Costa Rica este, din punct de vedere istoric, una dintre cele mai vizitate țări din America Centrală. O țară bogată în floră și faună, cu plaje frumoase, vulcani și oameni cu adevărat primitori, care se mândrește cu una dintre cele mai vechi democrații din lume, spre deosebire de celelalte țări din regiune.
Pe scurt, Costa Rica este, fără îndoială, o destinație aflată de ani de zile pe radarul turismului de masă, o țară în care e extrem de ușor să călătorești și în care infrastructura turistică este bine dezvoltată. Reversul medaliei este însă costul: pentru cei care călătoresc cu un buget mic, Costa Rica este, după cum se știe, cea mai scumpă țară din toată America Centrală, dar asta cu siguranță nu o face mai puțin impresionantă.
În acest ghid vei găsi o mulțime de sfaturi utile pentru a-ți organiza călătoria în Costa Rica, ca de obicei cu un ochi atent la buget.
Meniu rapid

Basilisc verde mascul, Parcul Național Cahuita. Instagram!
Temperaturile din Costa Rica pot varia mult în funcție de altitudine, care creează o mulțime de microclimate diferite. Clima este imprevizibilă, mai ales în zonele muntoase, dar se pot identifica totuși două anotimpuri bine distincte:
Sezonul uscat care ține de la jumătatea lui noiembrie până în aprilie; în această perioadă precipitațiile sunt aproape inexistente, cerul este senin, iar temperaturile sunt excelente.
Sezonul ploios care ține din mai până la jumătatea lui noiembrie. Precipitațiile sunt mai abundente în lunile septembrie și octombrie și sunt adesea concentrate după-amiaza, în timp ce diminețile sunt însorite.
Cele mai bune perioade pentru a merge în Costa Rica sunt lunile noiembrie, aprilie (după Paște) și mai, când ploile s-au terminat de curând sau abia au început, natura este luxuriantă, iar prețurile sunt mai mici decât în sezonul de vârf, care ține din decembrie până în martie.
Cu toate acestea, eu personal am vizitat țara în iunie, deci în timpul sezonului ploios; poate am avut noroc, dar cu siguranță vremea nu era groaznică; singurele două luni pe care, dacă se poate, e mai bine să le eviți sunt septembrie și octombrie.

Cei care au pașaport italian primesc o viză turistică gratuită, valabilă 90 de zile din momentul intrării în țară (regulile diferă în funcție de cetățenie, așa că verifică-le pe cele valabile pentru tine). Poți face clasicul „visa run”, adică să ieși din țară și să reintri pentru a obține alte 90 de zile, practic la nesfârșit, în caz că te interesează; am cunoscut oameni care o fac de zeci de ani.
Acesta este site-ul oficial al imigrării.
Oficial, Costa Rica cere o dovadă de ieșire din țară în limitele valabilității vizei. Aceasta nu este o problemă pentru toți cei care au un zbor de întoarcere sau spre o altă țară (merge și un bilet de autobuz), dar ar putea fi pentru cei care au un bilet doar dus și intenționează să iasă din țară pe cale terestră sau maritimă, fără o dată precisă sau bilete rezervate.
Controalele sunt la latitudinea polițistului de frontieră și a companiilor aeriene la îmbarcare, înainte de plecare; mie nu mi s-a cerut nimic. Aceasta este și experiența a foarte mulți alți călători, dar, citind pe diverse forumuri online, există cazuri de persoane cărora li s-a cerut efectiv o dovadă de ieșire din țară. Sfatul meu este să închiriezi un bilet (real, serviciu cu plată) pe un site precum onwardticket sau să folosești returnflights.net (gratuit, fără pretenții) pentru a tipări o rezervare falsă!
Vaccinurile împotriva hepatitei A și B sunt recomandate. Cât despre febra galbenă, boala nu este prezentă în țară, dar dacă vii sau ai fost de curând (acum mai puțin de 6 zile) într-o țară cu risc de febră galbenă (o mare parte din America de Sud și din Africa centrală), atunci certificatul este obligatoriu.
Pentru informații actualizate despre vize și alte aspecte îți recomand să verifici informațiile de călătorie ale ministerului de externe din țara ta (de exemplu, în România, „Condiții de călătorie” de pe site-ul MAE).
Să vorbim pe scurt despre situația valutară, având în vedere că în acest ghid vei găsi des referiri la prețuri. Moneda locală, numită „Colón” și abreviată „CRC”, este cea oficială, dar practic mai există o monedă oficială, dolarul american.
Dolarul american este de fapt acceptat practic peste tot, poate fi retras de la bancomate și este adesea folosit drept monedă oficială atunci când vine vorba de prețurile activităților turistice.
Îți recomand să ai la tine ambele valute, deoarece, atunci când ai de-a face cu transportul/mâncarea și afacerile locale, este mai avantajos să plătești în Colón, pentru că, deși dolarul este acceptat, se aplică adesea un curs nefavorabil, în timp ce pentru a plăti hosteluri/hoteluri, tururi, intrări în parcuri, dolarul este adesea mai avantajos.
Cursul este de aproximativ 1€ = 513 CRC și 1$ = 457 CRC. Pentru cursul actual îți recomand să arunci o privire pe această pagină.

