La Palma este o insulă muntoasă care oferă trasee excelente pentru toți pasionații de drumeții, păduri luxuriante, orașe coloniale și o atmosferă mai autentică decât alte insule mai populare din Canare.
Ca și cum n-ar fi de ajuns, datorită poziției geografice, morfologiei terenului și reglementărilor pentru limitarea la maximum a poluării luminoase, insula este unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru observarea stelelor. Singura notă negativă sunt poate plajele, nu tocmai cele mai frumoase din arhipelag.
Am vizitat La Palma în cursul unei călătorii de două luni, în care am explorat toate insulele mari ale arhipelagului, cu excepția insulei El Hierro. Fie că e o aventură cu rucsacul în spate, un roadtrip sau o vacanță all inclusive, în acest ghid vei găsi o grămadă de sfaturi utile și idei pentru a-ți organiza călătoria cât mai bine.
Meniu rapid

Răsărit la Roque de los Muchachos.
La Palma, ca restul insulelor Canare, se bucură de un climat bun pe tot parcursul anului și poate fi apreciată, prin urmare, în toate anotimpurile.
În lunile de primăvară temperaturile pot ajunge la 22–23 de grade și chiar câteva grade în plus spre sfârșitul lui mai. În mai, de fapt, precipitațiile, care se pot produce ocazional în martie și aprilie, sunt practic absente, ceea ce face din această lună una deosebit de ideală pentru cei care vor să evite aglomerația și prețurile caracteristice sezonului de vârf din timpul verii. Merită să ții minte că la altitudine (cel mai înalt punct al insulei atinge 2.426 de metri) temperaturile minime ar putea fi de doar câteva grade peste zero, mai ales la începutul primăverii.
În La Palma și în Canare în general, iunie, iulie și august sunt considerate sezon de vârf. Clima este excelentă, iar precipitațiile lipsesc. Spre sfârșitul lui iulie începe să se încălzească și apa oceanului. Evident, aceasta este și perioada cea mai aglomerată și mai scumpă a anului.
Septembrie este o lună excelentă pentru a vizita insula, vremea e bună și mai ales în a doua parte a lunii se evită mulțimile de vară. Odată cu octombrie și mai ales cu noiembrie, probabilitatea precipitațiilor crește și temperaturile încep să scadă, dar, una peste alta, rămâne totuși o perioadă plăcută pentru a vizita insula.
Chiar și în plină iarnă – decembrie, ianuarie și februarie – La Palma poate fi cu siguranță o destinație interesantă, dar merită să ții minte că luna decembrie corespunde cu vârful precipitațiilor, care apoi se estompează treptat până în mai.
Precipitațiile sunt oricum relativ reduse și, doar dacă nu ai ghinion deosebit, ar trebui totuși să te poți bucura din plin de sejur. Merită însă menționat că la altitudine poate fi foarte frig și ai putea da chiar peste zăpadă, iar accesul pe unele drumuri și poteci ar putea fi interzis. În ianuarie 1990, în vârful Roque de los Muchachos s-a atins un minim istoric de -8 grade!

Santa Cruz de La Palma văzut de la Mirador de la Concepción.
Insulele Canare fac în toate privințele parte din Spania și, prin urmare, ca pentru orice altă țară din Uniunea Europeană, dacă ești cetățean al UE nu sunt necesare viză sau pașaport. Este suficientă o carte de identitate valabilă pentru a vizita insula. Dacă în schimb nu ești cetățean al Uniunii Europene, se aplică politica de vize a spațiului Schengen.

Din motive de comoditate, locurile de interes sunt enumerate în sens invers acelor de ceasornic, pornind de la Santa Cruz, adică așa cum am hotărât eu personal să vizitez insula; evident, nimeni nu te oprește să urmezi o altă ordine, dar cred că a vizita locurile în ordinea descrisă este cea mai bună modalitate de a optimiza deplasările. Dacă te interesează, aici găsești videoclipul călătoriei mele (în italiană, dar poți activa subtitrările).
Notă: De mai multe ori în cuprinsul ghidului vei găsi linkuri către https://www.alltrails.com/. Dacă vrei să folosești navigarea offline direct din aplicația AllTrails, trebuie să treci la versiunea pro. Poți ocoli însă problema descărcând coordonatele din versiunea desktop a site-ului în format „Google Earth KML” și încărcându-le apoi în Organic Maps, care este de departe una dintre aplicațiile mele preferate pentru călătorii.
Având în vedere că atât aeroportul, cât și portul se află aici, orice călătorie în La Palma are ca oprire obligatorie Santa Cruz, adică capitala insulei, și asta e un noroc, pentru că după părerea mea este cel mai frumos oraș din tot arhipelagul. Centrul istoric în stil colonial este chiar bine conservat și, când te plimbi pe străzile lui, ai impresia că te întorci în timp.
Plaza de España și Balcones de la Avenida Marítima sunt probabil cele două locuri cele mai emblematice de vizitat și fotografiat. În orice caz, orașul este chiar compact, în vreo două ore poți străbate centrul fără probleme, iar plimbarea pe strada principală Calle O’Daly, ca și pe străzile laterale adiacente, este o încântare pentru ochi.

