud

Creat de sultanul Moulay Abdallah în secolul al optsprezecelea, Jnan Sbil este cel mai vechi parc al orașului. Chiar în afara medinei, este un loc plăcut în care să te relaxezi departe de haos. Dacă ai de gând să mergi pe jos până în cartierul evreiesc, parcul este la propriu pe drum.

Parc de Boujloud.

Cartierul evreiesc

Cartierul evreiesc de la est de Medina este o zonă mai puțin turistică a orașului, pe care îți recomand s-o vizitezi dacă ai timp în plus sau pur și simplu vrei să scapi parțial de mulțimile de turiști care invadează Medina. Aici se află și palatul regal, din care, din păcate, se poate admira doar poarta principală de intrare (Bab L’Makhzen). În timpul vizitei mele, însă, și accesul în piața (Place des Alaouites) aflată în fața palatului era interzis.

Pe lângă plimbarea pe diversele străzi, poți vizita Sinagoga Aben Danan, a cărei intrare costă 20 dh, în timp ce apropiatul cimitir evreiesc, în ciuda a ceea ce vor să te facă să crezi, este gratuit. Ignoră-i pe cei care încearcă să te pună să plătești și nu ezita să amenini că suni la poliție.

Palatul regal.

Transportul până în Fes

Fes are legături cu trenul spre Meknès, Rabat, Casablanca, Marrakech și Tanger. Gara (Gare de Fes) se află în acest punct. În față se află autogara Supratours, care oferă legături directe spre Merzouga și multe alte orașe din țară, în timp ce autogara CTM este destul de departe de centru și se află în acest punct.

Dacă ajungi pe aeroport și nu vrei să iei un taxi spre centru, autobuzul numărul 16 costă doar 4 dh și leagă gara de aeroport aproximativ din oră în oră, de la 6:00 la 23:00. Pentru precizie, autobuzul se oprește în acest punct, în fața gării.

Cazare în Fes

Am dormit la Hostel Amir, poziție excelentă și raport calitate-preț bun, dar cu siguranță nu unul dintre acele hosteluri de neuitat. Riad Verus măcar pe hârtie pare un loc de cazare mai drăguț.

Priveliște de pe zidurile din Fes.

Meknès

Meknès, împreună cu Fes, Marrakech și Rabat, face parte din așa-numitele orașe imperiale ale Marocului, adică acele orașe care de-a lungul istoriei au avut rolul de capitală a țării. Adesea ignorat în favoarea orașului Fes, este oarecum ca Tétouan față de Chefchaouen; dacă ai timp la dispoziție, cred cu adevărat că este o destinație de luat în considerare. Fiind atât de aproape de Fes, poate fi vizitat, la propriu, într-o excursie de o zi.

Ce să faci și ce să vezi în Meknès

Din păcate, în timpul vizitei mele practic toate principalele atracții ale orașului erau în curs de restaurare, dar orașul imperial are totuși farmecul său și, chiar dacă lucrurile nu se schimbă în curând, îți recomand oricum vizita.

Medina

Medina din Meknès este mai compactă și clar mai puțin turistică decât cea din Fes, iar să te plimbi pe străzile ei este clar o experiență diferită. Eu nu sunt genul care face cumpărături, dar după cât se pare și prețurile par să fie mai mici. Inima medinei este piața Lahdim, care prinde la propriu viață seara, când apune soarele. În fața pieței se află unul dintre simbolurile orașului, una dintre cele 27 de porți de intrare, Bab Mansour. Și aceasta era în curs de restaurare în timpul vizitei mele, la fel ca Bab el Khemis, considerată de mulți a doua ca frumusețe.

Medina din Meknès.

Grajdurile regale (Heri es-Souani)

În timpul vizitei mele grajdurile regale și hambarul apropiat erau în curs de restaurare. În orice caz, judecând după recenzii, pentru ce e de văzut și starea în care se găsesc, intrarea de 70 dh pare considerată exagerată de mulți. Cine știe, poate că la finalul lucrărilor acest loc, care odinioară găzduia peste 10.000 de cai, va reveni la vechea splendoare. Face parte din același complex și Bassin Souani, bazinul care servea drept rezervă de apă pentru oraș.

Închisorile Habs Qara

Și închisorile erau închise pentru restaurare și, tot judecând după recenzii, par să primească aceleași critici ca grajdurile. 70 dh pentru o scurtă vizită într-un loc în ruină. Și în acest caz, cine știe, poate că după lucrările de restaurare lucrurile se vor schimba.

Medersa Bou Inania

Ghici ce? Închisă pentru restaurare! În orice caz, Medersa Bou Inania este o veche școală coranică, cu caracteristica curte interioară plină de mozaicuri și lemn sculptat, spre care dau camerele studenților. Înainte de lucrările de restaurare intrarea costa 60 dh.

Palais Mansour

Evident, închis pentru restaurare. În orice caz, Palais Mansour era reședința de vară a lui Moulay Ismail. M-am plimbat în jurul lui și dimensiunile sunt cu adevărat impresionante, dar, fiind închis publicului și relativ departe de centru, probabil ai face mai bine să-ți petreci timpul în altă parte.

Mausoleul lui Moulay Ismail

Și acesta, fără să mire pe nimeni, era închis pentru restaurare. În orice caz, accesul nemusulmanilor este interzis, dar poți totuși arunca o privire de la intrare.

Priveliște de pe terasa de la Dar Merzouga.

Transportul până în Meknès

Meknès are conexiuni frecvente cu trenul spre Fes, dar și spre multe alte orașe: Marrakech, Tanger, Rabat și Casablanca. Orașul are două gări: una mai mică, lângă centru, pe care o recomand oricui vrea să viziteze principalele obiective (Gare de Meknès-Amir Abdelkader), și alta mai mare, puțin în afara centrului (Gare Meknès-Ville). Autogara CTM se află în schimb în acest punct și oferă autobuze directe spre toate principalele orașe ale țării, inclusiv spre destinații unde nu ajunge trenul, precum Chefchaouen și Tétouan.

Cazare în Meknès

Dar Merzouga este o variantă ieftină bună. O recomand, deși proprietarul, aparent amabil și ospitalier, a încercat să mă facă să plătesc micul dejun, care conform înțelegerii era inclus. Am refuzat să plătesc și, în timp ce plecam destul de iritat, și-a cerut scuze spunând că fusese o neînțelegere. Cred că fiecare merită beneficiul îndoielii, dar câteva zile mai târziu, la Rabat, am întâlnit niște tineri care au avut același gen de discuție în momentul check-out-ului, așa că las la latitudinea ta să tragi concluzii despre onestitatea personajului.

Una dintre porțile orașului la apus.

Moulay Idriss Zerhoun și Volubilis

Moulay Idriss Zerhoun, sau pur și simplu Moulay Idriss, este considerat cel mai sfânt oraș al Marocului. Tocmai aici a sosit Moulay Idriss în 789, aducând cu sine Islamul.

Ce să faci și ce să vezi în Moulay Idriss Zerhoun

Eu am decis să petrec noaptea în Moulay Idriss doar pentru că voiam să fotografiez apusul, dar, sincer, nu am găsit orașul deosebit de interesant. Mausoleul lui Moulay Idriss I, aflat la doi pași de piața principală a orașului, nu poate fi vizitat de nemusulmani.

Singurul adevărat punct de interes este La Grande Terrasse, o terasă panoramică de unde ai priveliști excelente asupra orașului de dedesubt. Localnicii sunt mai mult decât fericiți să te ghideze prin străzile medinei în schimbul unei mici sume de bani, dar, deși cu ceva dificultate, am ajuns totuși la destinație. Îți recomand să începi urcarea din acest punct și, de fiecare dată când există o posibilă cotitură, să alegi direcția în sus, până când GPS-ul îți spune că ești, mai mult sau mai puțin, la înălțimea punctului panoramic. Abia atunci ia-o la dreapta. În orice caz, un simplu „Grande Terrasse?” adresat unui localnic ar trebui să te îndrume în direcția corectă.

Priveliște de la Grande Terrasse.

Volubilis

Ruinele romane de la Volubilis, aflate la aproximativ 4 km de centrul orașului Moulay Idriss, se bucură de statutul de patrimoniu mondial UNESCO și sunt unul dintre cele mai importante situri arheologice din Maroc. Vechiul oraș este, pe cât posibil, în stare bună, cu mai mult de câteva mozaicuri interesante care s-au păstrat în timp. Evident, există destul de multe situri similare mult mai aproape de casă, dar dacă ai timp, îți recomand vizita. Intrarea costă 70 dh, dar, spre deosebire de multe alte situri istorice, aici vei găsi multe informații de-a lungul traseului care străbate ruinele și un muzeu interesant care documentează întreaga istorie a orașului. Nu cred că e necesar, dar, dacă vrei, la intrare sunt ghizi gata să-și ofere serviciile. Ora de închidere se schimbă în funcție de lună și, în general, este cam cu o oră înainte de apus. Chiar și la jumătatea lui aprilie era destul de cald, așa că, dacă se poate, eu aș evita orele din mijlocul zilei.

Volubilis.

Transportul până la Moulay Idriss Zerhoun și Volubilis

Eu am luat autobuzul local numărul 15 din acest punct; dacă vrei să vezi toate stațiile, acesta este site-ul oficial. Biletul costă 7 dh. Dacă vrei doar să mergi la Volubilis, îți recomand să cobori la sensul giratoriu din acest punct, de unde autobuzul se îndreaptă apoi spre centrul orașului Moulay Idriss. De aici până la intrarea în ruine sunt puțin peste 2 km și, dacă chiar nu vrei să mergi pe jos, nu ar trebui să aștepți prea mult până trece un taxi. Eu am mers pe jos și la dus, și la întors, dar, întrebând pe acolo, prețul fix al taxiurilor pare să fie 30 dh. Ca alternativă la autobuzul 15 poți lua un Grand Taxi din acest punct; costul este de 10 dh pe pasager.

Cazare în Moulay Idriss Zerhoun

Diyar Timnay este varianta cea mai ieftină din oraș și unde mă gândeam să dorm, dar nu era nimeni la recepție și, după ce am așteptat puțin, am mers la Kasabah Senhaji. Doamna a fost dispusă să coboare la 180 dh, mic dejun inclus, pentru o cameră privată cu baie. Mâncare și ospitalitate excepționale, recomandat.

Volubilis.

Casablanca

Casablanca este capitala economică a țării și totodată cel mai mare oraș al Marocului ca număr de locuitori, dar și una dintre cele mai puțin atractive destinații din punct de vedere turistic.

Ce să faci și ce să vezi în Casablanca

Cu o Medina compactă și nu prea fascinantă și un centru cu aer neîngrijit, tentația de a sări complet peste Casablanca în favoarea altor orașe ar putea fi puternică, dar, dacă timpul la dispoziție îți permite, îți recomand insistent să petreci aici cel puțin o jumătate de zi.

Moscheea Hassan II

Inaugurată în 1993, Moscheea Hassan II este cea mai mare moschee din Maroc și a treia din lume. Este cu adevărat impresionantă atât la exterior, cât și la interior. Îți recomand insistent vizita. Pentru a intra înăuntru este obligatoriu să participi la un tur ghidat; pentru asta e suficient să te prezinți la casa de bilete din acest punct, unde se află și muzeul. Biletul costă 130 dh, 30 dh doar pentru muzeu sau 140 dh pentru amândouă. Muzeul este unul dintre cele mai proaste pe care le-am văzut vreodată; sunt doar 10 dh în plus, dar, judecând retrospectiv, i-aș economisi.

Tururi în fiecare zi la 9:00-10:00-11:00-12:00-15:00-16:00, cu excepția zilei de vineri, când sunt tururi doar la 9:00-10:00-15:00-16:00. În orice caz, pentru siguranță îți recomand să arunci un ochi pe site-ul oficial. Turul ghidat durează aproximativ 45 de minute.

Moscheea Hassan II.

Medina

Vechea medină de lângă port nu e nimic în comparație cu splendoarea orașelor Fes și Marrakech, dar, dacă te afli în oraș, merită totuși să dai o fugă și să te plimbi printre piețele aglomerate clasice și străduțele înguste. Portul este la propriu la doi pași; citisem în mai mult de câteva locuri că se putea intra, dar eu am fost respins la intrare. Poate am greșit intrarea, poate s-au schimbat regulile. În schimb, în timp ce mă plimbam prin zonă, am descoperit un frumos traseu pietonal care duce până la Moscheea Hassan II.