Notă: De mai multe ori pe parcursul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți însă ocoli problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și încărcându-le apoi în Organic Maps, care este cu siguranță una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.
Puerto Viejo este acum o oprire fixă în itinerariul unei călătorii în Costa Rica: plaje, palmieri, surf bun și o atmosferă, ca să nu spun mai mult, relaxată atrag în fiecare an mii de călători. Situat pe coasta Caraibelor, la cam o oră la sud de Limón, este o bază excelentă pentru a explora apropiatul Parc Național Cahuita și pentru a întrerupe drumul spre nord, dacă vii din Panama.
Sunt foarte multe plaje, iar seara, deși localitatea este relativ mică, există numeroase baruri și restaurante de-a lungul străzii principale. În caz că te interesează, unele dintre plajele din apropiere au condiții excelente pentru surf!
Parcul Național Cahuita se află la doar 15–20 de minute cu autobuzul la nord de Puerto Viejo și este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune locuri pentru a admira natura incredibilă pe care o are de oferit această țară. Parcul are două intrări: cea principală din micul sat Cahuita (Google Maps), unde intrarea se face pe bază de donație voluntară, și o a doua intrare din Puerto Vargas (Google Maps), unde costul este de 5$ – nu înțeleg rostul, dar așa e!
Cele două intrări sunt legate printr-un traseu bine marcat și întreținut, care alternează între pădure și plajă. Pe parcursul acestor aproximativ 8 km (All Trails), dacă ești atent, poți vedea o mulțime de animale. Eu am văzut maimuțe, șopârle uriașe, un caiman, un grup de ratoni și o iguană. Playa Blanca (Google Maps), una dintre cele două plaje traversate de traseu, este foarte drăguță și este permis să înoți.
Îți recomand să petreci toată ziua în interiorul parcului și să parcurgi traseul de la început până la sfârșit; autobuzul de luat este cel spre Limón, care ar trebui să plece cam din oră în oră; stația pentru intrarea de la Puerto Vargas se află pe drumul principal, în timp ce pentru a intra dinspre Cahuita e mai bine să cobori când ajungi la terminal; autobuzul costă aproximativ 1,5$ pe sens.

Iguană pe plaja din Parcul Cahuita.
Numeroase hosteluri închiriază biciclete cu aproximativ 5$ pe zi, iar tronsonul de drum de coastă, lung de puțin sub 15 km, aproape complet plat, care duce la Playa Manzanillo (Google Maps), este extrem de popular pentru a fi parcurs, deoarece drumul se termină în acest punct, iar traficul este foarte redus.
Pe parcurs sunt numeroase plaje unde te poți opri. Cele mai populare și mai drăguțe sunt Playa Cocles (Google Maps), Playa Chiquita (Google Maps) și Punta Uva (Google Maps). Chiar la ieșirea din Puerto Viejo, în direcția Manzanillo, se află un centru de recuperare a animalelor sălbatice (Google Maps) care oferă tururi ghidate de cam o oră și jumătate – la 9:30 și la 11:30, de luni până sâmbătă, iar costul este de 27$. Mi s-a spus că centrul este foarte drăguț, iar banii sunt donați pentru o cauză bună. Acesta este site-ul.
Cazare în Puerto Viejo
Mi s-a spus că hostelul în care dormisem nu s-a mai redeschis după covid. Prin urmare, îți recomand să arunci o privire la Pagalù Hostel, recenzii excelente și poziție centrală. Dacă nu te deranjează să stai puțin în afara centrului, ia în considerare Tasty Dayz Hostel.
Transportul până în Puerto Viejo
Spre și dinspre San José există 6–7 plecări pe zi. Dacă, în schimb, vii dinspre Panama sau îți continui călătoria spre Panama, mai departe în acest ghid găsești instrucțiuni detaliate despre cum să treci granița.