Pe străzile din Santa Cruz.
Plaja orașului (Playa de Santa Cruz de La Palma) nu e chiar așa de rea, dar mai ales este avantajos situată, la doi pași de centru. Dacă ești dispus să te deplasezi și cauți puțină aventură, la Playa de Nogales, la nord de oraș, se ajunge la capătul unei scurte poteci, iar plaja este mult mai izolată.
Deosebit de populară printre surfiști, nu este tocmai potrivită pentru înot, dar rămâne totuși o plajă foarte drăguță, în timp ce Playa los Cancajos, la sud, este o altă plajă populară, clar mai puțin izolată, cu câteva restaurante, salvamari și umbrele.
Ca încheiere, nu rata Mirador de la Concepción: acest punct de belvedere are vedere de sus asupra orașului și oferă priveliști care îți taie respirația; după părerea mea este deosebit de impresionant seara, când orașul prinde viață, sau, alternativ, cred că este un punct excelent pentru a vedea răsăritul. Dacă nu ai mașină, poți ajunge, dacă vrei, și cu autobuzul, liniile 302 și 303 trec chiar aproape (folosește funcția de transport public din Google Maps).

Balcones de la Avenida Marítima.
Transportul până în Santa Cruz de La Palma
Aeroportul este legat de centrul orașului prin linia 500 de autobuz, plecările sunt frecvente, iar stația se află chiar în fața ieșirii; o cursă costă 2,40 €. Insula are legături zilnice cu feribotul spre La Gomera și Tenerife. Dacă călătorești cu bagaj ușor, de la port până în centrul orașului poți alege să mergi pe jos.
Cazare în Santa Cruz de La Palma
Pension La Cubana: o variantă ieftină excelentă, chiar în centru, într-o clădire istorică. Există și o mică chicinetă unde poți pregăti câteva mese. Tot chiar în centru, o altă variantă ieftină este Hostelit. Dacă ești dispus să cheltuiești ceva mai mult, aruncă o privire la El Hotelito 27.

Playa los Cancajos.
Această excursie plăcută te duce într-un barranco, adică un fel de defileu care se formează pe versanții unui con vulcanic și are particularitatea de a reține umezeala, formând mici ecosisteme în care așa-numita pădure laurisilva (de laur) crește luxuriant, iar verdele aprins domină. Un peisaj chiar suprarealist, mai ales comparat cu alte părți ale insulei.

Pe potecile din El Cubo de la Galga.
Traseul pe care l-am urmat este cel descris la această pagină, de unde se pot descărca coordonatele GPS. Sunt cam 8,5 km și 2–3 ore de mers. Dacă nu ai chef să mergi atât de mult, îți recomand totuși să faci câțiva kilometri și apoi să te întorci, fără să parcurgi circuitul care duce la Mirador de Somada Alta. Uitându-te pe hartă, ar trebui să fie clar ce vreau să spun; procedând așa, economisești niște kilometri și din diferența de nivel. Mașina se parchează în acest punct, unde există și un mic centru de informare.

Mirador de Somada Alta.
Micul sat San Andrés este unul dintre cele mai fermecătoare din toată insula. Se vizitează în cel mult o jumătate de oră, dar cred că merită totuși să te oprești ca să admiri piațeta satului, înconjurată de clădiri istorice colorate și de două-trei baruri și restaurante unde te poți așeza să contempli frumusețea acestui mic centru istoric.

Piațeta din San Andrés.
Continuând spre nord, întâlnești ceea ce este poate cea mai populară drumeție din toată insula. Din păcate nu am avut plăcerea s-o fac, pentru că drumul de acces către barranco era închis pentru lucrări în timpul vizitei mele. În orice caz, din punct de vedere al peisajului, drumeția ar trebui să fie foarte asemănătoare cu cea din Cubo de La Galga, pentru că și aici poteca străbate pădurea laurisilva. Există trasee mai lungi sau mai scurte, dar cel „clasic” este cel descris la această pagină. Sunt puțin peste 5 km în total și poate fi parcurs așadar în cam o oră și jumătate. Dacă vrei, există și această variantă cu mai mult de 20 km și peste 1.300 de metri de diferență de nivel… nu e tocmai o plimbare!
Chiar la Los Tilos, având în vedere atmosfera lui aproape de basm, au fost filmate câteva scene din serialul TV The Witcher. Poți parca mașina la capătul drumului, în acest punct, iar dacă chiar nu ai chef să mergi pe jos, poți ajunge pur și simplu la apropiata Cascada De Los Tilos.

Vegetație tipică pentru un barranco.
Între Los Tilos și versantul vestic al insulei, nu rata Piscinas naturales de La Fajana și mai ales Lp-109. Acesta din urmă este un drum de munte chiar spectaculos, care își face loc prin pădure, trecând și prin câteva tuneluri săpate în stâncă. Pe porțiuni încape o singură mașină, dar nu e mult trafic și, una peste alta, cred că e o experiență frumoasă. Există și două-trei puncte panoramice chiar drăguțe: Mirador de las Mimbreras și Mirador de Los Poleos.