Medina din Casablanca.

Mahkama du Pacha și Palatul Regal

Deschis de luni până vineri între 9:00 și 16:00, Mahkama du Pacha este un palat istoric folosit ca birouri guvernamentale. Interioarele sunt extrem de îngrijite, aruncă un ochi pe poze. Intrarea tehnic este gratuită, dar gardienii de la intrare spun că trebuie să fii însoțit de un ghid. Eu am fost la Casablanca în weekend, palatul era închis, așa că nu vorbesc din experiență directă, dar din ce am citit, gardienii sunt dispuși să te lase să intri în schimbul unei sume care depinde de abilitățile tale de negociere. Evident, prin zonă se învârt și niște „ghizi”. Am vizitat totuși zona gândindu-mă că s-ar putea vedea ceva din exterior și, în ansamblu, dacă îți rămâne timp, nu e rea. Mai sunt și alte clădiri istorice, iar aici se află și palatul regal, din care, ca de obicei, se poate vedea doar poarta de intrare, și, în sfârșit, piața Habous. Dacă te hotărăști să mergi pe jos din centru, sau oricum cauți vreun alt loc demn de menționat de vizitat, clădirea poștei are un frumos mozaic pe peretele de la intrare, iar piața Mohammed V, de cealaltă parte a străzii, este vioaie și plăcută, mai ales seara.

Piața Mohammed V.

Ca să închei, nu am fost acolo, dar la vreo zece kilometri la sud de centru se află o insulă foarte aparte, numită Sidi Abderrahman. Istoria ei este legată de legende și credințe populare (în engleză). Se poate vizita micul sat, dar sanctuarul este accesibil doar musulmanilor. Dacă ești interesat, la mică distanță se află Morocco Mall, unul dintre cele mai mari centre comerciale din lume.

Interiorul Moscheii Hassan II.

Transportul până în Casablanca

Casablanca are conexiuni frecvente cu trenul spre Marrakech, Rabat, Meknès, Fes și Tanger. Pe traseul de-a lungul coastei spre Tanger circulă trenul de mare viteză. Casablanca are trei gări: cea mai apropiată de centru este Casa Port, Casa Voyageurs este puțin în afara centrului (poți lua linia 1 de tramvai) și este gara principală a orașului; de aici pleacă legătura directă cu trenul de mare viteză și poți ajunge la Tanger în puțin peste două ore, în timp ce Casa Oasis se află la sudul orașului, este cea mai mică dintre cele trei și probabil nu ai niciun motiv s-o iei în considerare. În ceea ce privește autobuzele, există legături spre toate principalele orașe ale țării. CTM are mai multe stații; în general, cea mai avantajoasă este cea din apropierea centrului, la doi pași de Casa Port, adică CTM Far, CTM Ain Sebaâ se află la nord, în timp ce la sud este CTM Maarif; ambele sunt destul de departe de centru.

Cazare în Casablanca

Am dormit la Windsor Hotel City Center, plătind 18 € pe noapte datorită unei promoții pe Booking. Poziția este excelentă, iar camerele nu sunt rele, dar la prețul întreg cred că se poate găsi ceva mai bun. Din păcate, nu sunt multe hosteluri în oraș; LHOSTEL à Casablanca are recenzii excelente, dar este destul de departe de centru (dacă vrei, există legături frecvente cu tramvaiul), în timp ce Auberge de Jeunes Casablanca pare să fi văzut vremuri mai bune.

Interiorul Moscheii Hassan II.

Marrakech

După Casablanca și Rabat, Marrakech este al treilea oraș al Marocului ca număr de locuitori și, de departe, cel mai vizitat oraș din țară. Poate fi considerat, în toată regula, capitala turismului marocan.

Ce să faci și ce să vezi în Marrakech

Cunoscut și drept orașul roșu, Marrakech poate fi împărțit în două părți: clasica Medina, care reprezintă partea cea mai veche a orașului, caracterizată de obișnuitele străduțe înguste, și districtul mai modern numit Gueliz sau Ville Nouvelle. Orașul are foarte multe de oferit și, mai ales dacă te deplasezi cu transportul public, este și un nod de transport aproape obligatoriu pentru foarte multe alte destinații din țară, precum Atlasul Înalt și deșertul, așa că în timpul călătoriei mele am fost la Marrakech în trei ocazii diferite.

Printre piețele din Marrakech.

Medina

Întinsa Medina, plină de magazine și piețe, este fără îndoială atracția numărul unu a orașului. Aici se găsește și cea mai mare parte a locurilor de cazare și toate principalele obiective demne de menționat pe care le are orașul de oferit, începând cu emblematica piață Djemaa El-Fna, inima vie a orașului Marrakech. Restaurante, muzicieni, tarabe, maimuțe și chiar și șerpi. Mai ales seara, piața poate fi cu adevărat haotică. Să privești apusul de pe una dintre numeroasele terase panoramice și să contempli totul de sus este ceva ce îți recomand cu căldură. Opțiunile sunt multe, dar una dintre cele mai bune priveliști este fără îndoială cea de pe terasa de la Cafe Glacier. Un biet ceai de mentă costă 25 dh, dar te asigur că merită absolut. Îți recomand să mergi acolo pentru apus și, dacă se poate, să ajungi din timp, dacă vrei vreo speranță să găsești o măsuță.

La doi pași de Djemaa El-Fna se află moscheea Koutoubia; interiorul nu poate fi vizitat, dar îți recomand totuși să te plimbi în jurul ei și să intri în apropiatul parc Parc Lalla Hasna.

Moscheea Koutoubia.

Madrasa Ben Youssef

Madrasa Ben Youssef a fost restaurată recent și, prin urmare, este în condiții excelente față de alte medrese din țară. Ca de obicei, când vine vorba de școli coranice, așteaptă-te la o frumoasă curte interioară decorată cu mozaicuri și lemn sculptat, spre care dau cămăruțele destinate studenților. Deschisă în fiecare zi de la 9:00 la 18:00. Intrarea costă 20 dh. Alături se află Moscheea Ali Ben Youssef, reconstruită aproape complet la începutul secolului al nouăsprezecelea; construcția originală, ridicată în jurul anului 1070, a fost prima moschee din Marrakech. În orice caz, accesul nemusulmanilor nu este permis.

Madrasa Ben Youssef.

Palatul El Badi

Construcția palatului El Badi, comandat de sultanul Ahmad al-Mansur, a început în 1578 și, din păcate, după moartea sa, în 1603, a fost în esență abandonat și despuiat de tot materialul scump, în special de marmură. Ceea ce se poate observa astăzi este, în toată regula, un palat în ruină, dar cred că este totuși o vizită plăcută. În diversele încăperi ale palatului sunt mai multe expoziții, printre care fotografii de epocă și obiecte istorice precum Minbarul moscheii Koutoubia, un amvon din lemn sculptat care datează din secolul al doisprezecelea. Deschis în fiecare zi de la 9:00 la 17:00. Intrarea costă 70 dh.

Palatul El Badi.

Palatul El Bahia

Față de El Badi, palatul El Bahia este mai modern și în condiții excelente. Diversele încăperi sunt o succesiune de mozaicuri colorate și lemn sculptat. Fără îndoială cel mai fotogenic dintre cele două. Deschis în fiecare zi de la 9:00 la 17:00. Intrarea costă 70 dh. Dacă se poate, îți recomand să eviți orele din mijlocul zilei, când palatul este la propriu invadat de mulțime.

Palatul El Bahia.

Mormintele Saadiene

Mormintele Saadiene sunt un mausoleu unde se odihnesc aproximativ șaizeci de membri ai dinastiei saadiene. Construcția este alcătuită din trei încăperi, printre care emblematica sală a celor douăsprezece coloane, cea mai luxoasă dintre cele trei. Toate monumentele sunt din marmură de Carrara și bine conservate față de Palatul El Badi. Mormintele sunt deschise în fiecare zi de la 9:00 la 15:00, iar intrarea costă 70 dh. Deși nu este o sumă astronomică, personal nu cred că merită, mai ales dacă înseamnă să stai ore în șir la coadă pentru o scurtă privire în celebra sală a celor douăsprezece coloane, așa cum se pare că se întâmplă în sezonul de vârf. Dacă te hotărăști totuși să le vizitezi, sfatul meu este să ajungi acolo dimineața devreme, imediat ce deschid, și, fiind acolo, să vezi și Bab Agnaou, una dintre vechile porți de intrare în orașul fortificat, aflată la propriu la doi pași de morminte. Era în curs de restaurare în timpul vizitei mele, dar lucrările se vor termina mai devreme sau mai târziu!

Sala celor douăsprezece coloane.

Cartierul evreiesc

Tot în apropierea mormintelor se află și cartierul evreiesc din Marrakech. Aici poți vizita Sinagoga Salat Al-Azama, a cărei intrare costă 10 dh. În unele dintre încăperi sunt mici expoziții despre istoria iudaismului în Maroc. Nu am găsit-o deosebit de interesantă, dar costul este derizoriu. Poți vizita și apropiatul cimitir evreiesc, care este cel mai mare din Maroc. Și aici intrarea costă 10 dh.

Grădinile Majorelle

Grădinile Majorelle (Jardin Majorelle) sunt considerate unul dintre simbolurile orașului. Proiectate de artistul Jacques Majorelle în anii douăzeci și treizeci, grădinile găzduiesc o colecție de plante din toată lumea. În ciuda faimei, eu personal am decis să nu merg, chiar dacă sunt sigur că este un loc plăcut. 120 dh pentru intrare mi s-au părut un adevărat jaf, fără a mai pune la socoteală că, mai ales în sezonul de vârf, trebuie să stai la coadă ca să intri într-o grădină care este mică, deci nu îndrăznesc să-mi imaginez mulțimea. Citește câteva recenzii și decide singur. Dacă te hotărăști să mergi, îți recomand să cumperi biletele online pe site-ul oficial, ca să scapi măcar de coada la casa de bilete. Deschise în fiecare zi de la 8:00 la 18:30. Dacă ești interesat, poți vizita și Muzeul Saint Laurent și Muzeul Berbère, cumpărând biletul combinat cu 220 dh, tot prin site-ul oficial.

Le Jardin Secret

După părerea mea, grădina secretă este o altă capcană pentru turiști, dar, ca în cazul grădinilor Majorelle, te încurajez să-ți faci propria părere. În orice caz, este o mică grădină botanică în interiorul Medinei, unde poți scăpa de haosul străzilor. Deschisă în fiecare zi de la 9:30 la 19:30. Intrarea costă 80 dh, iar dacă vrei să urci în vârful turnului trebuie să plătești încă 40 dh.

Palatul El Badi.

La Maison de la Photographie

La Maison de la Photographie este un muzeu care expune fotografii originale despre Maroc între 1870 și 1950. Într-una dintre încăperi este prezentat și filmul documentar al lui Daniel Chicault, „Berberii din Atlasul Înalt”, primul film color, filmat în 1957. Terasa panoramică oferă o priveliște excepțională asupra medinei și a Atlasului. Vizita mi s-a părut foarte plăcută. Deschis în fiecare zi de la 9:30 la 19:00. Intrarea costă 50 dh.

Muzeul Dar Si Saïd

Evident, există multe alte muzee în Marrakech care ți-ar putea atrage atenția, dar îmi permit să-ți semnalez Muzeul Dar Si Saïd. Aflat într-un palat frumos, cu grădini interioare, aici sunt expuse obiecte care povestesc istoria Marocului de-a lungul diverselor epoci, printre care: instrumente muzicale, arme, haine, ceramică și covoare. Intrarea costă doar 30 dh. Deschis în fiecare zi de la 10:00 la 18:00, cu excepția zilei de marți.

Tăbăcăriile

Fiindcă fusesem deja la tăbăcăriile din Fes, nu le-am vizitat pe cele din Marrakech, care sunt considerate o copie proastă, dar, dacă nu ai de gând să mergi la Fes în timpul călătoriei, sunt potențial un loc interesant de vizitat. Tăbăcăriile se află în acest punct, dar, judecând după recenzii, oamenii care se învârt prin zonă sunt tot ce are mai rău Marrakech de oferit. Dacă te hotărăști să mergi, îți recomand să fii extrem de atent și să-l ignori pe oricine vrea să te „ajute”. Tehnic, intrarea este gratuită. Mult noroc.