De-a lungul plajei din Puerto Viejo.
Pentru mulți călători, San José este pur și simplu un punct de trecere către următoarea destinație din interiorul țării; sistemul rutier din Costa Rica face ca, pentru a trece de pe o coastă pe alta sau pentru a traversa țara de la nord la sud, să treci aproape întotdeauna prin capitală.
Am petrecut o singură zi în San José, dar mi-a lăsat impresia că este mult mai plăcut de trăit decât celelalte capitale din America Centrală. În plus, aflându-se la 1.172 m, temperaturile sunt plăcute tot anul.
Chiar dacă vii din altă țară, mai devreme sau mai târziu ți se va întâmpla să treci prin San José; mulți urcă direct într-un autobuz spre următoarea destinație, dar dacă ai timp, petrece câteva zile în oraș: fă o tură prin centru și plimbă-te pe Avenida Central (Google Maps). Zona este drăguță și în apropiere sunt câteva muzee.
Există totuși o excursie interesantă de o zi pe care ai putea-o face chiar din San José: cea la vulcanul Poás (Google Maps). Este un stratovulcan activ, cu un mic lac de acid sulfuric în interiorul craterului, iar priveliștea este cu adevărat impresionantă.
În timpul vizitei mele în Costa Rica parcul era închis din cauza unei erupții recente. Te încurajez să te documentezi singur.
Pentru a ajunge la parcul vulcanului Poás există un singur autobuz pe zi, așa că organizează-te în consecință. Pe această pagină găsești un ghid detaliat.

Craterul vulcanului Poás.
Cazare în San José
Stray Cat Hostel este cu adevărat un hostel excelent, curat, ieftin, cu personal excepțional și mic dejun inclus! Se află puțin în afara centrului, într-o zonă rezidențială, la mică distanță de terminalul 7-10 și de terminalul Caribe, deci este perfect pentru a economisi timp și bani.
Transportul până în San José
De la aeroport pleacă autobuze spre centrul orașului San José la fiecare 5 minute, care costă mai puțin de 1$; un taxi costă 25–30$.
Din orice alt oraș din Costa Rica există, probabil, autobuze directe spre capitală de mai multe ori pe zi. Pentru a ajunge la următoarea ta destinație fii totuși atent, pentru că, din păcate, în San José există mai multe terminale de autobuze, împărțite de obicei în funcție de regiunea pe care o deservesc.
Quepos este un orășel mic la sud de San José, folosit ca bază pentru a explora apropiatul Parc Național Manuel Antonio. Nu e prea mult de făcut în localitate, dar dacă se întâmplă să fii prin zonă vineri seara sau sâmbătă dimineața, atunci îți recomand să dai o fugă până la piață (Google Maps), care are loc o dată pe săptămână; poți face provizii de fructe la prețuri derizorii și, în același timp, ai o experiență locală tipică. Dar să trecem acum la atracția principală.
Manuel Antonio este cel mai mic parc național din țară, dar fără îndoială unul dintre cele mai vizitate datorită frumuseții și accesibilității sale. Sunt numeroase trasee; cel mai popular este o scurtă plimbare care duce la plaja Manuel Antonio (Google Maps); plaja este foarte drăguță, cu o mulțime de copaci pentru a te adăposti de soare, dar este și cea mai aglomerată; probabil vei vedea maimuțe și ratoni alergând pe plajă printre vizitatori.
Multe persoane se opresc aici, dar eu îți recomand să parcurgi și celelalte trasee (All Trails). Parcul găzduiește peste 100 de specii de mamifere și 180 de specii de păsări; să vezi animale nu va fi deloc greu, iar printre cele mai comune, pe lângă maimuțele și ratonii deja menționați, se numără numeroase șopârle, iguane, leneși și broaște.
Parcul este deschis de marți până duminică, între 7:00 și 16:00, iar intrarea costă 16$. Numărul de persoane admise simultan în parc este limitat, așa că merită să mergi dimineața devreme și să te bucuri de el la maximum. Pentru a ajunge acolo din apropiata Quepos e suficient să iei unul dintre autobuzele care pleacă cam din jumătate în jumătate de oră, 305 CRC, cam 10 minute.

Plaja Manuel Antonio.
Cazare în Quepos
Passifloras Hostel este un hostel ieftin și bun în centrul din Quepos, dar sunt o mulțime de opțiuni în localitate și în împrejurimi.
Transportul până în Quepos
Din San José autobuzele pleacă din Terminal Tracopa (Google Maps). Pe această pagină poți găsi toate legăturile.
Micul sat numit Tortuguero (literal „regiunea țestoaselor”), aflat în interiorul parcului național cu același nume, este fără îndoială unul dintre cele mai îndepărtate și sălbatice locuri din țară. Plajele sale sunt faimoase pentru miile de țestoase care se întorc aici în fiecare an să-și depună ouăle și este unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a observa acest fenomen.
Parcul poate fi vizitat tot anul, dar, după mine, merită cu adevărat să-l vizitezi în timpul sezonului de reproducere al țestoaselor. Tururile pentru a observa acest fenomen sunt oferite practic de oricine, începând de la 20$; sezonul ține din aprilie până în mai pentru țestoasele de piele și din iulie până în octombrie pentru țestoasele verzi. Tururile se fac seara și durează în medie vreo două ore.
Parcul include, pe lângă faimoasa plajă, și numeroase canale de apă dulce și lagune care se ramifică prin pădurea luxuriantă ce domină zona, numită și Amazonia din Costa Rica. Multe lodge-uri și agenții din sat oferă tururi cu barca sau cu canoea pentru a observa fauna sălbatică, printre care caimani, țestoase de apă dulce, maimuțe, numeroase specii de păsări și multe altele; și în acest caz prețurile încep de la aproximativ 20$.