Unul dintre tunelurile de pe drum.
Și aici, cam ca la San Andrés, este vorba de un sătuc chiar mic, care se vizitează în cel mult o jumătate de oră. Probabil nu la fel de drăguț, dar dacă nu te grăbești cred că este un loc interesant unde să te oprești să mănânci ceva sau pur și simplu să-ți dezmorțești picioarele înainte de a continua spre Roque de los Muchachos sau de a coborî pe coasta de vest. Dacă te hotărăști să vizitezi Santo Domingo, îți recomand să cobori și la Mirador Roque de Santo Domingo, de unde ai priveliști superbe asupra coastei și a insulițelor stâncoase care o caracterizează.

Mirador Roque de Santo Domingo.
Aceasta este cu siguranță una dintre cele mai bune atracții pe care le are de oferit insula. Roque de los Muchachos, la 2.426 de metri înălțime, nu este doar cel mai înalt punct al insulei, de unde ai priveliști fantastice atât asupra gigantescei caldere, cât și asupra oceanului și a celorlalte insule ale arhipelagului, ci chiar sub vârf se află sediul unuia dintre cele mai importante observatoare astronomice din lume. Există, de fapt, numeroase telescoape administrate de națiuni din toată lumea, care creează o atmosferă suprarealistă, aproape că ai impresia că te afli pe altă planetă.

Câteva dintre observatoarele astronomice.
Odată ajuns în parcarea din vârf, îți recomand să mergi pe jos până la punctul panoramic, de unde ai priveliști fantastice cu efort minim. Îți amintesc că și mai jos, între 20:00 și 7:00, bariera de acces pe drumul care duce în vârful Roque de Los Muchachos (acest punct) este închisă, așa că organizează-te în consecință. În rest, în vârf nu e nimic altceva de făcut în afară de a te bucura de peisaj.
Vizitarea unui observator astronomic
Din păcate am vizitat La Palma în timpul pandemiei, iar tururile din interiorul clădirilor erau suspendate, dar situația ar trebui să fie mai bună acum; la această pagină găsești toate informațiile necesare și, dacă ești interesat, îți poți rezerva turul ghidat. Se recomandă rezervarea cu mult timp înainte.

Floarea-simbol a Insulelor Canare în apropiere de Roque de Los Muchachos.
Observarea stelelor
La Palma este o „Starlight reserve”, adică un loc unde sunt în vigoare reglementări care limitează la maximum poluarea luminoasă, cum ar fi iluminatul public extrem de slab și roșiatic. În plus, umiditatea scăzută și altitudinea fac ca locul să fie ideal nu doar pentru observatoare, ci și pentru ochiul uman. Pe scurt, a petrece noaptea sau, oricum, vreo două ore admirând stelele din împrejurimile Roque de Los Muchachos poate fi cu adevărat o experiență unică. Personal, am petrecut noaptea în mașină, pe marginea drumului, în acest punct, dar dacă nu ești dispus să dormi în mașină poți oricând să te trezești devreme dimineața sau să aștepți să se lase noaptea înainte de a coborî. Singurul lucru de ținut minte este faza lunii: ideal, cele mai bune nopți sunt cele de lună nouă, când e întuneric beznă și lumina stelelor nu este acoperită de cea a lunii.
Pentru cei mai aventuroși, am cunoscut doi tineri germani care au petrecut noaptea în Cueva del Morro de Las Cebollas. O experiență chiar mișto și mai ales un loc adăpostit, având în vedere că la peste 2.400 de metri poate fi foarte frig. Merită însă să ții minte că, tehnic vorbind, este ceva ilegal! În orice caz, este un subiect pe care îl voi trata în detaliu mai departe în ghid.

Calea Lactee văzută de la Roque de Los Muchachos.
Cresteria de la Caldera
Este o potecă panoramică care merge de-a lungul întregii creste a calderei; poți începe să mergi din parcarea de la Roque de Los Muchachos sau, alternativ, dintr-unul dintre punctele în care poteca aproape se intersectează cu drumul (LP-4), cum ar fi acesta și acesta.
Mulți, inclusiv eu, hotărăsc să meargă până la Pico de La Nieve (dar, dacă vrei, se poate merge și mai departe): pornind din parcarea din vârful Roque de Los Muchachos, sunt cam 20 km în total, cu dus-întors pe aceeași potecă, 4:30–6 ore în funcție de ritm. Traseul este chiar ușor de urmat și, în ciuda distanței, relativ ușor, pentru că nu sunt diferențe mari de nivel, ba chiar este în mare parte plat. În orice caz, găsești coordonatele GPS la această pagină. Partea frumoasă a acestei poteci este că, cum am spus deja, poți decide să începi să mergi dintr-unul dintre punctele linkate mai devreme, scurtând distanța destul de mult, sau pur și simplu să te întorci înainte de a ajunge la Pico de La Nieve.

De-a lungul Cresteria de la Caldera.
Chiar dacă alegi o variantă mai scurtă a traseului, sincer, nu pierzi nimic, pentru că priveliștea nu se schimbă prea mult. În orice caz, îți recomand să eviți orele de la mijlocul zilei, mai ales vara; nu e deloc umbră și poate fi chiar foarte cald. În plus, merită să ții minte că, dacă hotărăști să începi să mergi din parcarea din vârful Roque de Los Muchachos, trebuie neapărat să te întorci până la 20:00, pentru că între 20:00 și 7:00 bariera de acces pe drumul care duce în vârful Roque de Los Muchachos (acest punct) este închisă!