Cascade d’Ouzoud

Nu am fost la cascade, dar este o excursie foarte populară, cu plecare din Marrakech. Judecând după poze, par cu adevărat impresionante, dar, mai ales vara, din ce se citește, pregătește-te pentru mulțime. Dacă te hotărăști să mergi, din cercetările mele, merită să iei în calcul varianta de a te alătura unui tur organizat care include, în esență, doar transportul într-un microbuz privat. Alternativa este să iei un grand taxi spre Azilal pentru aproximativ 50 dh și apoi altul spre Ouzoud pentru aproximativ 25 dh. În esență, minimum 150 dh dus-întors, cu posibile așteptări lungi, în timp ce te-ai putea alătura unui tur cu transport privat chiar și cu mai puțin de 300 dh.

Cascade d’Ouzoud

Deșertul Agafay

Ca să închei, și în acest caz nu vorbesc din experiență personală, pentru că am preferat să-mi trăiesc experiența în deșert la Merzouga, despre care vorbesc mai târziu în ghid, dar dacă nu ai prea mult timp la dispoziție, Deșertul Agafay este o alternativă excelentă. Se pot organiza excursii de o zi din Marrakech, în timp ce până la Merzouga sunt necesare aproximativ 9 ore cu mașina doar ca să ajungi în oraș.

Transportul până în Marrakech

Marrakech este capătul sudic al rețelei feroviare marocane. În esență, cu trenul se poate călători doar spre nord, în direcția Casablanca, Rabat, Meknès, Fes și Tanger. Gara se află în acest punct. Stația de autobuz Supratours, ca de obicei, este la propriu alături și, în cazul în care te interesează, este singura companie care oferă un autobuz direct spre Merzouga. Stația de autobuz CTM se află la mică distanță și se poate ajunge fără probleme pe jos. Cu autobuzul se poate călători spre toate principalele orașe ale țării.

Pentru transferurile de la și spre aeroportul Marrakech-Menara, îți recomand să iei autobuzul numărul 19. Trece din jumătate în jumătate de oră, de la 6:00 la 21:00. Biletul costă 30 dh și în preț este inclusă, dacă este folosit în decurs de două săptămâni, și întoarcerea. Nu se poate cumpăra bilet doar dus. Găsești toate stațiile la acest link. Eu am urcat la stația Djemaa El-Fna și nu era deloc aglomerat, mai erau doar alte două persoane la bord. Dacă ești dispus să mergi puțin pe jos, ai putea lua liniile 11, 12, 18, 20 și 33. Stația se află chiar în afara limitei aeroportului, în acest punct, iar biletul costă doar 4 dh. Pentru un taxi, pregătește-te să negociezi și, deși prețul oficial este 70 dh, așteaptă-te să plătești cel puțin dublu.

Cazare în Marrakech

În Marrakech am stat în două hosteluri diferite, pe care le recomand pe amândouă. Rooftop Hostel este mai mic și, prin urmare, are o atmosferă mai puțin socială, ideal în schimb dacă cauți un loc liniștit și curat unde să te odihnești. Mosaic Hostel este locul unde mi-am petrecut cea mai mare parte din timpul cât am fost în oraș. Nimic excepțional, dar bifează toate elementele de bază ale unui hostel bun, la un preț foarte bun.

Djemaa El-Fna văzută din Cafe Glacier.

Atlasul Înalt

Atlasul Înalt este lanțul muntos vizibil din Marrakech și se mândrește cu cele mai înalte vârfuri nu doar din Maroc, ci din toată Africa de Nord; unele depășesc chiar 4.000 m altitudine.

Imlil

Evident, posibilitățile de a explora regiunea sunt aproape infinite, dar pentru 99% dintre vizitatori Atlasul Înalt este sinonim cu Imlil, adică satul de unde pornesc numeroase trekkinguri, inclusiv cel care duce pe vârful muntelui Toubkal, care, cu cei 4.167 de metri ai săi, este cel mai înalt munte din țară.

Ce să faci și ce să vezi în Imlil

Aflându-se la doar o oră de Marrakech, turiștii care vin într-o excursie de o zi sau poate petrec o singură noapte în sat sunt mulți, dar dacă ai timp la dispoziție și mai ales ești interesat să faci vreun trekking mai mult sau mai puțin lung, îți recomand insistent să-i dedici câteva zile.

Pe străzile din Imlil.

Muntele Toubkal

Să începem cu ceea ce pentru mulți este singurul motiv care îi aduce la Imlil, adică Jbel Toubkal sau pur și simplu Toubkal, care, cum am spus deja, cu cei 4.167 m ai săi este cel mai înalt munte din țară. Din păcate, a trebuit să renunț la ideea de a urca pe vârf din cauza unei mici accidentări pe care mă temeam s-o agravez, dar, luând decizia chiar în dimineața în care ar fi trebuit să încep urcarea, te asigur că am toate informațiile necesare.

Mai întâi, e bine să știi că de câțiva ani încoace este necesar să fii însoțit de un ghid nu doar pentru a urca pe vârful muntelui Toubkal, ci tehnic și de fiecare dată când intri în parcul național cu același nume. Totuși, singurul punct de control al poliției propriu-zis se află pe poteca ce duce spre vârful Toubkal, în acest punct (31.122441, -7.921269); dacă intri în parcul național din alte părți, nu ar trebui să ai probleme.

În orice caz, traseul „standard” parcurs de majoritatea drumeților este cel descris în detaliu pe această pagină. Deși nu sunt mulți cei care o fac, unii decid să urce și să coboare într-o singură zi (o zi lungă, dar o persoană bine antrenată nu ar trebui să aibă probleme), iar alții decid s-o ia foarte relaxat și să parcurgă traseul în trei zile. Majoritatea oamenilor aleg itinerariul de două zile. Reține că sunt totuși peste două mii de metri diferență de nivel și, ajungând la peste 4.000 m, altitudinea s-ar putea face simțită, așa că un minim de antrenament este necesar, nu o lua ușor. Merită să ții minte și că vârful este adesea acoperit de zăpadă și gheață chiar și până în mai, iar primele ninsori pot sosi încă din septembrie, așa că ar putea fi nevoie de colțari și, ideal, de un minim de familiaritate cu acest tip de condiții. Urcările se fac în mod regulat chiar și în plină iarnă, dar, evident, este o experiență diferită.

După această lungă introducere, nu cred că e nevoie să explic cum funcționează itinerariul de o zi, în timp ce pentru itinerariul de două zile: în prima zi se urcă până la unul dintre cele două refugii (Refuge du Toubkal și Refuge Toubkal Les Mouflons), unde se petrece noaptea înainte de a termina urcarea în dimineața următoare. Refugiile se află la aproximativ 3 km de vârf; distanța este scurtă, dar ultimul tronson este foarte abrupt, se urcă aproximativ o mie de metri altitudine și îți poate lua chiar și 3–4 ore. Odată ajuns pe vârf, poți decide să te întorci la refugiu pentru a lua prânzul sau să cobori direct la Imlil. Dacă alegi itinerariul de trei zile, în a doua zi, după ce ai ajuns pe vârf, te întorci la refugiu, unde mai petreci o noapte, și cobori la Imlil în ziua următoare.

Priveliște spre Imlil și masivul Toubkal în dreapta, pasul Tizi n’Mzik.

Dacă vrei, ai putea rezerva totul din Marrakech, aproximativ 150 € pentru itinerariul de două zile cu pachet complet (ghid, refugiu și transport), dar dacă organizezi totul din Imlil poți cheltui mult mai puțin, mai ales dacă te alături unui grup. Ghidul, care, îmi amintesc, este obligatoriu, costă oficial 50 € pe zi, neoficial 40 €, iar dacă te pricepi să te tocmești poți coborî până la 30 €. O mică paranteză: de când a devenit obligatoriu să ai un ghid, toți locuitorii satului par să fie ghizi; dacă dintr-un motiv oarecare vrei un ghid certificat, poți contacta asociația oficială prin site-ul web sau te poți prezenta personal la biroul aflat în Imlil (locație). Dacă vrei, poți plăti și ca rucsacul să-ți fie dus de un catâr până la refugiu.

În orice caz, prețul este același indiferent de numărul de participanți, deci cu cât găsești mai multe persoane, cu atât cheltuiești mai puțin. Eu, de exemplu, ar fi trebuit să mă alătur unui grup de cinci tineri polonezi cunoscuți la guesthouse, care se înțeleseseră cu 40 € pe zi, așa că ghidul m-ar fi costat puțin peste 13 € în total (40×2/6). Refugiul îl poți rezerva singur, prin site-ul web/e-mail. Mie mi s-a recomandat Refuge du Toubkal, care costă 32 € cu pensiune completă. În esență, chiar ținând cont și de transportul de la și spre Marrakech, aș fi cheltuit aproximativ 60 € pentru trekkingul de două zile.

Nicola, sunt singur și ar trebui să plătesc un ghid doar pentru mine, ce pot face?

Ai putea să întrebi în jur și să vezi dacă există ghizi care au deja un grup sau pur și simplu să-i întrebi pe ceilalți oaspeți ai locului unde ești cazat, cum am făcut eu, sau să folosești planul meu B, care constă în a merge la punctul de control menționat mai sus, aflat în acest punct (31.122441, -7.921269), și a te alătura primului grup dispus să te primească. Am întrebat în jur mai multe persoane (inclusiv ghizi) și lucrul pare să funcționeze perfect. Dacă ești acolo înainte de 9:00, prinzi toate grupurile zilei și nu ar trebui să aștepți prea mult până când un ghid este dispus să te lase să treci de punctul de control împreună cu grupul său pentru 100–200 dh.

Am auzit povești cu tineri care, de comun acord cu ghidul, au trecut împreună de punctul de control și apoi au plecat pe cont propriu. Ca să închei, dacă te hotărăști pentru varianta pe cont propriu, în weekendurile din sezonul de vârf refugiile sunt de obicei pline, așa că îți recomand să rezervi din timp (poți oricând anula rezervarea fără costuri) sau să programezi urcarea în timpul săptămânii.

Partea superioară a cascadei din Imlil.

Imlil și cascadele

Este un circuit circular foarte plăcut, accesibil aproape tuturor, cu priveliști frumoase asupra satului, munților, două cascade și o mică așezare cu caracteristice case din lut și paie. Găsești coordonatele GPS la acest link. Liniile drepte sunt o reprezentare aproximativă a unui drum de pământ construit recent, care nu apare pe hartă, dar te asigur că este foarte ușor de urmat. Este în schimb trasat pe Google Maps și se vede clar și din imaginile prin satelit. Sunt 5–6 km în total, 2–4 ore în funcție de ritm și de numărul de pauze. Include vizita la populara Cascadă din Imlil.

Cascada din Imlil.

Tizi Oussem

O altă frumoasă excursie de o zi, cu plecare din Imlil, este cea care duce în satul Tizi Oussem. Găsești coordonatele GPS ale traseului pe care l-am urmat la acest link. Se începe urcând spre pasul Tizi n’Mzik (2.489 m), apoi se coboară spre satul Tizi Oussem și se continuă de-a lungul văii Azzaden, înainte de a trece din nou peste un deal, ajungând în satul Anfalkou. Ajuns la Tizi Oussem, trebuie să mergi câțiva kilometri pe șosea, dar nu e trafic, iar panorama este excelentă. Este un traseu destul de solicitant, sunt aproape 20 km cu peste 1.000 m diferență de nivel. Mi-a luat aproximativ 8 ore, cu pauze scurte. Odată ieșit pe șosea la Anfalkou, e suficient să oprești orice vehicul care urcă spre Imlil, nu ar trebui să aștepți prea mult. Eu am urcat într-unul dintre microbuzele verzi care fac curse dus-întors, mi-au cerut 10 dh și am plătit fără să comentez, dar, considerând că traseul Imlil – Asni costă 8 dh, cred că prețul corect este 5 dh, dacă nu mai puțin.