Tur cu barca în Parcul Național Tortuguero.
Cazare în Tortuguero
Cabinas Tortuguero este un hostel ieftin și bun, dar sunt o mulțime de opțiuni mai mult sau mai puțin ieftine, printre care lodge-uri complet cufundate în pădure, care par foarte drăguțe.
Transportul până în Tortuguero
După cum am spus deja, este un loc destul de izolat, în care se poate ajunge cu avionul (costisitor) sau printr-o combinație de barcă și autobuz, procedând după cum urmează. Ia autobuzul de la 9:00 din San José spre Cariari, din terminalul Gran Caribe (Google Maps).
Autobuzul ar trebui să ajungă la Cariari pe la 11:00, iar de aici trebuie să iei autobuzul spre La Pavona, care pleacă la 11:30, de unde există o barcă pentru transferul la Tortuguero, unde se ajunge pe la 15:00, după o oră și jumătate sau două ore de navigare. Întreaga călătorie costă aproximativ 10$. Pentru întoarcere urmează instrucțiunile în sens invers; bărcile de la Tortuguero spre La Pavona ar trebui să plece la 5:30, 11:00 și 14:30 în fiecare zi.
Monteverde a devenit celebră în urma publicării unui articol din National Geographic în care era descrisă drept cel mai bun loc din lume pentru a observa rarul Quetzal strălucitor și de atunci atrage iubitori ai naturii din toată lumea. Pădurea de nori din Monteverde este unul dintre cele mai vizitate locuri din țară și, fără îndoială, o destinație care face aproape întotdeauna parte din itinerariul unei călătorii în Costa Rica.
O mică precizare: prin Monteverde se înțelege întreaga comunitate formată din Santa Elena (localitatea principală) și numeroasele sătuce din jur.

Pod suspendat în rezervația Monteverde.
În zonă există numeroase rezervații: pădurea de nori Monteverde, pădurea de nori Santa Elena, rezervația Bosque Eterno de los Niños, „pădurea eternă a copiilor”, și Bajo del Tigre.
Rezervația Monteverde (Google Maps) este cea mai populară, are trasee bine întreținute cu numeroase puncte panoramice și un pod suspendat chiar în mijlocul pădurii. Rezervația este deschisă în fiecare zi între 7:00 și 16:00, intrarea costă 20$. Îți recomand acest traseu.
Rezervația Santa Elena (Google Maps) se află la o altitudine mai mare și de aceea este mai umedă și cufundată în nori. Și aici sunt destul de multe trasee, printre care unul care duce la un frumos punct panoramic de unde se poate vedea vulcanul Arenal, dacă nu este prea înnorat. Rezervația este deschisă în fiecare zi între 7:00 și 16:00, intrarea costă 16$. Îți recomand acest traseu.
Pentru cele două rezervații cele mai faimoase există autobuze directe care pleacă din sat, din fața Banco Nacional (Google Maps), de 4–5 ori pe zi; aici găsești tabelul cu orarele. Îți recomand să mergi dimineața devreme, când traseele sunt mai puțin aglomerate, iar animalele mai active, deci șansele de a vedea unele sunt mai mari.
După cum vezi, intrarea în rezervații nu este ieftină, iar dacă vrei să fii însoțit de un ghid sau să participi la un tur nocturn, costurile cresc. Pentru cei cu un buget restrâns, cred că rezervația Santa Elena este cea mai bună variantă dintre cele trei.
Este o activitate destul de costisitoare, pe care nu am făcut-o personal, dar mi-a fost recomandată de mulți călători și este, fără îndoială, ceva popular de făcut în Monteverde. Există patru parcuri diferite care oferă posibilitatea de a face ziplining, toate au recenzii bune și cred că alegerea e foarte subiectivă, dar, dacă ajută, o bună prietenă îmi recomandase Selvatura (Google Maps): prețul este de 80$ plus taxe (actualizat în octombrie 2026) pentru un tur de vreo două ore care include 13 tiroliene, dintre care una lungă de peste 1 km. Acesta este site-ul oficial.