Poteca care continuă de-a lungul calderei, văzută de la Pico de la Nieve.
Din micul sat Las Tricias pornește o potecă chiar drăguță și nu prea lungă, sunt de fapt puțin peste 4 km în total, cam o oră și jumătate. Chiar unde începe poteca, în acest punct, pe marginea drumului este loc pentru două-trei mașini; în caz contrar, parchează în sat și coboară pe jos.
Poteca este cea descrisă la această pagină, trece pe lângă multe case chiar drăguțe și arbori-dragon, cu marea în fundal. La punctul 2 se pot vedea Buracas, adică niște case-peșteri folosite de primii oameni care s-au stabilit pe insulă. Nu departe este un mic bar unde poți bea ceva înainte de a urca înapoi spre mașină. Cu siguranță nu este o drumeție de neratat, dar fără îndoială un mod frumos de a petrece vreo două ore.

Un cadru de pe potecă.
Orașul Puntagorda în sine nu are prea multe de oferit, în afară de faptul că este o bază ideală pentru explorarea nord-vestului insulei. În orice caz, în împrejurimile orașului poți merge la Mirador de Izcagua, aflat la doi pași de area recreativa El Fayal, o pădure de pini amenajată cu bănci, grătare și toalete; nu departe se află și Mercadillo del Agricultor, care poate fi o vizită interesantă. Eu însă n-am reușit să-mi potrivesc programul, pentru că e deschis doar sâmbăta și duminica. În sfârșit, se poate coborî până la Puerto de Puntagorda, unde, la capătul unei scări, se află o mică piscină și o serie de căsuțe mici săpate în stâncă; dacă vrei, se poate coborî până la mare ca să faci baie.
Cazare în Puntagorda
Albergue Puntagorda este unul dintre puținele hosteluri de pe insulă. Dacă cauți o variantă ieftină fără să cobori prea mult spre sud, aceasta este probabil cea mai bună opțiune.

Scările care duc la piscina din Puntagorda.
Acesta este un alt loc pe care, din păcate, nu am reușit să-l vizitez, pentru că, exact ca la Los Tilos, drumul de acces era închis pentru lucrări. În orice caz, este un loc cu adevărat unic, pe care îți recomand să-l vizitezi. Acest mic sat de pescari – ale cărui case sunt amplasate la propriu într-o peșteră uriașă, care face parte integrantă din construcții – dă fără îndoială naștere unui peisaj unic.

Porís de Candelaria.
Mirador de la Cumbrecita este probabil, alături de Roque de Los Muchachos, unul dintre cele mai emblematice locuri din La Palma și din parcul național Caldera de Taburiente. Nu este altceva decât un punct de belvedere în vârful craterului, în partea opusă față de Roque de Los Muchachos, de unde pornesc o serie de poteci.
Se poate urca cu mașina proprie, dar dacă intenționezi să urci între 8:30 și 16:00 este esențial să rezervi parcarea online sau la centrul de vizitatori. Totul este complet gratuit, dar, având în vedere că sunt doar vreo douăzeci de locuri de parcare, pentru a evita aglomerația s-a hotărât implementarea acestui sistem de rezervare. Alternativ, dacă nu ai mașină sau nu ai reușit să rezervi parcarea, poți urca cu taxiul; tariful (doar dus sau doar întors) este fix, 9 € în fiecare zi, cu excepția duminicii și a sărbătorilor legale, când prețul urcă la 10 €. Dacă nu ai chef să plătești, ai putea pur și simplu să faci autostop sau să urci pe jos, în fond sunt doar cam 7 km, cu 500 de metri diferență de nivel. Taxiurile au o parcare dedicată în spatele centrului de vizitatori.

Priveliștea opusă calderei, de la Mirador de La Cumbrecita.
Odată ajuns în parcarea de la La Cumbrecita ai destul de multe opțiuni. Prima este să te bucuri de panoramă direct din parcare, fără cel mai mic efort, a doua este să faci un scurt circuit de cam 3 km, cu foarte puțină diferență de nivel, cam o oră. Circuitul este descris la acest link și te duce să vezi două puncte panoramice: mirador Lomo de las Chozas și Mirador de Los Roques. Ambele sunt chiar drăguțe, poteca este chiar accesibilă și există și câteva bănci pe traseu unde te poți relaxa și admira panorama.
O alternativă clar mai solicitantă constă în urcarea la Pico Bejenado, poteca este descrisă la această pagină. În orice caz, sunt puțin peste 8 km în total, cu 550 de metri diferență de nivel; într-un ritm alert am urcat într-o oră și jumătate și am coborât într-o oră, dar dacă ești deosebit de lent pot fi necesare chiar 4 ore. Din vârful Pico Bejenado priveliștile sunt mai bune decât de la celelalte puncte panoramice, mai de jos, iar poteca este chiar drăguță, dar dacă din orice motiv nu ai chef să urci, nu dispera, priveliștea nu e chiar așa de diferită.
În sfârșit, se poate coborî în interiorul craterului urmând poteca PR LP 13.1. În acest caz însă, având în vedere distanțele implicate, se recomandă să înnoptezi la campingul aflat în interiorul parcului național, care se rezervă la această pagină. În cazul în care te hotărăști să parcurgi traseul complet, va trebui în plus să organizezi transportul cu taxiul, pentru că nu poți lăsa mașina două zile în parcarea de la La Cumbrecita. Merită menționat că, dacă vrei, ai putea combina această drumeție cu cea la Cascada de Los Colores, descrisă mai jos.