Dacă ți se pare o zi prea solicitantă, ai putea pur și simplu să urci până la pasul Tizi n’Mzik și apoi să te întorci la Imlil fără să cobori până la Tizi Oussem; astfel sunt aproximativ 8 km în total, cu 700 de metri diferență de nivel. Priveliști excelente asupra ambelor văi. Ai putea de asemenea să petreci noaptea la Tizi Oussem, sunt cel puțin două-trei guesthouse-uri plus alte câteva variante pe măsură ce cobori de-a lungul văii (Azzaden Trekking Lodge, Gete anfa idâissa etc. etc.) și să parcurgi traseul în două zile. În sfârșit, în loc să cobori de-a lungul văii, ai putea urca până la cascada Igholiden, urmând acest traseu. Nu am fost acolo, dar, judecând după poze, pare să fie foarte mare. Probabil e mult mai multă apă primăvara decât toamna.

Valea Rhirhaia.

Tacheddirt

La 2.314 metri, Tacheddirt este cel mai înalt sat din Maroc, de unde ai priveliști fantastice asupra văii Rhirhaia și, potențial, o altă frumoasă excursie cu plecare din Imlil. Ca să ajungi la Tacheddirt, traseul cel mai scurt urmează pe tronsoane drumul care leagă cele două sate (dacă vrei, se poate ajunge la Tacheddirt și cu mașina). Sunt aproximativ 11 km și 800 m diferență de nivel, găsești coordonatele GPS la această pagină, 3–4 ore în funcție de ritm. Se începe urcând spre pasul Tizi n’Tamatert, 2.320 m, apoi se coboară lin de-a lungul văii, înainte de a o traversa pentru a urca pe cealaltă parte, în direcția Tacheddirt.

A doua opțiune constă în a face ocolul mare, trecând prin pasul Tizi n’Aguersioual, de unde se coboară spre satul Ikkis, înainte de a urca din nou de-a lungul văii până la Tacheddirt. Astfel traseul se lungește cu aproximativ 3 km. Găsești coordonatele GPS la această pagină, 4–5 ore în funcție de ritm. Tronsonul de potecă de la Imlil până la pasul Tizi Aguersioual este ușor de urmat, dar pe alocuri nu este în condiții excelente și este ușor expus. Nimic special, dar eu aș evita să-l fac cu copii. Eu am urcat pe o parte și am coborât pe cealaltă, parcurgând circuitul în două zile.

Tacheddirt.

Odată ajuns la Tacheddirt, în loc să te întorci la Imlil, ai putea merge mai departe. Am întâlnit de fapt doi tineri francezi care urmau să meargă la Oukaimeden prin pasul Tizi n’Ou Addi, iar unul dintre ei avea să continue până la Sitti Fadma, unde sunt niște cascade relativ celebre. O altă opțiune este să urci până la pasul Tizi n’Tacheddirt (3.230 m). Astfel vezi de sus nu doar valea Rhirhaia, ci și Valea Ourika. Pentru a merge în această direcție, ține minte că, traversând parcul național, tehnic este necesar un ghid, dar nu există puncte de control și, în orice caz, dacă urci doar până la pas, nimeni nu ar trebui să-ți spună nimic. Dacă în schimb treci prin pasul Tizi n’Ou Addi, spre deosebire de ce ți-ar putea spune vreun localnic, nu este necesar niciun ghid. La Tacheddirt sunt mai multe guesthouse-uri; eu am dormit la Dar Bejmate – Chez Hassan. Camerele sunt spartane și dușul cald se face cu găleata, dar ospitalitatea lui Hassan, în ciuda barierei lingvistice, este ceva excepțional. Mâncarea este excelentă.

Ca să închei, acestea sunt unele dintre principalele circuite care se pot parcurge pe cont propriu sau aproape, dar opțiunile sunt aproape infinite. De exemplu, un trekking de mai multe zile foarte popular este cel care face turul complet al masivului Toubkal, așa cum este descris pe această pagină, în timp ce la acest link găsești toate trekkingurile oferite de asociația oficială a ghizilor din Imlil menționată mai sus. Dacă totuși nu ai chef să te alături unui tur sau oricum să plătești pentru ghid ca să pătrunzi în parcul național, cred cu adevărat că cele mai bune opțiuni sunt cele descrise până acum.

Ikkis.

Transportul până în Imlil

Cea mai practică variantă de a ajunge la Imlil este cu grand taxi din Marrakech. Stația se află în acest punct. Prețul este de 50 dh de persoană. Alternativ, ai putea lua un grand taxi spre Asni pentru 20 dh și apoi să urci într-unul dintre vechile microbuze verzi folosite de localnici pentru a face curse dus-întors de-a lungul văii, la costul de 8 dh. Bineînțeles, toate acestea sunt valabile și în sens opus, pentru întoarcerea la Marrakech.

Cazare în Imlil

În timpul lungii mele șederi la Imlil am dormit în trei guesthouse-uri diferite. Dar Adouss oferă camere private foarte ieftine, la aproximativ 15 minute de centru, dar, dacă are locuri libere, apropiatul Dar Atlas oferă după părerea mea servicii mai bune, în timp ce, dacă cauți ceva ieftin chiar în „centru”, atunci Imlil Refuge nu e rău.

Apus de soare peste valea Rhirhaia, Dar Bejmate – Chez Hassan.

Essaouira

Essaouira este un exemplu de oraș-port fortificat din secolul al optsprezecelea, aflat la câteva ore de autobuz de Marrakech și, prin urmare, vizitat adesea într-o excursie de o zi, dar, dacă timpul permite, îți recomand să petreci aici cel puțin o noapte.

Ce să faci și ce să vezi în Essaouira

Ca și în alte destinații de pe coastă, în cea mai mare parte a zilelor plaja este mai potrivită pentru surf și kitesurf decât pentru scăldat, dar nimeni nu te oprește să faci baie. În împrejurimile orașului mai sunt și alte spoturi populare pentru sporturi nautice: Sidi Kaouki, Moulay Bouzertoune și Cap Sim. Majoritatea școlilor de surf/kitesurf oferă servicii de transport spre destinația cea mai potrivită în funcție de prognoza meteo a zilei.

Essaouira.

Medina

Dacă surful și kitesurful nu te interesează deloc, nu-ți face griji. Centrul istoric al orașului nu este doar un sit UNESCO, dar, având în vedere cadrul de pe malul oceanului, este după părerea mea una dintre cele mai fascinante medine din țară. Nu întâmplător a fost folosit ca decor în unele filme, printre care recent Game of Thrones. Câteva puncte de interes sunt: Skala De La Ville (accesibilă din acest punct), unde poți merge pe zidurile orașului și pe unul dintre bastioanele sale; mai sunt încă tunurile originale și, în general, parcă te întorci în timp. Intrarea este gratuită, dar se poate intra doar între 9:00 și 18:00. O altă parte a sistemului de fortificații accesibilă publicului este Skala Du Port, adică bastionul de la intrarea în port. Aici trebuie să plătești intrarea, care până acum câțiva ani costa 10 dh, dar recent a fost mărită la 50 dh pentru străini. Eu am decis să nu urc, dar, judecând după recenzii, nu e mare lucru de văzut, deși priveliștea asupra orașului, a pieței principale (Place Moulay Hassan) și a portului probabil nu e rea.

Medina din Essaouira.

Apropo de port, îți recomand să faci o tură pe acolo seara, când pescarii vând peștele zilei. Mirosul este destul de puternic, dar ocaziile de a face poze sau oricum de a asista la vânzare-cumpărare sunt ceva cu adevărat unic. Dacă vrei, poți cumpăra pește proaspăt și apoi să ți-l pregătească un restaurant din centru pentru câțiva bănuți. Portul se află chiar în afara zidurilor, e suficient să treci prin Bab El Marsa. Sau, alternativ, urmează pescărușii!

Skala Du Port.

Dar Sultan

Acest palat este cunoscut sub multe nume, printre care Sidi Mohammed ben Abdallah, Dar Soltane, Dar Es-Sultan, Dar Assoltane și chiar Maison Blanche. Este mereu același loc, aflat în această locație, la sudul orașului. Din păcate, este complet în ruină și nu e mare lucru de văzut în afară de resturile câtorva mozaicuri. Dacă ai timp la dispoziție, rămâne totuși o plimbare plăcută. În timp ce mă plimbam pe acolo, au trecut destul de multe grupuri, atât cu quaduri, cât și călare. Dacă ești interesat, îmi imaginez că este o modalitate distractivă de a explora ruinele.

Skala De La Ville.

Transportul până în Essaouira

La Essaouira se poate ajunge doar cu autobuzul. Stația Supratours este cea mai apropiată de centru și se află în această locație, în timp ce CTM are propria stație puțin mai la sud, în această locație. Legăturile directe cu Marrakech, Agadir și Casablanca sunt destul de frecvente, în timp ce pentru alte destinații din interiorul țării ai putea fi nevoit să schimbi autobuzul. Stația de autobuze locale, care îți poate fi utilă dacă vrei să ajungi într-o destinație de pe coastă dintre Essaouira și Agadir, se află în acest punct.

Cazare în Essaouira

Dacă nu te deranjează să fii la aproximativ 15 minute de centrul istoric, îți recomand cu căldură Essaouira Beach Hostel. Este cel mai bun hostel din călătoria mea prin Maroc. Micul dejun bufet este foarte generos, zonele comune sunt frumoase și spațioase și au destul de multe camere private. Poți, de asemenea, să iei lecții sau să închiriezi echipament de surf și kitesurf direct la hostel, care se află la 50 m de plajă.

Portul.

Tamraght, Taghazout și Imsouane

De-a lungul coastei dintre Essaouira și Agadir sunt destul de multe orășele la ocean care atrag mai ales surfiști, dar nu numai. Cele mai populare printre călători sunt: Tamraght, Taghazout și Imsouane.

Ce să faci și ce să vezi în Tamraght, Taghazout și Imsouane

Dacă nu te atrage deloc surful, probabil ai face mai bine să-ți petreci timpul în altă parte. Eu m-am oprit câteva zile la Tamraght pentru că nu mă grăbeam și voiam să vizitez Paradise Valley, despre care vorbesc mai jos, dar marea, sau mai bine zis oceanul, nu este cu siguranță ceva incredibil, la fel ca plaja pe care Tamraght și Taghazout o împart. Nu am fost la Imsouane, dar îmi imaginez că este la fel. Dacă cauți o destinație de litoral, cred că coasta mediteraneană este mult mai frumoasă.

Dacă te interesează surful, cele mai bune valuri sunt între noiembrie și martie, dar ca începător poți face surf tot anul. Dacă cauți o școală, am avut ocazia s-o cunosc pe fata de la wave-dance, care administrează și hostelul (V&D Tamraght Surfers Hostel) unde am stat. Roberta este originară din cantonul Ticino, deci vorbește perfect italiană, și locuiește în Maroc de aproximativ 10 ani. Mi s-a părut o persoană foarte amabilă și săritoare. Am cunoscut și o fată, oaspete al școlii, care lua lecții și părea extrem de mulțumită, așa că, deși nu pot vorbi din experiență personală, îți recomand măcar să arunci un ochi.

Plaja din Tamraght și Taghazout.

Paradise Valley

Din informațiile adunate odată ajuns pe loc, Paradise Valley nu mai este prea „Paradise”. După cât se pare, de-a lungul anilor a devenit un loc foarte murdar și adesea supraaglomerat, dar unii susțin că merită totuși vizitată. Ceea ce m-a descurajat cu adevărat să o fac a fost faptul că nu ploua de destul de multe luni și, tot după ce mi s-a spus, piscinele naturale erau practic secate.

În orice caz, locația este aceasta; poate arunci un ochi pe recenzii recente înainte de a merge sau oricum să știi că iarna este perioada în care este mai multă apă. Ca să ajungi acolo din Tamraght, Taghazout sau Agadir cu transportul public, poți urca într-un autobuz oarecare spre Aourir, nu ar trebui să aștepți prea mult, pentru că, pe lângă autobuzele locale care leagă Essaouira de Agadir, mai există și liniile 31, 32 și 33 ale transportului interurban din Agadir (5 dh). Odată coborât la Aourir, grand taxiurile ar trebui să fie cam în acest punct (în cel mai rău caz, întreabă în jur, satul este foarte compact) și ar trebui să coste 20–30 dh de persoană, aproximativ 45 de minute. Din ce am citit, există și grand taxiuri directe din stația din Agadir pentru aproximativ 50 dh. Odată ajuns în parcare, pentru a coborî în zona principală unde se află piscinele naturale sunt aproximativ 15 minute pe jos.