Ziplining în Monteverde.
Cazare în Monteverde
Mi Casa Tica este un hostel foarte spartan, dar incredibil de ieftin și, una peste alta, nu rău.
Transportul până în Monteverde
Din San José sunt două autobuze pe zi din terminalul 7-10 (Google Maps), la 6:30 și la 14:30, cam 5 ore. Poți cumpăra biletul online.
Dinspre Nicaragua sau, în orice caz, din nord-vestul Costa Rica ajungi în orașul Liberia, de aici iei autobuzul spre Cañas, apoi Tilarán – Santa Elena (ultimul autobuz la 17:00). Plecările sunt frecvente, dar ai de făcut multe schimbări, așa că încearcă să pleci dimineața devreme.
Din Puntarenas sunt 4 autobuze: 8:00, 13:15, 13:30, 14:15, cam 3 ore de drum, 1.455 CRC.
Din La Fortuna / Arenal ia autobuzul de la 8:00 spre Tilarán și de acolo pe cel spre Santa Elena.
Îți organizezi călătoria? Dacă încă nu ți-ai făcut asigurarea, aici găsești ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Dacă o cumperi prin linkurile din ghid, susții acest site fără niciun cost suplimentar.
Cunoscută anterior drept Burio, i s-a schimbat numele după erupția vulcanului din 1968, care a distrus complet 3 sate, dar a cruțat în mod miraculos El Burio, numit acum La Fortuna. Localitatea este baza ideală pentru a explora apropiatul Parc Național Vulcanul Arenal.
Sunt o mulțime de activități de făcut, atât în afara parcului național, cât și în interiorul lui, de exemplu: canyoning, ziplining, plimbări călare, cascade și izvoare termale, ca să menționez doar câteva, și sunt sigur că nu vei avea probleme să găsești vreo agenție în localitate, deși totul este destul de costisitor.
Destinația nu este deloc cu buget redus: tururile oferite în localitate sunt cu adevărat scumpe, iar deplasarea între diversele atracții fără mijloc de transport propriu sau fără taxi este dificilă, chiar și când vine vorba de a ajunge la intrarea în Parcul Național Arenal. De fapt, singurul autobuz care duce la intrarea în parcul național și apoi înapoi la La Fortuna este cel spre Tilarán, care te lasă la intersecția ce duce spre parcul național, la aproximativ 3 km de intrarea propriu-zisă. Autobuzul are următoarele orare, nu tocmai optime, iar un taxi costă cam 20$.
Tilarán – La Fortuna: 7:00, 12:15, 15:30
La Fortuna – Tilarán: 6:30, 11:30, 15:55
Descurajat de poveștile altor călători și de cercetările făcute (în special acest articol), am decis să trec mai departe. Doar ca să-ți faci o idee: canyoningul costă aproximativ 100$, accesul la faimoasa și aglomerata cascadă La Fortuna (Google Maps) costă 20$, iar numeroasele izvoare termale costă de la 35$ în sus. Oricum, alegerea îți aparține; dacă bugetul îți permite, sunt sigur că locurile respective sunt incredibile, dar cred și că în interiorul țării există alte destinații unde poți trăi același gen de experiențe fără să cheltuiești o avere, mai ales când vine vorba de parcuri naționale.
Pe această pagină găsești un ghid foarte detaliat despre ce să faci în La Fortuna (în engleză).

Vulcanul Arenal, La Fortuna.
Transportul până în La Fortuna
Din San José, de la terminalul 7-10 (Google Maps) sunt autobuze la 6:15, 8:40 și 11:30, cam 4 ore.
Din Monteverde ia autobuzul de la 7:00 spre Tilarán. Din Tilarán ia autobuzul de la 12:30 spre La Fortuna.
Peninsula Nicoya este presărată cu sătucuri pentru surferi, plaje minunate și locuri încă relativ departe de turismul de masă, unde se aventurează în principal doar backpackeri. A te deplasa în interiorul peninsulei poate fi un proces lent, deoarece drumurile nu sunt bine întreținute și pe porțiuni sunt încă neasfaltate.
După cum am spus deja, peninsula este extrem de populară printre surferi sau cei care vor să devină surferi și printre cei care vor pur și simplu să vadă o altă realitate decât cea a principalelor destinații turistice din Costa Rica.
O mică curiozitate: peninsula este o așa-numită zonă albastră, adică o zonă demografică/geografică în care speranța de viață este considerabil mai mare decât în restul lumii; pe scurt, un loc cu adevărat special!
Dar să vedem acum câteva destinații populare din interiorul peninsulei:
Montezuma este probabil cea mai populară destinație din sudul peninsulei, mai ales pentru că se poate ajunge acolo din San José în 4–5 ore. Localitatea are reputația de a fi un pic hippie, cu tot ce implică asta. Surful și petrecerile sunt activități foarte comune, dar în jur există și câteva trasee, precum cel care duce la cascada Montezuma (Google Maps).
Santa Teresa este locul unde mi-am petrecut șederea în peninsula Nicoya; localitatea a cunoscut o mare dezvoltare în ultimii ani, dar este în continuare o simplă stradă neasfaltată cu clădiri în stânga și în dreapta. Condițiile pentru surf, dar și pentru a învăța, sunt excelente tot anul, iar chiar și cine – ca subsemnatul, care cu siguranță nu este un iubitor al acestei discipline – poate petrece o săptămână fantastică între mare, plajă, relaxare și unele dintre cele mai spectaculoase apusuri din viața sa.