Priveliște asupra calderei de-a lungul potecii care duce la Pico Bejenado.
Îți organizezi călătoria? Dacă mai ai de făcut asigurarea, găsești aici ghidul meu despre cele mai bune asigurări de călătorie. Cumpărând-o prin linkurile din ghid, susții acest site fără niciun cost suplimentar.
Aceasta este o drumeție pe care aș fi vrut s-o fac, dar, parțial din lipsă de timp, parțial pentru că trebuie neapărat să iei un taxi-navetă care costă 51 €, am preferat să fac altceva. În orice caz, la această pagină găsești poteca „clasică”, care începe de la Mirador de Los Brecitos, unde însă este interzis să parchezi. Ce ești obligat să faci, în esență, este să parchezi mașina în acest punct și apoi să urci până la Mirador cu navetele care pleacă de aici, iar, cum am spus deja, costă 51 €, dar dacă ai noroc și te prezinți între 9:00 și 11:00 ar trebui să reușești să împarți cursa cu altcineva (taxiurile circulă între 8:00 și 12:00).
Odată ajuns la Mirador poți urma „poteca clasică”, la capătul căreia te întorci exact unde ai lăsat mașina și ai luat taxiul. Cum am spus deja, nu am parcurs această drumeție, dar este foarte populară, așa că îmi imaginez că există un motiv bun.
Cazare
Pentru a urca la Mirador de la Cumbrecita sau, oricum, pentru a vizita partea centrală a insulei, există trei variante chiar ieftine de folosit ca bază, Casa Encantada și Casa Tranquila în El Paso, la câțiva kilometri de centrul de vizitatori, și Hostel Vagamundo în Los Llanos.

Mirador de Los Roques.
Aceasta este fără îndoială drumeția mea preferată dintre toate cele făcute în La Palma. Este destul de lungă și solicitantă, pentru că se pornește de la minimum 17 km și se ajunge la peste 20 km dacă te hotărăști să urci în vârful vreunuia dintre vulcanii pe care îi întâlnești pe traseu, care, după cum sugerează numele potecii, sunt destul de mulți. La această pagină găsești coordonatele GPS ale versiunii „clasice”.
Din fericire, cea mai mare parte a potecii, dacă este parcursă așa cum recomand, e la coborâre, cu excepția părții inițiale, relativ scurte, unde urci câțiva kilometri. Peisajul este chiar variat și pitoresc, începi să mergi printre pini, apoi treci la un peisaj vulcanic lunar, până ajungi aproape de mare. Într-un ritm alert, cu pauza de prânz inclusă, am parcurs traseul în cam cinci ore.

Prima parte din Ruta de los Volcanes.
„Problema” acestei poteci este că nu este un circuit și, pentru a-l transforma într-unul, trebuie neapărat să iei un taxi la un moment dat în cursul zilei. Având în vedere că este absolut preferabil să parcurgi traseul la coborâre, sfatul meu este să lași mașina la centrul de vizitatori și de aici să iei un taxi spre Refugio El Pilar (nu există transport public spre refugiu); tariful și în acest caz este standard, 13 € doar dus, iar, după cum am explicat mai sus, există o parcare dedicată taxiurilor în spatele centrului de vizitatori.
În cazul în care nu sunt taxiuri, cum ni s-a întâmplat nouă, e suficient să suni la numărul de la parcare; în mai puțin de zece minute a sosit un taxist din El Paso; în acest caz se plătește și apelul și se pornește taximetrul, plătind puțin mai mult, noi am plătit 16,60 €. Odată ajuns la Los Canarios, unde se termină Ruta de los Volcanes, pentru a-ți recupera mașina poți lua transportul public – mai exact linia 210 până la Tajuya și apoi linia 300 până la centrul de vizitatori, 2,40 € și, respectiv, 1,50 € (folosește modul de transport public din Google Maps pentru a consulta orarele; în general, circulă un autobuz pe oră).

Partea centrală din Ruta de los Volcanes.
Aceasta este după părerea mea cea mai bună și mai ieftină soluție, dacă excluzi posibilitatea de a face autostop. Dacă te cazezi în El Paso, ai putea lua un taxi spre Refugio El Pilar fără să treci pe la centrul de vizitatori sau poate chiar un alt taxi în loc de transportul public, după ce termini poteca. Pe scurt, vezi tu, dar ce am descris mai sus este, în general, soluția cea mai ieftină.

Marea se apropie!
Puerto Naos și Charco Verde sunt două plaje drăguțe, la mică distanță una de alta, unde poți petrece ceva timp și te poți relaxa între două drumeții. Sunt amândouă plaje amenajate, cu tot cu dușuri și chioșcuri. La Charco Verde sunt și terenuri de volei pe plajă. Pe scurt, nu te aștepta la vreo plajă izolată doar pentru tine, dar când vine vorba de plaje, acestea sunt printre cele mai bune opțiuni pe care le are de oferit La Palma. Dintre cele două, personal îți recomand Charco Verde.