Apus de soare la Tamraght.

Transportul până în Tamraght, Taghazout și Imsouane

Din Essaouira îți recomand să iei primul autobuz local spre Agadir, stația se află în acest punct. În timpul zilei pleacă aproximativ din oră în oră, la ore nu foarte precise. Spune unde mergi sau, în caz contrar, cere să cobori când ajungi în dreptul satului ales. În cazul Imsouane, ești lăsat la o intersecție unde de obicei sunt taxiuri gata să parcurgă cei aproximativ 8 km care duc la mare, la Taghazout intersecția se află la doar 1 km, deci poți merge pe jos, în timp ce Tamraght este la propriu traversat de șosea. Costul autobuzului este de 70 dh. Aceasta este una dintre rarele ocazii în care recomand autobuzul local, pentru că poți, în esență, să ceri să cobori unde vrei, spre deosebire de Supratours și CTM, care merg direct între Essaouira și Agadir. Dacă vii din Agadir, îți recomand să faci la fel, adică să iei autobuzul local spre Essaouira; stația de autobuz se află în acest punct.

Cazare în Tamraght, Taghazout și Imsouane

Eu am dormit la V&D Tamraght Surfers Hostel, hostelul este nou-nouț și are o terasă fantastică. La Taghazout mi se recomandase Onda Surf, în timp ce la Imsouane aș arunca un ochi la Imsouane Soul Lodge.

Apus de soare peste Tamraght, cu Taghazout în depărtare.

Agadir

Popular mai ales printre cei care caută o vacanță într-unul dintre numeroasele resorturi pe care le oferă orașul (aruncă un ochi pe porțiunea de coastă din harta prin satelit de pe Google Maps ca să înțelegi despre ce vorbesc), plaja largă nu este chiar așa de rea, la fel ca zona portului de agrement.

Ce să faci și ce să vezi în Agadir

Agadir este poate cea mai puțin fascinantă destinație din întreaga mea călătorie prin Maroc și, pentru călătorul obișnuit, nu cred că merită să mergi acolo intenționat. Este un oraș modern, unde din ce e istoric nu a mai rămas nimic sau aproape nimic din cauza cutremurului care l-a lovit în 1960, dar, dacă dintr-un motiv oarecare te afli pe aici, sunt cel puțin două-trei lucruri pe care le poți face.

Souk El Had

Souk El Had este o piață acoperită gigantică, cu peste 6.000 de magazine. În ciuda dimensiunilor, este relativ ușor de parcurs. Chiar dacă nu ai de gând să faci cumpărături, poți petrece liniștit cel puțin o oră plimbându-te. La doi pași se află și Grande Mosquée d’Agadir; ca de obicei, nu se poate intra, dar fațada de la intrare nu e rea.

Souk El Had.

Kasbah

Din vechea Kasbah, care se înalță deasupra orașului Agadir, cutremurul din 1960, care a distrus orașul din temelii și a ucis o treime din populație, a cruțat doar zidurile exterioare, dar în schimb panorama este excelentă. Eu am mers pe jos cu plăcere, dar durează cel puțin o oră pornind din centru, iar ultimul tronson este în urcuș, așa că, dacă nu ai chef să faci efort, ai putea lua un taxi pentru a urca și apoi să cobori pe jos. Costul ar trebui să fie de 30–50 dh.

Medina din Agadir

La câțiva kilometri de centru se află o reprezentare a ceea ce era Agadir înainte de devastatorul cutremur. Îmi imaginez că ar putea fi interesantă dacă ai de gând să petreci două săptămâni într-un resort, dar eu personal nu eram interesat. Locația este aceasta, intrarea costă 40 dh, iar un taxi dus-întors care așteaptă în timpul vizitei ar trebui să coste aproximativ 100 dh.

Rugăciune la Souk El Had.

Tiout și Taroudant

În apropiere de Agadir mi s-au recomandat Tiout și Taroudant; prima este faimoasă pentru oaza și vechea ei Kasbah, în timp ce a doua este un străvechi oraș fortificat care a fost, pentru o scurtă perioadă, capitala Sultanatului Saadian înainte de mutarea la Marrakech. Să ajungi la Tiout cu transportul public nu este practic, dar există legături directe cu autobuzul între Agadir și Taroudant. Alternativ, există tururi organizate care vizitează ambele orașe într-o singură zi pentru aproximativ 350 dh.

Ca să închei, Agadir Birds Valley este o grădină zoologică gratuită chiar în centru. În timpul vizitei mele era închisă și, în orice caz, judecând după recenzii, pare să fie într-o stare de degradare, în timp ce Crocoparc (site oficial) pare un frumos proiect de conservare dedicat crocodililor, care până în anii ’70 trăiau în libertate în țară. Parcul este în afara orașului, dar există un serviciu de shuttle despre care poți citi la această pagină.

Transportul până în Agadir

Cred că Agadir este unul dintre puținele orașe care reunesc toate companiile de autobuze într-o singură stație, aflată în acest punct. Există legături foarte frecvente cu Essaouira și Marrakech, dar și cu foarte multe alte orașe din țară.

Cazare în Agadir

Agadir nu oferă prea multe opțiuni când vine vorba de cazare ieftină. Eu am dormit la Hotel Kamal City Center pentru aproximativ 20 €, cameră privată cu baie în cameră, piscină și mic dejun, deci, în ansamblu, nici rău, dar era o promoție în curs, așa că îmi imaginez că de obicei costă mai mult. În orice caz, dacă nu găsești ceva mai bun, îl recomand.

Agadir văzut de la vechea Kasbah.

O mică introducere: Aït-Benhaddou, Dadès Gorge, Todra Gorge și Merzouga, adică destinațiile despre care urmează să vorbesc, sunt combinate într-un tur foarte popular de trei zile și două nopți, cu plecare din Marrakech. În timpul șederii mele la Mosaic Hostel, practic în fiecare dimineață era un grup de tineri din hostel care participa la acest tur. Eu, evident, am ales varianta pe cont propriu și o recomand nu doar ca să economisești ceva, ci mai ales pentru că îți dă posibilitatea de a face câteva trekkinguri în Dadès Gorge și Todra Gorge. Dacă nu-ți pasă deloc de trekkinguri, vrei pur și simplu să vezi ce e de văzut și să urci într-un van privat fără să te chinui cu transportul public, sau poate ai puțin timp la dispoziție, turul costă aproximativ 100 €, cu transport, cazare, mic dejun și cină incluse.

Aït-Benhaddou

Aït-Benhaddou a fost ani de zile un sat fortificat de mare importanță pe ruta dintre Marrakech și deșertul Sahara. Astăzi este cunoscut mai ales pentru excelenta stare de conservare și pentru frumusețea sa, care de-a lungul anilor l-a făcut să apară în numeroase decoruri cinematografice, printre care Gladiatorul și Game of Thrones, ca să menționez doar două.

Ce să faci și ce să vezi în Aït-Benhaddou

După părerea mea, farmecul din Aït-Benhaddou stă în a vedea satul de la distanță; cocoțat pe deal, este cu adevărat ceva unic. Odată în interiorul zidurilor, ai impresia că ești în orice altă Medină, doar că practic nu mai locuiește nimeni aici, iar locuitorii au fost înlocuiți de vânzători de suveniruri. Urcă în vârful dealului, priveliștea nu e deloc rea, dar în afară de asta nu mai e mare lucru de făcut sau de văzut. Două ore cel mult sunt tot de ce ai nevoie.

Pentru a intra în sat, dacă nu vrei să plătești taxa/intrarea de 20 dh la „Muzeul Kasbahului”, privind spre Aït-Benhaddou, treci pe podul pietonal din stânga sau fă ocolul larg printre câmpuri, pe dreapta. Să petreci noaptea la Aït-Benhaddou este departe de a fi necesar, dar să vezi satul luminat în zori este cu adevărat ceva special.

Un frumos punct panoramic chiar în afara orașului se află în această locație, unde există o formațiune stâncoasă care seamănă cu o broască. Totuși, după părerea mea, cele mai bune priveliști se văd de pe terasele hotelurilor și restaurantelor din sat.

Răsărit la Aït-Benhaddou, Chez Bilal Ait Ben Haddou.

Transportul până în Aït-Benhaddou

Dacă nu iei un autobuz local care îți permite să cobori oriunde vrei, chiar dacă vii din Marrakech, va trebui oricum să mergi până la Ouarzazate. De aici ai cel puțin două-trei opțiuni. Eu m-am lăsat convins să iau un microbuz local cu 30 dh, care pleca lângă stația de autobuz, exact în acest punct; între plecări întârziate și opriri continue mi-a luat o oră să fac 30 km. Judecând retrospectiv, cred că este mult mai bine să urci în primul autobuz local spre Marrakech (locația stației din Ouarzazate) și să ceri să cobori la intersecția care duce spre Aït-Benhaddou (10 dh) sau să iei un grand taxi, a cărui stație se află în spatele celei de autobuze, în acest punct; nu sunt sigur că există unele directe (Ouarzazate – Aït-Benhaddou), dar cu siguranță există unele care merg la intersecția menționată mai sus, costul este de 15 dh. La intersecție mai așteaptă alte grand taxiuri, 10 dh pentru a merge la Aït-Benhaddou. Pentru întoarcerea la Ouarzazate faci ce am descris, dar invers. Cu puțin noroc ai putea găsi un grand taxi direct (Aït Benhaddou – Ouarzazate), fără să fie nevoie să cobori la intersecție. Eu, de exemplu, încercam să fac autostopul când s-a oprit un taximetrist care mi-a spus că trebuie să meargă la Ouarzazate cu un prieten și, după o scurtă tocmeală, ne-am înțeles pe 20 dh.

Dacă vrei să vizitezi Aït-Benhaddou într-o excursie de o zi, pornind din Ouarzazate, și nu ai probleme să cheltuiești puțin mai mult, un taxi dus-întors care așteaptă două-trei ore în timpul vizitei ar trebui să coste aproximativ 150–200 dh.

Cazare în Aït-Benhaddou

Eu am dormit la Chez Bilal Ait Ben Haddou, una dintre cele mai ieftine opțiuni pe care am reușit să le găsesc, care s-a dovedit o alegere excelentă, plătind aproximativ 17 € cu mic dejun inclus. Priveliștea din camera mea a fost spectaculoasă, la fel ca cea de pe terasa care funcționează ca restaurant, al cărui meniu, ținând cont de locație, are prețuri cinstite. Recomandat.

Punctul panoramic chiar în afara orașului.

Ouarzazate

Ouarzazate este orașul principal de pe drumul care duce la Merzouga, dar este totuși destul de compact și nu prea haotic după standardele marocane. Plimbându-te pe străzile lui, rareori ești deranjat, cum ți s-ar putea întâmpla în altă parte.

Ce să faci și ce să vezi în Ouarzazate

Am fost la Ouarzazate de două ori, dar niciodată mai mult de câteva ore, așa că cunoștințele mele despre oraș sunt, ca să mă exprim blând, limitate. Aveam de gând să petrec aici o noapte, dar după ce am vorbit cu doi-trei călători m-am răzgândit și am preferat să-mi petrec timpul în altă parte, pentru că singurul loc pe care voiam cu adevărat să-l vizitez era Kasbah, care în acea perioadă era închisă publicului pentru restaurare. Intrarea costă 20 dh.

Dacă ești interesat, orașul găzduiește două studiouri de film: Cinema Studio Atlas și CLA Studios. Ambele oferă tururi ghidate, intrarea ar trebui să coste 50, respectiv 100 dh. CLA Studios este considerat cel mai bun dintre cele două. Ai putea vizita și Oasis de Fint, aflată la aproximativ 15 km la sud de Ouarzazate și, după cum sugerează numele, este o oază naturală bogată în floră și faună în mijlocul a ceea ce este, în toată regula, un peisaj deșertic. În sfârșit, dacă ai o mașină, ai putea face o scurtă vizită la parcul solar Noor, aflat chiar în afara orașului și al cărui turn luminos se vede clar în depărtare chiar și din autobuz. Instalația nu poate fi vizitată, dar poți totuși admira de la distanță această impresionantă operă de inginerie.

Kasbah din Ouarzazate.