Apus la Santa Teresa.
Cazare în Santa Teresa
Hostelul în care dormisem s-a închis; îți recomand să arunci o privire la Casa del Sol și ICO Living Hostel.
Transportul până în Santa Teresa și Montezuma
Din San José, cea mai practică și rapidă modalitate de a ajunge la Santa Teresa și Montezuma este să iei autobuzul direct din terminalul 7-10, cu plecare la 6:00 și la 14:00, 7.545 CRC pentru Santa Teresa și 7.320 CRC pentru Montezuma; costul feribotului de 800 CRC este inclus.
Pentru a economisi ceva plecând din San José, sau dacă te afli în altă parte a țării, ai putea împărți călătoria în etape. Mai întâi trebuie să ajungi la Puntarenas; de la terminal la port sunt 5 minute cu taxiul (1.500 CRC) sau poți merge pe jos, cum am făcut eu, cam o jumătate de oră.
Feriboturile spre Paquera, de unde te așteaptă apoi autobuze care merg la Cobano, sunt la 05:00, 09:00, 11:00, 14:00, 17:00. Odată ajuns la Cobano, există legături spre Montezuma și Santa Teresa. Procedând astfel economisești ceva, dar nu cred că merită; dacă însă nu te afli în San José, este singura variantă disponibilă. Oricum, pe acest site găsești toate orarele de care ai putea avea nevoie.
După cum am spus deja, există zeci de destinații posibile de-a lungul coastei peninsulei Nicoya; între Santa Teresa și Montezuma găsim Playa Mal Pais, iar ceva mai la nord Manzanillo, și acestea încă relativ puțin dezvoltate.
Iar în partea de nord a peninsulei găsim Samara și Tamarindo, ambele mult mai dezvoltate, fiind destinații populare cu mult mai demult și mai ușor accesibile datorită legăturilor din orașul Nicoya (capitala regiunii). Nu am fost personal acolo, dar cred că sunt destinații mai frecventate de familii.
Aici găsești o prezentare generală a diverselor destinații (în engleză).
Există 27 de parcuri naționale, 30 de zone protejate și numeroase rezervații private. În acest ghid am menționat doar câteva; evident, nu este de conceput să le vizitezi pe toate într-o singură călătorie și, în plus, pentru călătorul independent, dar mai ales cu un buget limitat, unele parcuri sunt prea scumpe pentru a ajunge la ele sau a le vizita – Parcul Național Corcovado, de exemplu, nu permite accesul fără ghid – iar în altele nu se poate ajunge cu transportul în comun și așa mai departe.
După părerea mea, dacă ai un buget limitat, vizitarea a 2–3 parcuri este mai mult decât suficientă; ai putea, de exemplu, să vizitezi Cahuita sau Manuel Antonio dintre parcurile de pe coastă, rezervația Santa Elena din Monteverde pentru a vedea pădurea de nori și, dacă se întâmplă să fii în Costa Rica în sezonul potrivit, atunci vizitează Tortuguero. Vizitarea acestor 3–4 parcuri este mai mult decât suficientă; iar dacă ai posibilitatea să le vizitezi pe toate, cu atât mai bine pentru tine, te invidiez!