Charco Verde.
Sudul insulei nu are prea multe de oferit, o zi ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru a explora o regiune deosebit de aridă și lipsită de atracții față de restul insulei. Salinele din Fuencaliente și farul cu același nume merită cu siguranță o vizită, iar dacă nu te-ai săturat încă de mers pe jos și de urcat în vârful vulcanilor, pornind de la saline ai putea ajunge în vârful vulcanului Teneguía.

Salinele din Fuencaliente.
Evident, ești liber să cobori și să urci pe aceeași potecă, dar circuitul descris la această pagină pare o opțiune interesantă. Eu și tovarășul meu de călătorie am preferat să petrecem după-amiaza la apropiata Playa de Echentive, unde există o piscină naturală chiar drăguță, perfectă pentru a te răcori fără să-ți faci griji din cauza curentului marin.
Ca încheiere, dacă cauți alte informații și idei despre ce să faci și ce să vezi, îți recomand să arunci o privire pe site-ul oficial Visit La Palma. Pentru excursii pe jos sau cu bicicleta, campinguri și nu numai, senderos de palma este probabil resursa ideală, în timp ce un blog chiar interesant, cu descrieri precise ale unora dintre cele mai populare trasee de trekking de pe insulă, este Pico Barro.
Playa de Echentive.
Mai ales dacă nu ești un mare amator de mers pe jos, insula La Palma poate fi vizitată în câteva zile. În orice caz, presupunând că ești interesat de drumeții, propun mai jos câteva itinerarii, adică ceea ce aș face eu având la dispoziție un anumit interval de timp. Evident, ia ceea ce urmează ca sursă de inspirație și construiește itinerariul ideal în funcție de interesele tale, în lumina celor discutate până acum.
Cu cinci zile poți vedea fără probleme toate atracțiile principale ale insulei.
Santa Cruz de La Palma (1 noapte)
Ziua 1:
Sosire în La Palma. Petrece ziua explorând orașul și urcă la Mirador de la Concepción pentru apus sau, a doua zi, pentru răsărit.
Puntagorda (2 nopți)
Ziua 2:
Dimineața alege între drumeția la Cubo de la Galga și cea la Los Tilos. Vizitează micul sătuc San Andrés și mergi să înnoptezi la Puntagorda (sau în împrejurimi), trecând pe drumul Lp-109. Dacă ai chef/timp, după-amiaza, înainte de a merge la Puntagorda, poți ajunge și la piscinele naturale de la La Fajana sau poți coborî până la Santo Domingo.
Ziua 3:
Urcă la Roque de Los Muchachos. Mergi pe jos de-a lungul Cresteria de la Caldera sau poate vizitează observatorul astronomic.
El Paso (1 noapte)
Ziua 4:
Urcă la Mirador de la Cumbrecita și alege unul dintre circuitele posibile.
Ziua 5:
Parcurge Ruta de los Volcanes. Întoarce-te la Santa Cruz.

Plaza de España din Santa Cruz.
Cu o săptămână la dispoziție poți adăuga câteva trekkinguri în plus sau poate petrece o zi de relaxare pe plajă.
Santa Cruz de La Palma (1 noapte)
Ziua 1:
Sosire în La Palma. Petrece ziua explorând orașul și urcă la Mirador de la Concepción pentru apus sau, a doua zi, pentru răsărit.
Puntagorda (2 nopți)
Ziua 2:
Dimineața alege între drumeția la Cubo de la Galga și cea la Los Tilos. Vizitează micul sătuc San Andrés și mergi să înnoptezi la Puntagorda (sau în împrejurimi), trecând pe drumul Lp-109. Dacă ai chef/timp, după-amiaza, înainte de a merge la Puntagorda, poți ajunge și la piscinele naturale de la La Fajana sau poți coborî până la Santo Domingo.
Ziua 3:
Urcă la Roque de Los Muchachos. Mergi pe jos de-a lungul Cresteria de la Caldera sau poate vizitează observatorul astronomic.
El Paso (3 nopți)
Ziua 4:
Urcă la Mirador de la Cumbrecita și alege unul dintre circuitele posibile.
Ziua 5:
Zi de relaxare pe plajă la Charco Verde sau trekking la Cascada de los Colores.
Ziua 6:
Parcurge Ruta de los Volcanes.
Ziua 7:
Vizitează salinele din Fuencaliente și petrece restul zilei la Playa de Echentive. Seara întoarce-te la Santa Cruz.

Răsărit deasupra norilor la Roque de los Muchachos.
Dacă ai zece sau mai multe zile de petrecut pe insulă, îți recomand să urmezi itinerariul de o săptămână tocmai descris, adăugând poate o zi la Santa Cruz; orașul este chiar drăguț și, dacă vrei, ca să umpli ziua, poți face o scurtă ieșire spre Playa de Nogales sau Playa los Cancajos.
O altă zi se poate petrece în nord-estul insulei, între piscinele naturale de la La Fajana și Los Tilos/Cubo de la Galga. În sfârșit, într-o altă zi ai putea vizita Santo Domingo, Puerto de Puntagorda, Porís de Candelaria și parcurge drumeția de la Las Tricias. Pe scurt, opțiunile nu lipsesc; cum am spus mai devreme, alege în funcție de interesele tale.
Deși insula este destul de mică, fiind în principal muntoasă, deplasările de la o destinație la alta pot dura destul de mult, mai ales de la est spre vest și invers, în timp ce drumul care merge de-a lungul coastei este, una peste alta, fluid.
În Canare în general, dar mai ales în La Palma, deși transportul public nu e chiar așa de rău, cred că închirierea unei mașini este de departe cea mai bună modalitate de a explora insula.