Transportul până în Ouarzazate

Există legături zilnice cu autobuzul din Marrakech, Tinghir, Boumalne Dades (punctul de plecare pentru Defileul Dades) și Merzouga. Singurul autobuz direct spre și dinspre Merzouga este operat de Supratours, a cărui stație se află în acest punct, lângă Gare Routière, care este stația de autobuze locale. Stația de Grand Taxi se află exact în spatele Gare Routière, în acest punct, și cred că este cea mai bună opțiune pentru călătorii spre și dinspre Boumalne Dadès (60 dh) sau Tinghir (80 dh). Stația CTM se află în schimb la două-trei kilometri spre centru, în acest punct.

Cazare în Ouarzazate

Nu am dormit la Ouarzazate, dar singura opțiune ieftină în centru pare să fie Hotel Atlas Ouarzazate. Există un hostel cu recenzii bune (Auberge De la Jeunesse) și un loc de cazare interesant, scufundat în verdeață (Bivouac Lot Of Stars), dar ambele sunt puțin în afara orașului, în direcția Oasis de Fint. După părerea mea, de luat în considerare dacă ai mașină.

Apus de soare în Defileul Dades.

Defileul Dades

Defileul Dades este probabil locul meu preferat din întreaga călătorie prin Maroc. Contrastul dintre verdele vibrant al câmpurilor din fundul văii și pereții stâncoși roșii este cu adevărat un spectacol pentru ochi.

Ce să faci și ce să vezi în Defileul Dades

Cei mai mulți vizitatori se limitează să parcurgă drumul care urcă de-a lungul văii, oprindu-se în câteva puncte panoramice, unul dintre ele fiind „Serpent du Dades”, adică șarpele din Dades, o serie de serpentine a căror poză este adesea folosită pentru promovarea văii. Punctul panoramic în cauză se află în acest punct. Un alt frumos punct panoramic este cel din fața „Les Pattes de Singes”, adică labele de maimuță, o formațiune stâncoasă foarte aparte și emblematică. Locația este aceasta.

Trekkinguri prin defileu

Dacă ai chef să faci puțin efort și să te simți puțin explorator, există cel puțin două trekkinguri care se pot face în jurul satului Tamellalt, care este după părerea mea satul ideal de folosit drept bază, mai ales dacă nu ai mașină. La guesthouse-ul tău sau pur și simplu mergând pe stradă nu vor lipsi cei care se oferă să-ți fie ghid pentru a explora defileul; dacă te face să te simți mai liniștit, nu eu sunt cel care să-ți spună ce să faci, dar te asigur că te poți descurca și singur, cum am făcut eu.

Canyon Des Doigts Du Singe.

Canyon Des Doigts Du Singe

Acesta este un circuit relativ popular pe care îți recomand absolut să-l faci și pe care îl găsești descris în detaliu pe această pagină. Singura corecție pe care aș face-o este să eviți să lungești inutil traseul, așa cum apare pe hartă, urmând deci doar circuitul și nu mica variantă care este descrisă la capătul canionului.

Dacă vii din Tamellalt, ca să ajungi la intrarea în canion poți merge pe fundul văii, printre câmpuri, fără să urci pe șosea; nu e mereu ușor să găsești locurile unde poți traversa cursurile de apă, dar este cu siguranță mai plăcut și mai scurt decât asfaltul. Odată intrat în defileu, îți recomand să te limitezi la a urma albia pârâului până în acest punct (​​31.451859, -5.956731). Aici trebuie să urci peretele din stânga și să urmezi poteca ce trece pe sus; să continui pe fundul defileului devine complicat/imposibil. Pe alocuri trebuie să te ghemuiești sau să te cațeri pe stânci ca să-ți faci loc prin defileu; l-am găsit extrem de distractiv, iar peisajul de-a lungul traseului este incredibil. Una dintre cele mai frumoase poteci pe care le-am făcut vreodată. Mi-au trebuit aproximativ 4 ore ca să parcurg circuitul pornind din Tamellalt. Dacă a plouat recent sau chiar și în cazul în care există riscul unor precipitații puternice, având în vedere natura potecii, în parte de-a lungul unui defileu îngust, eu aș evita.

Capătul defileului.

Canyon de Sidi Boubkere

Acesta este celălalt defileu ușor accesibil din Tamellalt, traseul îl găsești descris la această pagină. Poteca trece pe sus și nu este mereu evidentă; la un moment dat devine periculos să continui, așa că mergi atât cât te simți în stare. Priveliștile asupra defileului sunt fantastice. Alternativ, poți urma poteca de la baza defileului, dar după puțin timp ajungi într-un loc unde apa este prea adâncă pentru a continua. Dacă vrei, te-ai putea scălda.

În sfârșit, chiar și doar să te plimbi printre câmpurile din apropierea satului Tamellalt, fără să urci neapărat prin defileuri, este o experiență plăcută și accesibilă oricui.

Canyon de Sidi Boubkere

Cazare în Defileul Dades

Mai ales dacă nu ai mașină, îți recomand să dormi la Tamellalt și în împrejurimi. Personal am stat la Maison D’hote Amazir, una dintre cele mai ieftine opțiuni care există; camerele sunt puțin demodate, dar curate, bătrânul proprietar este foarte amabil, iar mâncarea este excelentă. Priveliștea de pe terasă este probabil cea mai bună din sat. O opțiune puțin mai scumpă, care mi-a fost recomandată de mai mulți oameni, este Monkey Fingers by Fatima Mellal.

Transportul până în Defileul Dades

Primul pas constă în a ajunge la Boumalne Dades, unde se află intersecția drumului care urcă de-a lungul văii Defileului Dades. Boumalne Dades este o oprire oficială și pentru CTM, deci ai putea lua autobuzul, dar dacă vii din Ouarzazate sau Tinghir și nu vrei să-ți combini deplasările cu cele câteva autobuze zilnice, cred că este mult mai practic să iei un grand Taxi. Așa cum am spus de mai multe ori, stația de Grand Taxi din Ouarzazate se află exact în spatele Gare Routière, în acest punct, un loc costă 60 dh, în timp ce din Tinghir grand taxiurile costă 25 dh; stația de grand taxiuri din Tinghir se află în acest punct. Ajuns la stația de Grand Taxi din Boumalne Dades, în acest punct, ai putea lua un alt Grand Taxi spre Tamellalt, care ar trebui să coste aproximativ 20 dh, sau ai putea merge pe jos câteva sute de metri până la sensul giratoriu unde se află intersecția care duce la Defileul Dades și să faci autostopul; eu am făcut așa și după vreo trei minute m-au luat. Pentru întoarcerea la Boumalne Dades aveam de gând să fac la fel, dar am avut și mai mult noroc, pentru că proprietarul hotelului trebuia să coboare în vale chiar în ziua aceea și m-a luat, așadar, cu mașina. Dacă nu vrei să faci autostopul, există și microbuze locale care fac curse dus-întors frecvent. În orice caz, drumul este unul singur, ori se urcă, ori se coboară, așa că e foarte ușor să găsești pe cineva care te ia.

Răsărit la Tamellalt, Maison D’hote Amazir.

Tinghir și Defileul Todra

Tinghir sau Tinerhir nu este un oraș deosebit de interesant, dar este punctul de plecare pentru popularul Defileu Todra și, prin urmare, adesea inclus ca oprire înainte de a continua spre Merzouga.

Ce să faci și ce să vezi în Tinghir

Așa cum am spus, Tinghir este folosit mai ales ca bază pentru explorarea defileului Todra, dar dacă îți rămâne timp sau decizi să rămâi mai mult, ai putea vizita Moscheea Ikalalne, aflată pe cealaltă parte a râului. Este o veche moschee dezafectată care poate fi vizitată. Paznicul de la intrare este mai mult decât dispus să-ți ofere un „tur ghidat”.

Tinghir văzut de pe terasa de la Hike and Chill Hostel.

Defileul Todra

Mulți se limitează la o scurtă oprire la emblematica strâmtoare, unde maiestuoșii pereți verticali de stâncă roșie sunt la cel mult o sută de metri unul de celălalt, dar dacă ai timp și chef, îți recomand insistent să faci circuitul pe jos descris la această pagină.

Am făcut trekkingul împreună cu un tânăr englez și un canadian de vreo șaizeci de ani, cunoscuți în hostel, așa că am luat-o foarte relaxat, și pentru că am început să mergem pe la prânz, deci în timpul urcării era destul de cald. Ne-a luat aproape 5 ore, dar, având în vedere numeroasele pauze, cred că se poate parcurge liniștit în 3–4 ore. Este un traseu circular foarte plăcut, care oferă priveliști excelente asupra zonei din jur.

Canadianul avea o mașină închiriată, așa că nu a fost nevoie să luăm taxi, dar dacă nu ai același noroc, în acest punct poți lua un grand taxi spre defileu pentru 10 dh. Dacă ajungi și tu cu mașina, în locul în care am marcat începutul potecii este o parcare mare.

Intrarea în Defileul Todra

Escaladă

Defileul Todra este, de asemenea, un loc deosebit de popular pentru escaladă. Există sute de trasee, mai mult sau mai puțin pentru toate nivelurile. Aventure Verticale este compania principală; ei au fost primii care au creat o afacere legată de escaladă și, din ce mi s-a spus, întrețin multe dintre traseele pe care le-au deschis chiar ei. Se oferă lecții, urcări ghidate, precum și posibilitatea de a închiria doar echipamentul. Există și adevărate via ferrate. În ziua dinaintea trekkingului, canadianul mi-a spus că făcuse o via ferrata împreună cu un ghid contactat prin hostel, plătind 150 dh, și rămăsese încântat.

Ca să închei, seara, când ne-am întors la hostel, proprietarul Jamal ne-a dus la un hammam (un fel de baie turcească), unde pentru 100 dh ne-au făcut tratament exfoliant și masaj. Din păcate, nu am locația exactă, pentru că m-am urcat în mașină doar cu prosopul, dar, deși experiența hammamului se poate face oriunde în țară, dacă se întâmplă să dormi la Hike and Chill Hostel și nu ai încercat-o încă, o recomand.

Doi cățărători în Defileul Todra.

Transportul până în Tinghir

Tinghir are legături zilnice cu autobuzul din Marrakech, Ouarzazate, Boumalne Dades și Merzouga. Autobuzele CTM se opresc în acest punct, în timp ce nu sunt sigur că Supratours (singura companie cu un autobuz zilnic spre Merzouga) ar trebui să oprească aici. Stația de autobuze locale se află în acest punct, lângă cea a grand taxiurilor.

Cazare în Tinghir

Îți recomand Hike and Chill Hostel. Hostelul este curat, micul dejun excelent, la fel ca priveliștea de pe terasă. Proprietarul Jamal este un tip foarte ospitalier și un bucătar excelent.

Trekking în Defileul Todra.

Merzouga

Merzouga este considerat orașul principal pentru oricine vrea să se aventureze în deșertul Sahara.

Ce să faci și ce să vezi în Merzouga

Mulți, inclusiv eu, fac doar o oprire scurtă la Merzouga, taman cât să facă turul în deșert. Aveam de gând să petrec cel puțin o noapte în oraș, dar din comoditate am preferat să profit de transportul sigur în mașina dragului meu prieten canadian, care se grăbea să se întoarcă la Casablanca. În orice caz, dacă decizi să rămâi, sunt cel puțin două-trei lucruri pe care le-ai putea face.

De exemplu, ai putea merge pe jos până la lacul Dayet Srij, aflat la doar câțiva kilometri de Merzouga; este un lac sezonier, așa că, dacă vizitezi regiunea prea târziu în sezon, ar putea fi complet secat, dar în caz contrar, printre multele specii de păsări se pot vedea flamingi; sau ai putea urca în vârful Marii Dune pentru răsărit sau apus. În sfârșit, pentru pasionații de motoare, se pot închiria quaduri și motociclete de motocross pentru a goni în sus și în jos pe dune.

Apus de soare în deșert.