Basilisc verde femelă.
Dacă îți continui călătoria spre Nicaragua, de oriunde te-ai afla, îți recomand să ajungi mai întâi în orașul Liberia, spre care există autobuze directe din San José, Puntarenas, Monteverde (via Las Juntas) și din multe alte destinații în care te-ai putea afla în nordul țării.
Odată ajuns la Liberia, există autobuze spre Peñas Blancas (orașul de graniță) cam din jumătate în jumătate de oră, de la 5 dimineața până la 9 seara, 1.650 CRC, 2 ore. După ce treci granița, se poate ajunge ușor la San Juan del Sur, Ometepe sau orice altă destinație din Nicaragua.
Cea mai populară trecere este cea Puerto Viejo – Bocas del Toro. Autobuz Puerto Viejo – Sixaola (localitate de graniță cu Panama) aici găsești orarele; treci granița pe jos și apoi ia un autobuz spre Changuinola (1$) și de acolo altul spre Almirante (1,25$).
Sau ia unul dintre numeroasele taxiuri partajate care așteaptă la graniță; tariful oficial cred că este în jur de 7–10$, dar, venind din direcția opusă, după ce m-am tocmit o vreme, am plătit 3,5$. Din Almirante poți lua o barcă spre Bocas del Toro (pe care îl recomand) sau poți continua spre orice altă destinație.
Evident, se poate trece granița și pe cealaltă coastă, dar cel descris mai sus este, după părerea mea, cel mai bun traseu.
Mai jos enumăr posibile itinerarii de 10 zile, de 2 și de 3 săptămâni; evident, nu există itinerariul perfect pentru o anumită perioadă de timp, așa că, având în vedere ce ai citit până acum, ia ce urmează ca sursă de inspirație și modifică itinerariul în funcție de interesele/bugetul tău.
Zece zile nu sunt foarte multe, dar sunt mai mult decât suficiente pentru a vizita câteva parcuri naționale; cu următorul itinerariu ai vizita trei. Manuel Antonio și Cahuita au plaje excelente, dar dacă preferi să petreci câteva zile doar la mare, atunci îți recomand să sari peste unele dintre ele și să te îndrepți spre peninsula Nicoya.

San José (1 noapte)
Ziua 1:
Revino-ți după jet lag, plimbă-te prin centrul orașului.
Tortuguero (2 nopți)
Ziua 2:
Transferul la Tortuguero. Seara, tur pentru observarea țestoaselor.
Ziua 3:
Tur cu canoea prin pădure.
Puerto Viejo (3 nopți)
Ziua 4:
Autobuz spre San José. Autobuz spre Puerto Viejo.
Ziua 5:
Parcul Național Cahuita.
Ziua 6:
O zi pe bicicletă de-a lungul coastei.
Monteverde (3 nopți)
Ziua 7:
Autobuz Puerto Viejo – San José, San José – Monteverde.
Ziua 8:
Rezervația Monteverde sau Rezervația Santa Elena.
Ziua 9:
Zip lining / tur de cafea / zi de relaxare.
Ziua 10:
Autobuz spre San José.
Dacă ai la dispoziție două săptămâni, eu nu aș schimba prea mult itinerariul descris mai sus. Ai putea adăuga câteva zile la La Fortuna (nu tocmai o destinație cu buget redus) sau, după părerea mea, mai bine câteva zile la mare în peninsula Nicoya.
Douăzeci de zile sau trei săptămâni sunt un interval bun pentru a explora țara; ca întotdeauna, itinerariul nu se schimbă prea mult, întrucât destul de des trebuie oricum să te întorci în San José. Itinerariul de 10 zile descris mai sus este o bază bună de la care să pornești; după părerea mea, singurele două etape de adăugat sunt peninsula Nicoya și, poate, câteva zile la La Fortuna, dacă bugetul permite.
Pentru a optimiza timpul, să știi că din Quepos și Monteverde există autobuze directe spre Puntarenas, de unde poți lua feribotul spre partea de sud a peninsulei, fără a mai fi nevoie să te întorci în San José. La fel, din Monteverde se poate ajunge în nordul peninsulei (Tamarindo, Samara etc.) fără a te întoarce în San José, pentru aproximativ 8$, față de 45$ pentru un shuttle, așa cum este descris în comentariile de pe această pagină.
Autobuzele sunt, fără îndoială, cea mai ieftină modalitate de a te deplasa prin țară și ajung practic în orice destinație posibilă. Singurul neajuns este că aproape întregul sistem se bazează pe trasee spre și dinspre San José, ceea ce face ca adesea timpul necesar pentru a ajunge într-o anumită destinație să crească considerabil.
Un alt lucru nu tocmai optim este că în San José nu există un singur terminal de autobuze: există mai multe terminale care, în general, deservesc o anumită regiune a țării; de exemplu, aproape toate autobuzele spre coasta Caraibelor pleacă din Terminal Gran Caribe.
Oricum, cele principale se află toate pe o rază de un kilometru și jumătate, așa că te poți deplasa liniștit pe jos; nu avea încredere în taximetriștii care îți vor spune contrariul! În plus, având în vedere dimensiunile compacte ale țării, chiar dacă uneori e nevoie să te întorci în San José, de multe ori poți ajunge la următoarea destinație în aceeași zi, fără să fie nevoie să înnoptezi în capitală; documentează-te din timp și nu vei avea nicio problemă.
În general, în Costa Rica nu se pot rezerva online biletele de autobuz, iar singura modalitate de a-ți asigura un bilet este să-l cumperi la stație. Plecările pe traseele deosebit de circulate sunt frecvente și n-ar trebui să ai nicio problemă să-ți asiguri un loc la bord.
Pentru a vedea orare și prețuri, după părerea mea cel mai bun site este centrocoasting.com (salvează-l la favorite!), dar poți arunca o privire și pe această pagină.