La Gomera în depărtare.
În timpul călătoriei mele prin Canare am ajuns aproape mereu să închiriez mașina de la Cicar: prețurile sunt avantajoase, se poate plăti fără probleme fără card de credit, nu se cere garanție, asigurarea este inclusă și nu există franșize, dar mai ales au birouri la propriu în toate porturile și aeroporturile din Insulele Canare, ceea ce este chiar practic pentru cine are în minte o călătorie itinerantă între insule, pentru că multe dintre celelalte companii au birouri doar la aeroport, ceea ce este chiar incomod dacă, în loc să te urci într-un avion, vrei să predai mașina în port și să te urci pe un feribot spre o altă insulă.
Pe scurt, dacă ai în minte un roadtrip între insule sau din orice motiv nu vrei să returnezi mașina la aeroport, Cicar este probabil cea mai bună opțiune; în toate celelalte cazuri, merită cu siguranță să iei în considerare și alte firme de închirieri, aruncând o privire pe site-uri precum Discover Cars. În orice caz, fie că e Cicar sau orice altă companie, dacă ai date precise, îți recomand să rezervi mașina cu câteva săptămâni înainte; procedând așa, poți economisi foarte mult față de o închiriere în ultimul moment.
În plus, merită menționat că practic toate companiile, tehnic vorbind, nu permit condusul pe drumuri neasfaltate și, dacă ai vreo problemă, riști să plătești din buzunarul tău. Noi am făcut-o de mai multe ori în cursul călătoriei noastre prin Canare, dar nu în La Palma, unde drumurile, deși uneori șerpuitoare, sunt în stare bună.
În sfârșit, există companii care, tehnic vorbind, permit să duci mașina pe o altă insulă cu feribotul, cu condiția să o returnezi pe insula de plecare, dar multe, pe hârtie, nu permit deloc părăsirea insulei; evident, nu e nimeni care să controleze în port, dar dacă ai avea nevoie de asistență ar putea începe problemele. Sfatul meu, dacă ai avea nevoie, este să închiriezi o mașină diferită pentru fiecare insulă pe care o vizitezi sau măcar să te informezi bine despre ce ți se permite sau nu.

Punct panoramic de-a lungul drumului Lp-109.
Dacă călătorești singur și vrei să economisești față de costul închirierii unei mașini, ai în minte doar câteva excursii pe care le poți organiza prin tururi organizate, nu ai chef să conduci sau din orice alt motiv nu vrei să închiriezi o mașină, transportul public nu e deloc rău și poți ajunge practic în orice destinație de pe insulă cu puțină planificare. La această pagină găsești diversele linii și orarele curselor.
Singura dată când am luat autobuzul, și funcția „transport public” din Google Maps s-a dovedit de încredere, dar e întotdeauna mai bine să arunci o privire pe site-ul oficial (dacă vrei, există și o aplicație).

Singurele două companii aeriene care operează zboruri interne între insule sunt CanaryFly și BinterCanarias. Prețurile sunt de obicei foarte asemănătoare, dar în general Binter pare să fie ceva mai ieftină și are și tarife speciale pentru cei sub 29 de ani. În orice caz, îți recomand să arunci o privire la ambele și, dacă se poate, să rezervi cu cel puțin câteva săptămâni înainte pentru cele mai bune oferte.
Alternativa mai ieftină față de zboruri și mai ales mai practică pentru deplasarea între două insule adiacente sunt feriboturile. Ca regulă generală, atâta timp cât este vorba de cea mai apropiată insulă sau, cel mult, de următoarea, deci în cazul La Palma, deplasări spre Tenerife și mai ales La Gomera, nu doar economisești luând feribotul, ci este și mult mai comod, pentru că nu trebuie să te prezinți la aeroport cu două ore înainte, ci poți merge pur și simplu în port cu o oră înainte sau chiar mai puțin, îți cumperi biletul și te urci la bord fără să fie neapărat nevoie să rezervi călătoria din timp.
Pe scurt, dacă nu ai un itinerariu bine stabilit, deplasarea cu feribotul îți oferă mult mai multă flexibilitate. Dacă însă, de exemplu, vrei să ajungi în Lanzarote pornind din La Palma, este clar că avionul nu e doar mult mai rapid, ci și ieftin. În orice caz, sunt mai multe companii de feriboturi care operează între insule, Direct Ferries este un site care agregă toate companiile și, dacă vrei, îl poți folosi pentru a-ți rezerva biletele.
Mai exact, La Palma are plecări zilnice din Santa Cruz spre San Sebastián de La Gomera și Los Cristianos în Tenerife cu Fred Olsen și Naviera Armas, spre Santa Cruz de Tenerife și Las Palmas în Gran Canaria cu Transmediterranea.