Tur în deșert

Există opțiuni pentru toate gusturile, prețurile și duratele, dar hai să spunem că „turul standard” prevede plecarea cu cămila spre sfârșitul după-amiezii din Merzouga, cu o oprire pentru a vedea apusul de pe dune, înainte de a ne îndrepta spre tabără. Seara, după cină, se cântă muzică tradițională în jurul focului, sub cerul înstelat. Dimineața se ia micul dejun și apoi te întorci cu cămila la Merzouga. Poți lua cu tine pe cămilă un rucsac mic, în timp ce restul bagajului ajunge într-un jeep care te așteaptă în tabără. Eu am organizat totul cu Mustafa Camp Merzouga și, în ansamblu, îl recomand. Corturile erau curate, la fel ca băile, cu tot cu dușuri, iar mâncarea nu era deloc rea. Am plătit 30 € totul inclus, cu excepția apei. Îi poți contacta prin site sau pe WhatsApp la +212 666-766093. Să fie clar, se poate cu siguranță cheltui mai puțin, să ai o experiență mai luxoasă sau mai izolată (nu te îndepărtezi prea mult de Merzouga), dar pentru noi a mers mai mult decât bine așa. Contactul mi-a fost dat de alți călători cu câteva săptămâni înainte, așa că m-am înțeles cu Mustafa pe WhatsApp; odată ajunși în oraș, după-amiaza, aveam deja totul organizat și am plecat în tur.

Calea Lactee.

Transportul până în Merzouga

Așa cum am scris mai sus, am avut norocul să cunosc un canadian la Tinghir care avea mai mult sau mai puțin același program și m-a luat în mașina sa închiriată, așa că am ajuns la Merzouga confortabil, așezat în mașina lui. În orice caz, singurul autobuz care leagă direct Merzouga de Marrakech și de toate celelalte destinații dintre ele (Tinghir, Ouarzazate și Boumalne Dades) pleacă o dată pe zi, la 8:00, și este al companiei Supratours. Alternativa este să iei un Grand Taxi de la Tinghir la Errachidia/Rissani/Arfoud și apoi altul direct spre Merzouga. Cu puțin noroc ai putea fi nevoit să schimbi taxiul o singură dată. Este bine să știi și că, în funcție de itinerariul tău, există un interesant autobuz de noapte direct din Fes sau, alternativ, ai putea lua autobuzul CTM direct spre Rissani și apoi un grand taxi spre Merzouga. Dacă vrei, ai putea întrerupe călătoria petrecând noaptea la Rissani, care după cât se pare nu este chiar atât de rău. Găsești câteva informații la această pagină (în engleză).

Cazare în Merzouga

Personal nu am petrecut noaptea la Merzouga, dar doi tineri mi-au recomandat cu căldură Le Gout Du Sahara (formerly Hostel Hassan) și, uitându-mă la recenzii, nu mă mir deloc de entuziasmul lor.

Muzică tradițională în jurul focului.

Alte destinații de luat în considerare

Până acum am vorbit despre destinațiile prin care am trecut în timpul călătoriei mele, dar evident mai sunt multe de văzut, așa că enumăr mai jos câteva destinații interesante.

Plage Lagzira

Plaja Lagzira, cu emblematicele ei arcade naturale, este considerată una dintre cele mai pitorești plaje din țară. Am cunoscut un cuplu de tineri francezi care fuseseră acolo recent și au descris-o cu entuziasm. Găsești indicații extrem de precise despre cum să ajungi acolo din Agadir în acest articol.

Valea Trandafirilor

Valea Trandafirilor se află pe drumul care duce la Defileul Dades din Ouarzazate și poate fi o frumoasă modalitate de a întrerupe și mai mult călătoria sau pur și simplu de a vizita o zonă puțin în afara principalelor circuite turistice. Dacă ești interesat, găsești un articol interesant la această pagină.

Alnif, Tazzarine și Valea Draa

Mai ales dacă te deplasezi cu mașina, după ce ai făcut clasicul itinerariu Aït-Benhaddou – Defileul Dades – Defileul Todra – Merzouga, ai putea decide să te întorci spre Marrakech făcând ocolul larg spre sud, vizitând Alnif, Tazzarine și Valea Draa. La Alnif se află un important zăcământ de fosile, sunt cel puțin două-trei magazine care vând piese și oferă tururi ghidate. La Tazzarine se află în schimb morminte de sfinți musulmani și situl Ait Ouazik, unde se găsesc picturi rupestre care datează de acum aproximativ 7.000 de ani. În sfârșit, de-a lungul Văii Draa sunt numeroase kasbah-uri care pot fi vizitate și alte activități despre care poți citi la această pagină.

El Jadida

El Jadida este un orășel de pe coastă, la puțin peste o oră de Casablanca. Aici poți vizita cisterna construită de portughezi și plaja Plage Haouzia, unde se poate vedea o epavă numită Titanicul marocan. În general, ar trebui să fie un orășel plăcut în care să petreci o zi sau două.

Al Hoceima și Nador

Al Hoceima și Nador (în engleză) sunt două destinații populare de pe coasta mediteraneană. În împrejurimi se află unele dintre cele mai frumoase plaje din Maroc. Dacă cauți o destinație de litoral, acestea sunt probabil cele mai bune opțiuni pe care le are Marocul de oferit.

Itinerarii posibile în Maroc

Pentru a vizita toate locurile descrise ar fi nevoie de aproape două luni. Având în vedere că mulți nu au atât de mult timp la dispoziție, enumăr mai jos câteva itinerarii care pot fi folosite ca punct de plecare pentru a-ți construi un itinerariu în funcție de propriile interese și în lumina celor descrise până acum. Dacă ai la dispoziție doar un weekend, să alegi un singur oraș, fie Marrakech, fie Fes, este probabil cea mai bună variantă.

Itinerarii de 3–4 zile în Maroc

Pentru o călătorie în Maroc de 3–4 zile, eu aș opta să vizitez cel mult două orașe. Evident, depinde mult de aeroportul pe care ajungi, dar câteva idei ar putea fi următoarele. Dacă zbori la Fes, ai putea include o noapte la Chefchaouen sau apropiatul Meknès; preferința mea merge cu siguranță spre orașul albastru. Pentru zborurile spre Marrakech, ai putea petrece o noapte la Essaouira; dacă ai patru zile și trei nopți, ai putea face o ședere scurtă în oraș și ai putea participa la turul de 2 nopți și trei zile menționat în ghid (Aït-Benhaddou, Dadès Gorge, Todra Gorge și Merzouga). Pentru zborurile spre Tanger, îți recomand să incluzi o noapte la Chefchaouen. În sfârșit, dacă zbori la Casablanca sau Agadir, aș petrece acolo cel mult o noapte și apoi restul timpului aș merge la Marrakech.

Itinerariu de 5 zile în Maroc

Pentru o călătorie în Maroc de 5 zile rămâne valabil ce am spus pentru un itinerariu de 3–4 zile, în general nu mai mult de două orașe. Dacă zbori la Marrakech, cred că este o idee excelentă să incluzi turul de 2 nopți și trei zile (Aït-Benhaddou, Dadès Gorge, Todra Gorge și Merzouga).

Itinerariu de o săptămână în Maroc

Cu o săptămână la dispoziție se deschid multe opțiuni. În nordul țării, dacă zbori la Fes, ai putea vizita orașul și apoi să continui spre nord, vizitând Chefchaouen, Tanger și poate Tetouan. Alternativ, ai putea face turul în sensul acelor de ceasornic, trecând prin Meknès și Rabat înainte de a ajunge la Tanger, dar eu personal aș include mereu Chefchaouen.

În sudul țării, dacă zbori la Marrakech, eu aș face cu siguranță clasicul itinerariu spre deșert (Aït-Benhaddou, Dadès Gorge, Todra Gorge și Merzouga) și apoi probabil aș alege o altă destinație dintre Essaouira, Casablanca și Imlil, în funcție de interesele tale.

Itinerariu de două săptămâni în Maroc

Cu două săptămâni la dispoziție ai putea pur și simplu să combini cele două itinerarii de o săptămână descrise mai sus.

Itinerariu de trei săptămâni în Maroc

Pentru o călătorie de trei săptămâni în Maroc poți parcurge circuitul din nordul țării și pe cel din sud cu relativ multă liniște și poți include și alte destinații pe parcurs, precum Rabat și Casablanca. Pe scurt, eu aș face ce este descris în harta de mai jos.

Itinerariu de o lună în Maroc

Cu o lună sau mai mult la dispoziție, dacă te miști repede, poți vizita mai mult sau mai puțin cea mai mare parte a destinațiilor descrise în acest ghid. Itinerariul pe care îți recomand să-l urmezi pentru a-ți optimiza deplasările este cel pe care îl vezi descris în harta de mai sus.

Deplasarea prin Maroc

Mai întâi de toate, îți recomand insistent să descarci Organic Maps. Folosesc de mulți ani valoroasele hărți offline și cred că sunt deosebit de utile în Maroc, unde, spre deosebire de Google Maps, chiar și în interiorul diverselor medine hărțile sunt detaliate și îți permit să te orientezi fără probleme mari prin ceea ce uneori pot părea adevărate labirinturi.

În plus, după cum ai observat, de-a lungul ghidului m-am limitat adesea să menționez locația gării și pe cea a stației de autobuz CTM. Asta pentru că, în majoritatea deplasărilor dintre două destinații, nu îți recomand să folosești alte mijloace de transport. O altă companie de autobuze punctuală și de încredere este Supratours, care este o companie cu capital de stat și, în esență, ajută la umplerea golului rețelei feroviare, așa că, în general, stația de autobuz Supratours este mereu lângă gară și se pot cumpăra și bilete combo (tren + autobuz), ceea ce este foarte comod dacă trebuie să ajungi la o destinație al cărei traseu este acoperit doar în parte de rețeaua feroviară.

Taxi spre Peșterile lui Hercule.

Trenuri în Maroc

Trenurile, acolo unde există, sunt în general cea mai bună opțiune pentru a te deplasa între destinații. Eu mi-am cumpărat mereu biletul direct în gară și nu am avut niciodată probleme să găsesc loc, dar, dacă vrei, se poate cumpăra online sau, oricum, poți consulta orele de plecare pe site-ul ONCF. Principalele orașe de interes turistic conectate la rețeaua feroviară sunt: Marrakech, Casablanca, Rabat, Meknès, Fes și Tanger. Așa cum am menționat mai sus, între Casablanca și Tanger circulă și trenul de mare viteză.

Autobuze în Maroc

Cum am spus deja, cele două companii de autobuze pe care îți recomand să le folosești sunt Supratours (dacă ai probleme cu site-ul, poți folosi pur și simplu pe cel al ONCF) și CTM. Autobuzele sunt confortabile și, mai ales, punctuale. Poți consulta liniștit orele de plecare online și, cel puțin în cazul CTM, să-ți cumperi biletul online este ușor și practic. Supratours și CTM au în general terminalele lor private, care nu trebuie confundate cu Gare Routière, de unde pleacă „autobuzele locale”. Acestea din urmă acoperă mai mult sau mai puțin aceleași trasee și sunt puțin mai ieftine, dar pot fi un adevărat coșmar: plecări fără ore precise, autobuze în condiții foarte proaste și opriri continue pentru a lăsa să coboare și să urce lumea în orice punct de pe traseu. Să nu mă înțelegi greșit, am călătorit în situații mai rele și cu siguranță nu e sfârșitul lumii, dar, când se poate, îți recomand insistent să călătorești cu trenul, iar dacă trebuie să iei autobuzul, CTM și Supratours sunt mult mai bune. Singurul avantaj real al autobuzelor locale este că se opresc oriunde, așa că, dacă e nevoie, poți urca și coborî chiar și în mijlocul pustietății, lucru care în unele cazuri poate fi foarte avantajos.

Dacă dintr-un motiv oarecare trebuie să iei un autobuz local din stație, de 9 ori din 10, în momentul în care intri sau chiar prin împrejurimi, vei fi abordat de cineva gata să-ți vândă biletul de care ai nevoie. Poate fi util pentru a te descurca prin haos, dar să știi că același bilet probabil costă mai puțin dacă este cumpărat direct de la casa de bilete din interiorul stației. Este bine să știi și că, dacă călătorești cu un rucsac mare/o valiză pe care nu o poți lua la bord, în general cu orice companie de autobuze, fiecare bagaj care ajunge în portbagajul autobuzului costă 5 dh.

Gara din Casablanca.