Terminal de autobuze în Costa Rica.
Taxiurile sunt disponibile practic peste tot, dar fii atent, pentru că este o practică obișnuită să li se ceară turiștilor mai mult decât este necesar, de exemplu prin prelungirea traseului. Există destul de multe taxiuri ilegale (neautorizate) pe care ar fi mai bine să le eviți; cele oficiale sunt roșii, cu un triunghi galben pe lateral, și sunt obligate prin lege să folosească taximetrul „Maria” pentru localnici.
Dacă ai fi nevoit să iei un taxi neoficial, asigură-te că stabilești prețul înainte de a pleca, pentru a evita discuții inutile la destinație. Să întrebi prețul unui anumit traseu la locul tău de cazare sau pe cineva de acolo este întotdeauna o idee bună. Deocamdată Uber funcționează doar în San José.
Există doar două companii care operează zboruri interne în Costa Rica. NatureAir și Sansa.
Autostopul este o practică extrem de comună și sigură, mai ales în zonele rurale; costaricanii sunt în general oameni amabili și săritori, iar dacă acesta este modul tău de a te deplasa, nu ar trebui să întâmpini dificultăți deosebite în Costa Rica.
Cât costă o călătorie în Costa Rica? Nu puțin; din păcate, Costa Rica este foarte scumpă, mai ales în comparație cu celelalte țări din America Centrală, deși rămâne relativ ieftină în comparație cu standardele europene, dar cu siguranță nu este o destinație ieftină. Chiar și călătorind cu rucsacul, eu aș lua în calcul cel puțin 40 € pe zi. Vestea bună este că zborurile spre Costa Rica în afara sezonului de vârf pot fi ieftine, începând de la 400–500 € dus-întors.
Ți-ar putea fi util: Cum să găsești zboruri ieftine
Pentru un pat într-un dormitor comun, așteaptă-te să plătești între 10 și 15 dolari. Pentru o cameră privată, 30–40 de dolari. Wifi-ul gratuit este practic standard, iar unele hosteluri includ și micul dejun. Bucătărie există practic mereu. Hotelurile ieftine încep de la 25$ pe noapte.
Dacă vrei să mănânci în oraș fără să cheltuiești o avere, atunci „soda” sau „soda tipica” sunt restaurantele locale tipice și cele mai ieftine dintre toate. Aici un fel de mâncare local tipic, precum „casado”, costă în mod normal de la 2.500 CRC în sus, în funcție de zona în care te afli, și constă într-o singură farfurie care include de obicei salată, orez, fasole și carne/pește.

Casado.
Transportul în comun este destul de ieftin. Autobuzele costă cam 1–2$ pe oră. Între principalele destinații turistice există shuttle-uri care funcționează cu serviciu din ușă în ușă. Pot fi rezervate prin hosteluri/hoteluri și sunt, fără îndoială, o metodă mai practică și mai rapidă de a te deplasa dintr-un loc în altul, dar și net mai scumpe decât transportul în comun, de trei sau chiar patru ori mai mult. Și puținele zboruri interne existente sunt destul de scumpe și au prețuri fixe: un zbor San José – Tortuguero, de exemplu, costă cam 100$, față de 10$ cu autobuzul. Aici găsești câteva prețuri, doar ca să-ți faci o idee.
Pentru a reduce comisioanele de schimb valutar și de retragere, aici găsești ghidul meu despre cele mai bune carduri de călătorie.
Este Costa Rica sigură? Clar că da. Este, fără îndoială, cea mai sigură țară din toată America Centrală. Evident, ca oriunde altundeva în lume, trebuie să folosești bunul-simț, iar a umbla, de exemplu, noaptea în San José pe o stradă pustie ar putea însemna probleme. Nu pierde niciodată din ochi bagajele în autobuz și în terminalele de autobuze; în rest, nu ar trebui să ai niciun fel de problemă. Și apa de la robinet este în general sigură de băut, cu excepția cazului în care te afli într-o zonă izolată.
Îți planifici o călătorie în Costa Rica? Aruncă o privire la aceste articole:
Lista lucrurilor de luat în călătorie
Cum să alegi rucsacul de călătorie
Ai vreo întrebare? Ai informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!
Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!
Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