Pe străzile din Santa Cruz.
Cât costă o călătorie în La Palma? Evident, depinde de o grămadă de factori; cine îmi citește blogul în mod regulat știe că eu călătoresc econom, iar călătoria mea în Canare nu a făcut excepție, am reușit de fapt să mă încadrez într-un buget de 1.000 € pe lună, adică puțin peste 30 € pe zi, totul inclus, în cele două luni petrecute în arhipelag. Dacă cauți idei despre cum să economisești, aruncă o privire la acest articol.
Totuși, îmi dau perfect seama că nu toți sunt dispuși sau interesați să ducă viața de călător cu rucsacul în spate, dar vestea bună este că Canarele sunt oricum o destinație relativ ieftină după standardele europene. Prețurile în general sunt mai mici decât în Spania continentală însăși, pentru că insulele sunt un fel de regiune specială unde TVA-ul este de doar 7%, iar pe multe bunuri de consum nu se plătește deloc. Ca să dau două exemple, costul benzinei este de cam 1 € pe litru, iar o cină la restaurant, dacă nu ai pretenții mari, costă cam 10 € sau puțin peste. Pe scurt, nu vor fi prețurile din America Latină, dar după standardele europene cu siguranță nu ai de ce să te plângi.
Având în vedere că vorbim despre costuri, cred că merită să spun două vorbe despre ceea ce este cu siguranță o modalitate excelentă de a le reduce, adică campingul. Campingul liber în La Palma, ca pe celelalte insule, este tehnic ilegal, dar în realitate este în mare măsură tolerat. Dacă îți așezi cortul departe de ochii curioșilor, nu ar trebui să ai niciun fel de probleme, cu atât mai bine dacă, având în vedere precipitațiile extrem de reduse care caracterizează perioada de vară, nu mai întinzi deloc cortul.

Pădure în apropiere de Refugio El Pilar.
În timpul șederii mele în La Palma, în toate nopțile petrecute „campând” m-am limitat mereu doar să umflu salteaua de camping când venea ora de culcare. La plaja Charco Verde, într-o noapte de sâmbătă, erau chiar și două-trei familii de localnici cu copii. Dar repet, tehnic este ilegal, alegerea îți aparține.
Dacă vrei să rămâi în legalitate, există cinci campinguri oficiale. Țin să subliniez în plus că pentru cele două campinguri gratuite (cel din interiorul calderei și cel de la Refugio el Pilar) este necesar să obții permisiunea la centrul de vizitatori sau, alternativ, la biroul de Mediu din Santa Cruz.
În sfârșit, pentru a găsi locuri unde să campezi îți recomand aplicația park4night, gândită mai ales pentru cei care vor să înnopteze în autorulotă, microbuz sau mașină; este o resursă fantastică și pentru cine vrea pur și simplu să găsească un loc retras unde să-și instaleze cortul sau să pună pur și simplu jos o saltea, așa cum am făcut adesea noi.

Cubo de la Galga.
Ca să reduci comisioanele de schimb valutar și de retragere, găsești aici ghidul meu despre cele mai bune carduri de călătorie.
La Palma și Insulele Canare în general sunt o destinație absolut sigură, cu rate ale criminalității chiar scăzute, și sunt recomandate și familiilor cu copii. Totuși, ca pentru orice altă destinație, trebuie folosit bunul-simț, iar a urma sfaturile clasice despre siguranță nu strică niciodată.
Singurele două observații pe care aș vrea să le fac sunt: să fii extrem de atent unde te scalzi, pentru că, fiind vorba de ocean, curenții pot fi extrem de periculoși, în special curenții de întoarcere, care te pot duce repede în larg, cu consecințe potențial fatale. Am avut ocazia să cunosc un domn care s-a trezit dus în larg împreună cu copiii lui și mi-a povestit cum își văzuse deja sfârșitul, nu tocmai o experiență frumoasă.

Playa los Cancajos.
În plus, foarte multe dintre plajele mai izolate nu au salvamari și, mai ales în extrasezon, ai putea foarte bine să fii singura persoană prezentă. Pe scurt, mai ales dacă nu ești un înotător experimentat, fii atent. Având în vedere că La Palma atrage mulți drumeți, merită să ții minte că soarele, mai ales la altitudine, nu este ceva de subestimat; ia măsurile necesare și, în funcție de locurile în care ești obișnuit să faci drumeții, să știi că în La Palma rareori ai ocazia să găsești apă pentru a te aproviziona de-a lungul potecilor, așa că organizează-te în consecință.
În sfârșit, dacă te hotărăști să închiriezi o mașină, asigură-te că nu lași niciun obiect de valoare înăuntru când este nesupravegheată. Din păcate, geamurile sparte din parcări și panourile care îndeamnă să nu lași nimic în mașină sunt mult prea frecvente.
Îți planifici o călătorie în La Palma? Aruncă o privire la aceste articole:
Ce rucsac de călătorie să alegi
Ce să iei cu tine în călătorie
Ai întrebări? Informații actualizate? Nu ezita să lași un comentariu sau scrie-mi pe Instagram!
Pentru că nu mai am reclame pe site, dacă articolul ți-a fost de folos, ia în calcul să-ți cumperi asigurarea de călătorie printr-unul dintre linkurile de pe acest site. Așa îmi susții munca, fără niciun cost suplimentar pentru tine. Dacă locuiești în UE sau în Regatul Unit, îți recomand True Traveller. Tuturor celorlalți le recomand HeyMondo, care oferă o reducere de 5%. Mulțumesc pentru sprijin!
Pentru donații/pizza și beri virtuale 🙂