Taxiuri în Maroc

Există două tipuri de taxiuri în Maroc: Grand Taxi (taxiuri mari) și petits taxis (taxiuri mici). Grand taxiurile menționate de mai multe ori în acest ghid sunt comparabile cu colectivos din America Latină, adică niște taxiuri, de obicei microbuze cu șapte locuri, care acoperă anumite trasee la un preț fix și pleacă doar în momentul în care sunt pline (sau cineva plătește cota lipsă). Deși ceva mai scumpe decât autobuzele, în multe situații sunt mult mai practice. Mai mult sau mai puțin, fiecare oraș are o adevărată „stație de grand taxi”, unde există o mică casă de bilete cu cineva care notează cine trebuie să meargă unde și organizează plecările. În stațiile mai mari există adevărate peroane numerotate în funcție de destinație și se dă un fel de jeton care trebuie înmânat șoferului înainte de plecare, ca dovadă că ai plătit deja cursa.

Petits taxis sunt în schimb taxiurile tradiționale care acoperă distanțe scurte în interiorul orașelor. Prin lege au taximetru, dar mai ales în locurile turistice refuză să-l folosească. În acest caz este esențial să te înțelegi asupra prețului înainte de a urca la bord și să pornești de la premisa că te păcălesc. Să reduci prețul cu peste 50% față de cel inițial nu e chiar atât de rar. Ideal ar fi să întrebi cât costă un anumit traseu la hostelul/hotelul tău. În unele orașe, precum Essaouira, taxiurile din interiorul limitelor urbane au un preț fix oriunde ai merge. În cazul orașului Essaouira sunt 7 dh ziua și 10 dh noaptea.

Autostop în Maroc

Să faci autostopul în Maroc nu este doar posibil, ci și relativ ușor. Eu l-am făcut în trei ocazii și nu am așteptat niciodată mai mult de 5 minute. La fel, am cunoscut alți călători care l-au folosit cu succes. Dacă vrei să folosești stilul local, în loc să scoți degetul mare, folosește degetul arătător pentru a indica direcția în care trebuie să te îndrepți. Acesta este același semn folosit de localnici pentru a opri autobuze și grand taxiuri. Pe scurt, de fiecare dată când ai nevoie de o cursă, scoate degetul arătător!

Ghidul nostru din deșert.

Închirierea unei mașini în Maroc

Să închiriezi o mașină ca să călătorești prin Maroc este cu siguranță o variantă bună. Drumurile sunt în mare parte în condiții bune, iar traficul, cu excepția marilor orașe, nu e deloc rău. Am cunoscut mai mult de câțiva călători care au ales această soluție și am prins și eu, pe gratis, câteva curse generoase. Evident, mai ales dacă călătorești singur, costurile cresc destul de mult, dar libertatea pe care o oferă mașina nu este cu siguranță de subestimat. În caz că te întrebi, se poate conduce în Maroc cu permisul de conducere italian cel mult trei luni (în italiană; regulile diferă în funcție de țara în care a fost emis permisul, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Dacă vrei să arunci un ochi pe un agregator de închirieri auto, poți consulta discovercars.

Un alt mijloc care pare extrem de popular, mai ales în zona deșertului, este motocicleta. Am pierdut șirul grupurilor de motocicliști pe care le-am întâlnit între Marrakech și Merzouga. Defileurile, serpentinele și precipitațiile rare par să fie o combinație căutată de pasionații de două roți.

Zboruri interne în Maroc

În timpul călătoriei mele nu am luat niciun zbor intern, dar pot fi o opțiune bună pentru cei care au puțin timp la dispoziție și vor să acopere distanțe mari, cum ar fi traseul Fes – Marrakech. Zborurile, dacă sunt rezervate din timp, pot fi destul de ieftine. Royal Air Maroc și Air Arabia Maroc sunt cele două companii principale.

Defileul Todra.

Călătorie în Maroc: costuri

Cât costă o călătorie în Maroc? În cele șase săptămâni de călătorie (43 de zile, ca să fiu precis) am cheltuit exact 1.046,12 €, adică puțin peste 24 € pe zi. La aceste cheltuieli se adaugă zborul Treviso – Fes cu 14,99 € și Marrakech – Treviso cu 37,88 € cu RyanAir, fără bagaj de cală (poți vedea exact ce am luat cu mine în acest videoclip, în italiană, dar poți activa subtitrările) și, în sfârșit, asigurarea de călătorie Globelink cu 61,02 €. În total, călătoria m-a costat așadar 1.160 €. Evident, pentru o călătorie scurtă, în care poate te deplasezi mai des, costurile cresc și, la fel, nu toți sunt dispuși să călătorească cu buget redus ca mine, dar te asigur că nu mi-a lipsit niciodată nimic și, în general, Marocul este fără îndoială o destinație ieftină.

Costul cazării în Maroc

Cu excepția orașelor Casablanca și Agadir, aș spune că în medie am cheltuit în jur de 10 € pe noapte pentru cazare. Principalele destinații turistice au o selecție largă de hosteluri, care mențin concurența ridicată și prețurile mici, dar tot ajungi să plătești aproximativ 8–10 € pentru un pat într-un dormitor comun dintr-un hostel bun, în timp ce în afara marilor orașe am avut destul de multe camere private în guesthouse-uri și hoteluri mici, plătind în jur de 10–15 € pe noapte. Dacă călătorești în doi, poți avea camere private practic oriunde cu 20–30 € pe noapte, adică 10–15 € de persoană.

Costul transportului în Maroc

Transportul pe uscat este destul de ieftin după standardele europene. Ca regulă generală, se plătesc 2–3 € pe oră de călătorie cu autobuzul/trenul, în timp ce grand taxiurile sunt puțin mai scumpe și, hai să spunem, se învârt în jur de 4–5 € pe oră de călătorie.

Pe străduțele din Tetouan.

Costul mâncării în Maroc

Mâncarea marocană nu este doar delicioasă, ci și destul de ieftină. Evident, depinde de ce tip de restaurant cauți, dar dacă nu ai pretenții prea mari, un tagine sau un cușcuș, care nu lipsesc niciodată din meniu, costă 30–70 dh, în funcție de locul unde te afli și de faptul că felul principal face sau nu parte dintr-un meniu. De exemplu, prețul fix al cinei în multe guesthouse-uri este de 70 dh, dar este inclus și un aperitiv (adesea harira, cunoscută și drept supa marocană, sau o salată) și desertul. Același lucru este valabil și pentru meniul zilei, oferit de unele restaurante din oraș.

Nu cred că cușcușul are nevoie de prezentări, în timp ce tajine este numele tradiționalei oale de lut în formă de con. În general, orice fel de mâncare gătit în acea oală se numește Tajine. Ingredientului principal, de exemplu puiul, i se adaugă aproape întotdeauna legume, iar preparatul este servit cu pâine.

Ca să închei, deși Marocul este o țară islamică, se poate totuși cumpăra alcool în marile orașe. Prețurile sunt puțin umflate, dar dacă mergi la supermarket nu e chiar așa de rău. Carrefour, care este prezent aproape peste tot în țară, are în general un raion dedicat băuturilor alcoolice și îl recomand chiar dacă trebuie să faci cumpărături obișnuite. Prețurile fructelor și legumelor sunt în unele cazuri comparabile cu cele din piață, găsești puțin din toate și se poate plăti cu cardul. Carrefour a fost fără îndoială supermarketul meu principal, mai ales în prima parte a călătoriei, în plin Ramadan, când la prânz mergeam adesea să-mi cumpăr mâncarea.

Un tajine cu pui.

Alte costuri (retrageri de numerar și cartele SIM)

Să începem cu costurile retragerilor de numerar, care, folosind cele mai bune carduri de călătorie, pot fi reduse la zero. Al Barid Bank permite de fapt retragerea fără comisioane. Este banca poștei marocane (Poste Maroc), așa că are filiale aproape peste tot în țară. Eu am retras mereu de aici. Din câte știu eu, toate celelalte bănci au un comision de 20–30 dh pe retragere.

În ceea ce privește cartelele SIM, în țară sunt prezente trei companii: Orange, Inwi și Maroc Telecom. Dacă te limitezi la câteva orașe, nu contează pe care o alegi, dar în momentul în care ajungi în zone mai izolate, Maroc Telecom are o acoperire mai bună. Au fost mai mult de câteva ocazii în care aveam semnal, în timp ce alți călători cu Orange nu prindeau. Eu mi-am luat cartela SIM dintr-un magazin oficial, înregistrând-o pe numele meu (ia cu tine pașaportul), la costul de 10 dh. Un GB costă, în esență, 10 dh, 50 dh pachetul de 5 GB, 100 dh pentru 10 GB și așa mai departe. Unii vând cartele SIM pe stradă, dar din ce mi s-a spus, uneori nu mai funcționează fără niciun motiv.

Dacă ai un telefon care acceptă eSIM și vrei comoditatea de a naviga de la bun început, fără să cumperi o cartelă SIM locală, atunci îți recomand să folosești un serviciu precum cel oferit de Airalo și Ubigi. Dacă alegi această variantă, trebuie totuși să iei în calcul cel puțin câteva lucruri. Mai întâi, cu rare excepții, gigabyții se plătesc mult mai scump față de cât ar costa cu o cartelă SIM locală; în al doilea rând, partenerul lor local nu este întotdeauna cel cu cea mai bună acoperire pe teritoriu.

Pe scurt, cred că majoritatea călătorilor ar face mai bine să cumpere o cartelă SIM locală (sau poate să încerce să cumpere eSIM-ul unui furnizor local), dar te încurajez să faci propriile socoteli, pentru că nu lipsesc excepțiile. De exemplu, când am vizitat Japonia, planul oferit de Ubigi a fost mai avantajos decât orice cartelă SIM locală pe care aș fi putut-o cumpăra fără să demonstrez că sunt rezident.

Ușa albastră din Chefchaouen.

Călătorie în Maroc: siguranța

Este Marocul o țară sigură? Evident, depinde mult de ce înțelegi prin sigur, dar în general Marocul nu are probleme de siguranță ca alte părți ale lumii. Ratele criminalității sunt puțin mai mari decât cele din Italia. Am întâlnit numeroase femei care călătoresc singure, precum și familii întregi cu copii. În ciuda experienței proaste, trăite indirect, de la Chefchaouen, în timpul călătoriei mele nu m-am simțit niciodată în pericol; cei mai mulți marocani sunt oameni amabili și ospitalieri. Bineînțeles, trebuie să folosești bunul-simț ca oriunde în lume, dar urmând sfaturile mele, mă îndoiesc că vei avea vreo problemă. Singura problemă care merită subliniată este cea legată de escrocherii sau, oricum, de un „nivel mediu” de insistență și, în unele cazuri, de agresivitate față de turiști, care pune Marocul pe primul loc în acest clasament personal special. Să te plimbi pe străzile unei destinații turistice fără să fii abordat continuu de cineva care vrea să-ți vândă una sau alta, presupuși ghizi care vor să-și ofere serviciile, puști care se oferă să meargă cu tine undeva doar ca să-și exerseze limba și apoi ajung să-ți ceară bani pentru că te-au însoțit și o mie de alte situații care pot duce la exasperare, din păcate, sunt mult prea comune. Cred că e păcat cu adevărat, pentru că adesea îl face pe călătorul de rând să ignore orice localnic îl abordează, chiar și atunci când acesta din urmă are intenții bune. Să nu mă înțelegi greșit, nu vreau să descurajez pe nimeni să viziteze țara, dar aceasta este realitatea sau cel puțin cea care a fost experiența mea și cred că este mai bine să ajungi pregătit.

Ca să închei, dacă ai de gând să urci pe vârful Toubkal, făcând deci trekking la peste 3.500 de metri, singurele două asigurări care acoperă această activitate (din câte știu eu) sunt World Nomads, care permite asigurarea trekkingului până la 6.000 de metri (adăugând-o ca activitate extra, așa cum se arată la această pagină), și TrueTraveller, care, dacă adaugi pachetul „Extreme Pack”, oferă acoperire pentru trekking peste 4.600 m. Cum am spus mai sus, cea mai mare parte a celorlalte asigurări se oprește la 3.500 de metri, unele chiar mai puțin.

Îți planifici o călătorie în Maroc? Aruncă un ochi pe aceste articole:

Ce rucsac de călătorie să alegi

Ce să iei cu tine într-o călătorie

Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!

Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!

Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂

Ți-a plăcut articolul? Salvează-l pe Pinterest!